Dacă despărțirile se produc rapid și pe neașteptate se poate dezvolta în copii un sentiment de nesiguranță și abandon.

Pe lângă faptul că separarea în sine este dificilă pentru copii, din simplul motiv că își doresc să fie mai mereu în preajma părinților, se poate crea și sentimentul de nesiguranță și abandon dacă despărțirea se produce rapid și pe neașteptate. Acesta este motivul pentru care recomand să fiți sinceri cu copiii. De exemplu, dacă trebuie să îi duceți la bunici, să îi anunțați cel puțin cu o zi înainte. E adevărat că poate fi mai simplu pentru voi să îi duceți fără să știe că vor rămâne doar ei și să plecați rapid, eventual și pe ascuns, în loc să le spuneți și să ”suportați” protestele lor o vreme. Dar ”varianta mai grea” pentru voi aduce beneficii pe termen lung pentru toți.

Asigurați-i că sunt în grija unor oameni de încredere.

Prezentați pozitiv timpul pe care urmează să îl petreacă cu altcineva. Oferiți detalii despre ce vor face interesant și distractiv. Amintiți-le de momentele în care au mai fost și s-au simțit bine. Spuneți-le că se vor distra, vor juca fotbal, vor merge în parc etc.

Dați-le posibilitatea să aleagă între diferite variante.

Dacă există cu adevărat posibilitatea să aleagă dacă stau cu o bunică sau altă, cu un prieten sau altul, sau să meargă la grădiniță, dați-le această ocazie. Dacă nu există posibilitatea de a-i lăsa pe ei să ia o astfel de decizie, și știu că de multe ori nu e, atunci apelați la pași mai mici. Pot alege parcul în care să meargă, jucăriile pe care să le ia cu ei dacă vor sta altundeva decât acasă, cu ce să se îmbrace etc. Asta ajută și să învețe de mici să ia decizii.

Asigurați-vă că au suficient timp pentru a putea să se despartă de voi.

Știu că este o parte dificilă și mai știu din multă experiență că majoritatea recomandă ca separarea să se facă rapid, așa, cum ai smulge un plasture. Eu nu prea. Știu că sunt și copii care par că nu vor accepta nicicând să se încheie despărțirea. Acolo ajută stabilirea unui timp ”Pot să stau 10 minute cu tine aici, când ceasul va arăta 9:00 te pup de 10 ori și plec la birou”. Mulți au nevoie de timp să își ia iubire pentru toată ziua. Iar timpul acesta și afecțiunea și atenția pe care o primesc îi ajută să fie securizați emoțional.

Oferiți-le o estimare de timp pentru perioada cât vor sta cu altcineva.

Sigur, la vârste mici ei nu știu ce înseamnă 3 ore, încă, și nici să citească ceasul. Le puteți arăta pe ceas că plecați aici, și puneți o bulină roșie, și vă întoarceți aici, și puneți o bulină verde. Sau, perioada în care va sta la bunici poate fi calculată în nopți dormite. Pentru grădiniță le explicați că îi luați după masa de prânz, sau somnul de prânz, sau ”după ce te joci câteva jocuri cu colegii” etc. Încercați să nu folosiți expresia ”vin imediat”, ea nu oferă nici un fel de reper. Și poate exista riscul să stea încordați, cu ochii pe ușă, așteptând ”imediatul” acesta.

Găsiți un ritual de despărțire care le oferă lor și afecțiune dar și semnalul că este timpul.

Poate fi un cântec, sau anumite cuvinte pe care vi le spuneți, pupici pe care vi-i dați. Pentru a face despărțirile mai ușoare vă recomand și tehnica imaginativă ”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta”.

Aveți răbdare!

Mai ales la început și la vârste mici despărțirea poate fi mai cu nervi întinși, dar toate se vor liniște pe măsură ce va crește și se va adaptate la a trăi și cu alți oameni, nu doar cu mama și cu tata.

Sursă poza: Bermix Studio @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să faci despărțirile mai ușoare când pleci de lângă copilul tău apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce am folosit:

– foi de flipchart sau coli albe

– bandă adezivă

– cariocă

Cum am procedat:

Pe o coală de flipchart am scris în stânga literele mari și în dreapta literele mici (aleatoriu). David era nerăbdător să înceapă activitatea așa că, nu am avut timp să măsor, să mă asigur că am loc pentru toate literele, așa că nu au intrat ultimele 3. La coloana cu litere mici m-am asigurat că nu sunt în aceeași ordine cu cele din dreapta.

Am lipit coala pe jos și cu o cariocă el a trebuit să unească fiecare literă mare din stânga cu litera mică din dreapta. A fost un joc care s-a finalizat rapid. Dacă folosiți coli simple, mici, sau o tablă, puteți să faceți mai multe variante cu coloana II amestecată aleatoriu.

Mai întâi l-am rugat să citească fiecare literă pentru a mă asigura că își amintește, le cunoaște, le repetă.

Jocul s-a făcut cu sonorul pornit, adică el trebuia să le și pronunțe când le potrivea.

Care sunt oportunitățile de învățare:

– învățarea literelor de tipar mari și mici 

– îmbunătățirea capacității de a rămâne concentrat pe sarcină

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Element5 Digital@ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru învățarea literelor mari și mici (II) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce am folosit:

– bilețele / post-it-uri

– bandă adezivă (opțional)

– cariocă neagră

Cum am procedat:

Eu nu am avut în casă post-it-uri care au partea aceea care se lipește. Ar fi fost mai simplu cu ele. Dar am avut unele simple așa că măcar nu a trebuit să le tai eu. Pe unele se scriu literele mari și pe altele literele mici. Din experiență vă spun să aveți grijă să le scrieți corect. Folosiți google pentru a vă asigura că nu amestecați scrisul de mână cu cel de tipar.

Am lipit pe un perete literele mari, pe două rânduri fiindcă așa am avut loc. David le-a asociat pe cele mici, lipindu-le sub ele, ca în poza de mai jos. Este un joc foarte simplu de făcut, mai mult mi-a luat să rup banda adezivă .

Dacă aveți imprimantă puteți să le scrieți pe laptop și să le printați.

Ce am făcut eu cu David a fost ca mai întâi să îl rog să citească fiecare literă mare pentru a mă asigura că își amintește, le cunoaște, le repetă.

Acest joc pentru învățarea literelor s-a făcut cu sonorul pornit, adică el trebuia să le și pronunțe când le potrivea.

Care sunt oportunitățile de învățare:

– învățarea literelor de tipar mari și mici 

– îmbunătățirea capacității de a rămâne concentrat pe sarcină

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Marten Bjork @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru învățarea literelor mari și mici (I) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cei care au trăit până acum câteva atacuri de panică, învață să le recunoască începutul. Eu am învățat. În urmă cu mai bine de 10 ani l-am trăit pe primul. A fost o perioadă în care am citit mult despre asta și m-am analizat foarte mult pentru a fi pe fază când apar. Tot trăind atacuri de panică am găsit și o soluție simplă care mi-a fost de mare ajutor în anii care au urmat.

Fii atentă la corpul tău, menține o poziție dreaptă și respiră calculat. Mai exact, inspiri pe nas ușor și numeri până la 4. Apoi expiri la fel de ușor pe gură și numeri până la 4. Rămâi concentrată doar pe inspirat și expirat și pe numărat până la 4. Pe mine mă ajuta și să țin mâna pe inimă. 

Da, atât de simplu. Uneori, metodele care ne pot ajuta să facem față vieții, sunt extrem de simple. Oricare din aceste 5 tehnici de repirație vă pot liniștiți când vă luptați cu anxietatea.

Atacurile de panică sunt ca un strigăt de ajutor. Ne spun clar că trăiește în noi o spaimă uriașă. Soluția pe termen lung este să mergi la bază, să afli de unde vin, să vindeci partea aceea și ele nu se vor mai întoarce. Dar până la vindecare fii atent când simți că te cuprind și respiră ca mai sus. Va fi bine!

Sursă poză: Teo Ungureanu

Articolul O tehnică de ajutor pentru atacuri de panică apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Hochei în casă:

Ce am folosit:

– 2 mături modelul din poza de mai jos

– o minge mai mică (noi am ales un arc colorat, a fost mai distractiv)

– 2 porți (noi am folosit o saltea pentru o poartă și 2 geamantane pentru alta). Fiecare cu ce are, asta am găsit la sora mea unde stăteam atunci, dar puteți folosi și ușile de la cameră, la fel de bine.

Cum am procedat:

Am început cu o mătură și o jucărie pentru bebeluși, modelul acela cu mâner, până i-a adus sora mea încă o mătură, să concurăm de la egal la egal. Că doar, cine credeți că primise jucăria pentru bebeluși? Exact, eu!

Fiecare își face propriile reguli de la început. David a delimitat clar terenul de joacă, am eliminat tot ce era pe parchet, să alunecăm mai bine și a stabilit că primul care ajunge la 10 goluri înscrise, va câștiga. Atât! S-a lăsat cu mult alergat și râs.

Bătaie cu bulgări din hârtie:

Ce am folosit:

– reviste (fiecare pagină a fost mototolită până arăta ca un bulgăre)

– saltea și geamantane (sau orice altceva puteți folosi pe post de zid de apărare )

Cum am procedat:

Pe același principiu ca mai sus, fiecare își stabilește regulile jocului înainte de a începe. De exemplu, primul care ajunge la 10 puncte, va câștiga. Iar lupta în sine constă în a arunca de la unul la altul cu bulgări din hârtie încercând să atingi adversarul. Te puteai ascunde doar în spatele propriului zid (eu geamantanele și el salteaua, evident). Noi am avut 2 ”ultimata” (2 bulgări de culoare galbenă care, dacă te atingeau, primea adversarul 2 puncte). 

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Jocuri de făcut în casă – Hochei și bătaie cu bulgări din hârtie apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Să continuăm exemplele experimentelor de la grădiniță, aduse acasă. N-am avut ingrediente pentru toate cele povestite, dar asta nu înseamnă că am scăpat să cumpăr . Nu vă mai spun cât am căutat baloane! David s-a ocupat de organizarea experimentului, eu avut sarcina de a ajuta la strâns și de a plăti ingredientele. Știu, nu-i o afacere tocmai bună pentru mine :)) . Acesta este un experiment pentru copii cu baloane.

Ce a folosit:

– 1 sticlă de apă 0.5l (cu gura îngustă)

– 1 balon

– 2 linguri bicarbonat de sodiu

– 4 linguri oțet

Cum a procedat:

A golit sticla de apă și a pus cele 4 linguri de oțet. Mai înăuntru, mai pe lângă, până s-a hotărât să toarne din ochi, așa.

În balon a pus 2 linguri de bicarbonat de sodiu. Am improvizat o pâlnie din hârtie, asta pentru că nu avem una adevărată în casă. S-a folosit de un pai pentru a face praful să coboare mai ușor. Clar e cazul să ne cumpărăm pâlnie.

L-am ajutat să pună balonul pe gâtul sticlei, ca în poza de mai jos și apoi l-a ridicat, astfel încât să cadă tot bicarbonatul în oțet. 

Am urmărit împreună cum s-a umflat balonul. E un experiment super simpatic. Bine că am avut mai multe baloane, că nu se scapă doar cu o singură încercare.

Care e șmecheria:

Bicarbonatul și oțetul, împreună, crează o reacție chimică în urma căreia se elimină gazul care umflă balonul. 

Voi aveți altă propunere de experiment pentru copii cu baloane? Nouă ne-ar plăcea să mai încercăm și ne-au și rămas baloane.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Experiment pentru copii – baloane care se umflă singure apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

David a avut la grădiniță „săptămâna experimentelor”. Tot ce a făcut acolo a vrut să facă și acasă, să îmi arate și mie, iar eu vi le scriu vouă, pe rând . Iar dacă, de data asta, observați mai multe mânuțe prin poze, nu vă speriați, nu am furat copii, este finuța noastră. Ne-am distrat împreună cu un experiment pentru copii.

Ce au folosit:

– 2 pahare de sticlă transparente (1 pentru fiecare copil)

– Acuarele (mi-a explicat David că nu toate sunt potrivite, noi am avut acuarele pe bază de apă de la Ikea și a mers)

– Ulei de floarea soarelui 

– 1 borcan de sticlă transparent 

– 2 bețe (1 pentru fiecare copil, noi am folosit paie, asta am avut în casă)

– Apă 

Cum au procedat:

În pahare, copiii au pus culori, câte puțin din fiecare. Puteți folosi și doar o culoare. Peste culori au pus ulei, cam un deget pe orizontală. Au amestecat bine cu un pai.

Compoziția au turnat-o în borcanul care era umplut cu apă de la robinet, până aproape de gură, dar cu suficient loc încât să intre și amestecătura de ulei. Apoi au stat zgâiți cu ochii în borcan să observe cum se separă culoare de ulei și pică în apă, ca un fel de ploaie. 

Care e șmecheria:

Apa nu se amestecă cu uleiul pentru că uleiul este mai puțin dens decât apa.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Experiment pentru copii – ploaia de culori apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Noi am numit-o în cadrul grupului: „Mânuțe salvatoare”.  

Și e atât de simplu! Ioana a desenat la intrare, în clasa ei, două palme. Când 2 copii au un anumit conflict, se așează fiecare cu câte o palmă pe desen. Stând față în față, își spun fiecare ce a simțit, de ce a făcut ce a făcut, sau a spus, ce și-ar fi dorit să fie altfel, în așa fel încât nimeni nu intră în clasă supărat. 

O astfel de activitate îi ajută să se descarce, să caute singuri soluții și să fie empatici. Iar pe profesor îl lasă să fie imparțial pentru că nu mai este cerut permanent să intervină. Beneficiul major rămânând că ei învață să își rezolve singuri conflictele.

Tare mult m-ar fi ajutat această idee când lucrăm zilnic cu grupuri de copii. Dar îmi propun să o adaptez și acasă, cu David, mai ales atunci când avem copii invitați și se înghiontesc pe câte ceva. 

O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele și pe care o voi folosi și în lucrul cu copiii în grupuri de dezvoltare emoțională sau personală. 

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Și cea mai importantă sărbătoare din an nu are cum să treacă altfel decât petrecută bine. 3 zile și 3 nopți l-am sărbătorit anul acesta. Am făcut tort, s-a jucat cu prietenii, am băut șampanie, am desfăcut cadouri, am văzut filmul mult dorit, am cântat ”La mulți ani” de atâtea ori că am pierdut șirul.

Maratonul a început cu o petrecere organizată la Olandia Play Cafe unde s-a distrat cu prietenii lui.

Vă recomand sincer Olandia Play Cafe pentru petreceri, dar nu numai. Mi-am pus rochia preferată și cizmele preferate, că na, așa se marchează cea mai importantă sărbătoare din an. El a stat undeva pe la 15 minute în oglindă doar să își aranjeze părul și cămașa. Apoi a mers ca un roboțel să se asigure că nu își deranjează cărarea de pe mijloc …. Nu judecați! Are 6 ani. Noroc că a alergat suficient încât să i se așeze bine părul

Ce oferă Olandia Play Cafe și ne-a atras?

• Invitație electronică personalizată pentru fiecare copil. David a vrut ceva cu ursulețul Fram și asta a avut.

• Spațiul de joacă este împărțit în 3 Camere: “Camera secretă” specială pentru copiii mai mici. “Camera creativă” unde imaginația crește ca aluatul la dospit cu ajutorul cărților, jucăriilor, dar mai ales al costumelor pe care le pun la dispoziția copiilor. “Orașelul Olandia” plin cu casuțe tematice și multe alte jucării de calitate.

• Costume la discreție pentru copii pentru toată durata petrecerii. Sunt o mulțime, nu am poze cu toate.

• Monitorizare video cu vizualizare în timp real a locului de joacă în așa fel încât bei liniștită o cafea.

• Supraveghetor pentru copii. Poți alege și pachet cu animator, noi nu am avut, dar când a fost nevoie m-am ocupat eu de asta.

• Un meniu variat din care să alegi. Noi am lovit la sigur, cu pizza și limonadă

• Mai multe variante de tort, și cu ciocolată, și fără ciocolată, și candy bar. Ce credeți că a ales mândrul? Tort cu ciocolată și zmeură. Absolut delicios.

• Pachete diferite din care să alegi, în funcție de numărul de copii și ce anumite îți dorești și ce îți permiți, pornind de la basic la ultra all inclusive. Poți solicita oferta lor completă la office@olandia.ro sau la unul din numerele de telefon 0741.228.633/ 0720.334.638.
• Cadou din partea lor pentru sărbătorit.
• Multă căldură și un personal extrem de amabil.

Olandia Play Cafe este mai mult decât un simplu loc de joacă, este un spațiu de relaxare pentru întreaga familie.

Au o cafea absolut delicoasă, prăjituri, quiche, sucuri naturale, ceaiuri, chiar și cocktail-uri. Găsești o mică bibliotecă dacă nu ai venit cu cărțile de acasă.

Terasa pare un loc fain și abia aștept să vină primăvara să o testăm. Am văzut că au ecran și acolo așa că poți vedea ce face copilul la locul de joacă. Iar accesul copilului la locul de joacă nu se plătește.

Urmăriți-i pe Facebook, organizează periodic și ateliere și tot felul de evenimente tematice. Postează frecvent programul în așa fel încât să știi dacă sunt organizate petreceri cu exclusivitate sau nu.

Cum am sărbătorit ziua de naștere a copilului? Cu multă distracție. Așa am început foarte bine cele 3 zile și 3 nopți de petrecut!

Articolul Cum am sărbătorit ziua de naștere a copilului la Olandia Play Cafe apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am râs cu toții, dar copilul vorbea serios pentru că, exact asta am făcut … plus încă ceva. Sigur, el nu e nici acum genul de copil care rade două feluri de mâncare și apoi îl cere pe al treilea , dar măcar mănâncă și el normal la o masă.  Mândrul era până de curând un copil care mai mult frunzărea decât mânca. Iar ăsta a fost un subiect destul de tensionat pentru mine. Înainte de vară am cedat când am realizat că e posibil ca cea mai des folosită expresie a mea să fie ”David, mănâncă!” . Și asta deși știu sigur că îi spun de cel puțin un miliard de ori pe zi că îl iubesc. 

Ce am făcut a fost foarte simplu, în 2 pași, deși nu am gândit asta ca o strategie:

1. Nu i-am mai dat mai mult de 2 gustări mici, între mese și am lăsat să treacă 5 ore între cele 3 mese principale. Sigur, cu excepții, că doar nu lăsam copilul să miorlăie de foame pe lângă mine. Dar am zis că na, ce-ar mai fi de pierdut să încerc asta? Cu cât să mănânce mai puțin? Ideea e că, dacă trec cam 5 ore între mesele principale, apăi chiar i se face foame și chiar mănâncă.

2. L-am dus să facă un sport. O oră și jumătate de sport, de 2 ori pe săptămână și copilul are și mai multă poftă de mâncare.

Ce s-a întâmplat de când am făcut schimbarea asta? 

David a luat 1 kg în greutate. Sigur, s-a și înălțat de a trebuit să îi schimb toate hainele, mai puțin 2 perechi de chiloți. Iar eu … eu … eu pot să fiu liniștită acum când, cea mai des folosită expresie a mea este cu siguranță ”Te iubesc, David!”.

O strategie mai complexă și mai detaliată găsiți și pe blogul Florinei Badea care a scris despre ”Cum conving copilul să mănânce”. 

Sursă poza: Hannah Tasker @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să determini copilul să mănânce – fără stres, fără pedepse, fără recompense apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.