În general, povestile terapeutice sunt un instrument valoros pentru terapeuții care lucrează cu copiii. Și pentru părinți care doresc să ajute copiii să-și dezvolte abilitățile emoționale și de comunicare.

Pe copii, povestile terapeutice îi ajută să își înțeleagă mai ușor fricile, emoțiile, preocupările, pentru că se identifică cu personajele. Și îi ajută să clarifice de unde vin manifestările lor comportamentale și cum le pot regla. Sunt de multe ori folosite chiar în lucrul cu anxietatea sau depresia.

”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” sunt două cărți scrise de Alex Rovira și Francesc Miralles care cuprind fiecare câte 35 de povești scurte. Nouă ne-au plăcut atât de mult încât ne opream cu greu din citit. Sunt așa, ca un balsam pentru suflet. Și sufletele de copii, dar și de adulți. ”Povești ca să te iubești mai mult” este preferata noastră, ne-au prins mai mult poveștile .

Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

După fiecare poveste în parte este alocată aproximativ o pagina, intitulată ”Gândește și crește” unde sunt sintetizate învățăminte legate de povestea citită. Oricum poveștile sunt simbolice și atât de bine scrise încât la final te prinzi și care este povața, dar de multe ori nu chiar de la început, ceea ce te ține prins în subiect. Și asta este bine. Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

Cărțile acestea deschid un portal către discuții intime și profunde despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

Ambele cărți le puteți folosi atât cu copiii de vârstă școlară, cât și cu pre-adolescenții și adolescenții. Dar sunt la fel de fermecătoare și pentru noi adulții. Ele deschid un portal către discuții intime și profunde despre imaginea de sine, despre percepția celor din jur, despre puterile noastre și durerile noastre, despre forță și neputință … despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

La finalul cărții ”Povești ca să te iubești mai mult” veți regăsi îndemnuri pentru părinți și cadre didactice. La finalul cărții ”Povești pentru copii fericiți” veți regăsi cele 12 chei ale stimei de sine la copii. Am descoperit ulterior că există și cartea ”Povești pentru copii curajoși”, scrisă în același stil, de aceeași autori. Este pusă pe lista mea de cumpărături .

Alte cărți cu povești terapeutice pe care vi le recomand. Toate conțin și ghidaj pentru părinți:

– ”Fram și Bumbic cel cu două case”

– ”Fram începe școala!”

– “A fost odată … 24 de povești terapeutice”

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acceptă-ți emoțiile.

Sunt oameni care consumă extrem de multă energie pentru a evita să simtă ce simt. Asta se întâmplă când raționalizăm, negăm, proiectăm și fugim de suferința care există în noi prin băutură, medicamente, mâncare, prea multă muncă și activități, prea multă preocupare față de alții … iar totul ne ține departe de noi. Multe din problemele de sănătate pe care le avem, fizice și psihice, provin din incapacitatea noastră de a ne permite să simțim exact ceea ce simțit, din a vedea de unde vine durerea noastră, pentru a ne da șansa să ne vindecăm. Când îți recunoști propriul adevăr începi să te vindeci și să te iubești!

Cunoaște-ți durerea.

Când vine furia sau anxietatea în tine, ia-le la întrebări. ”De ce? De unde vine asta? Ce mă doare de fapt?”. Este un exercițiu pe care îl poți face zilnic când te doare ceva sau când reacționezi nu tocmai potrivit la oameni și întâmplări. Experiențele din trecut îți transmit uneori cum să reacționezi în prezent. Verifică dacă durerea pe care o trăiești în anumite situații are legătură cu prezentul sau cu trecutul.

Când ceva te macină, dar nu vezi o soluție, ia o pauză.

Oprește-te din a te concentra pe problema respectivă. Începe să faci ceva complet diferit, de preferat ceva care să te relaxeze. Când te întorci apoi asupra situației, poate părea mai ușor de gestionat și soluțiile să fie mai vizibile. Nu uita că nu poți controla nimic altceva decât propria persoană. Nu uita nici că modul în care reacționezi la fiecare situație influențează modul în care vei trăi acea situație.

Fă în fiecare zi un mic lucru care îți aduce plăcere.

Este vital să îți oferi timp pentru tine și ceea ce îți place, asta îți va umple rezervorul cu bine. O baie în liniște, să asculți muzică, să vezi un film, să ai o pasiune, orice activitate care îți creează plăcere, introdusă în rutina zilnică. De aici ne luăm energia de a crește copii, a merge la muncă, a fi parteneri și astea cu sufletul plin.

Ai grijă de corpul tău.

Dormi suficient. Nu putem funcționa corect fără somn. Rămâi activă pentru a-ți îmbunătăți starea de spirit și a reduce stresul. Consumă rar alcool și des apă. Mănâncă alimente sănătoase. Ceea ce mănânci îți hrănește întregul corp, inclusiv creierul.

Creează relații sănătoase.

Setează limite clare în raport cu alții și investește în relațiile sănătoase și bune pentru tine. Așa cum arată și studiul Harvard asupra fericiriistudiul Harvard asupra fericirii, oamenii care au relații bune, în familie, cu prietenii, la loc de muncă, în comunitate, sunt mai fericiți, mai sănătoși și trăiesc mai mult decât cei cu legături nesănătoase sau fără legături.

Practică recunoștință pentru a-ți dezvolta viziunea pozitivă asupra vieții.

Puteți să faceți un exercițiu simplu, fie seara, înainte de culcare, sau dimineața cum vă treziți, să rememorați un lucru pe care l-ați trăit în ziua respectivă și pentru care sunteți recunoscătoare. Practică și recunoștința față de tine însăți prin a vedea și a reține care sunt părțile tale bune, calitățile tale.

Iubește-te și iartă-te.

Iubirea de sine înseamnă de multe ori doar să ai empatie și compasiune față de propria persoană. Iar o parte din vindecare apare atunci când poți să te ierți pentru ceea ce ai făcut atunci când funcționai în modul de supraviețuire.

Când e prea mult de dus, caută sprijin.

Iar atunci când un sprijin practic nu se poate, ajută și să găsești pe cineva la care să te poți descărca, să ventilezi. Dacă ai făcut toate astea și totuși nu ești bine, dacă nu ai rezultatele dorite, este posibil să fie timpul să apelezi la terapie. Să cauți ajutor și să admiți că ai nevoie de ajutor este un semn de forță interioară, nu un semn de slăbiciune.

Sursă poza: Anthony Fomin @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să ne îngrijim de sănătatea noastră mentală și emoțională apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Studiul Harvard a început în 1938 și a durat 75 de ani, timp în care au fost studiați 724 de adulți, bărbați, din adolescență și până la bătrânețe. 

Ei proveneau din medii diferite, cu traiectorii sociale diferite și moduri de educație diferite. Au fost incluși doar bărbați pentru că studiul a început cu un grup de 268 de elevi de la Harvard, iar pe vremea aceea la Colegiul Harvard erau accepți doar bărbați. În fiecare an au fost întrebați despre cum este viața lor (familie, muncă, sănătate etc) și filmați în mediul lor. Au fost întrebări puse și membrilor familiei și chiar înregistrarea fișelor medicale. Este un studiu foarte amplu.

Unii dintre ei au devenit avocați, doctori, oameni de afaceri, alții zidari sau muncitori în fabrică. Unul dintre ei a fost chiar președintele Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy. Unii dintre bărbați au avut probleme cu alcoolul și alții au făcut schizofrenie. Se pare că aproximativ 50 din cei 724 de bărbați sunt încă în viață și continuă să participe la studiu, o dată la 2 ani, deși au în jur de 90 de ani. Studiu continuă și cu cei peste 2000 de copii ai acestor bărbați.

Bun, și ce spune studiul? Care este secretul fericirii și al vieții sănătoase?

Relațiile bune, semnificative. Se pare că secretul fericirii nu a însemnat să fii căsătorit, să ai copii, prieteni, sau mulți bani, sau vreo funcție înaltă. Secretul este să ai relații sănătoase, bune cu ceilalți. Asta ne protejează și sănătatea, asta ne face fericiți și asta ne prelungește viața. Tipul de relații pe care le avem și cât de fericiți suntem în relațiile noastre, este ceea ce influențează chiar și sănătatea noastră.

Și ce înseamnă să ai relații bune, sănătoase?

– Să cunoaștem care sunt nevoile noastre și ale celuilalt. Și toți avem nevoia să fim văzuți, auziți, iubiți, apreciați, înțeleși și acceptați. Avem nevoie să fim stăpâni pe corpul nostru și să decidem fiecare în funcție de cum avem nevoie să îl folosim.

– Să ne satisfacem aceste nevoie individuale (autonomie), dar să satisfacem și nevoile celuilalt și pe ale noastre comune (simbioză).

– Să permitem și să stimulăm creșterea și vindecarea și să dezvoltăm capacitatea de a înțelege durerea proprie, dar și a celuilalt.

– Să ne implicăm intim, real. Ceea ce înseamnă să ne simțim în siguranță să ne arătăm vulnerabili în fața altora.

– O relație sănătoasă scoate la iveală tot ce este mai bun din fiecare parte implicată.

Alte elemente cheie care au fost deduse din studiu:

– Alcoolismul a fost principala cauză care a dus la divorț. Împreună cu fumatul el a fost și cauza principală a deceselor timpurii.

– După un anumit nivel (min IQ 110) succesul financiar depinde de relațiile bune, sănătoase pe care le avem.

– Tipul relației cu mama, în copilărie, contează până la maturitate. Bărbații care au avut relații „calde” în copilărie cu mamele, au avut succes profesional și financiar, iar cei care au avut relații ”reci” au fost mult mai predispuși să dezvolte demență când au fost în vârstă.

– O relație „caldă” cu tatăl, în copilărie, conduce la rate mai mici de anxietate la vârsta adultă și la creșterea „satisfacției de viață” la 75 de ani.

Sursă poza: Krakenimages @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Care este secretul fericirii și al vieții sănătoase? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nu suntem responsabili si nici datori pentru fericirea altcuiva.

Ne suntem datori doar nouă. Și ne datorăm în primul rând să ne cunoaștem și să trăim pentru noi. Când înțelegi că nu datorezi nimic celorlalți, nici nu te mai simți responsabil pentru suferința lor și nici nu mai ceri, inconștient, copilului tău, sau bărbatului, sau soției, sau oricui altcuiva, să îți fie fericire. Când nimeni nu e dator nimănui, vă trăiți împreună fericirea. Nici nu vă ocupați timpul să o construiți, o trăiți. Nu ești responsabili și nici dator pentru fericirea altcuiva! Doar pentru a ta. Dar ca să îți fii fericire trebuie să trăiești pentru tine, conectat la tine înainte de ceilalți. Poate ai mai auzit asta și altă dată. Am mai auzit și eu, dar până nu înțelegi cu mintea ta și mai ales cu sufletul, e ca un refren, știi să îl cânți dar nu știi ce spune.

Există o diferență uriașă între a te bucura de fericirea pe care o aduce cineva în viața ta și a crede că este treaba cuiva să te facă fericit.

Când fericirea ta proprie depinde exclusiv de o altă persoană, asta nu este iubire, este codependență. Cu cât poți să creezi acea fericire interioară, cu atât vei fi mai fericit cu o altă persoană. Când îți asumi responsabilitatea pentru vindecarea durerilor tale pe care le proiectezi în alții, atunci vei fi deschis să primești iubirea celuilalt. Dar doar iubirea pe care o simte cel de lângă tine nu poate fi suficientă pentru a te face pe tine fericit. Nici iubirea ta nu poate fi suficientă pentru a-l face fericit pe cel de lângă tine, dacă în el stau încă scuturi ridicate cândva și dureri ascunse bine, dar care pâlpâie din când în când.

Să crezi că poți să salvezi pe cineva din propria suferință doar cu puterea iubirii tale, este o iluzie pe care ți-ai creat-o cu mult timp în urmă. Destul de probabil, atunci când aveai atât de mult nevoie să îți salvezi părinții, cu dragostea ta. Altă iluzie care te-a ajutat să supraviețuiești.

Oamenii se schimbă doar atunci când vor să se schimbe. Iar schimbarea și creșterea lor NU este responsabilitatea ta.

Nu este responsabilitatea ta să schimbi, să vindeci sau să îl salvezi de propriile dureri și probleme. Aceasta este în fapt o realitate eliberatoare pentru mulți oameni. Și este o foarte mare diferență între a vrea să sprijini pe cineva și a vrea să faci în locul lui. Între a face pe cineva fericit și a contribui la fericirea lui.

Vă îndemn să vă căutați dacă, încă, nu vă știți. Și să trăiți viața voastră pentru voi.

Nu este egoism. Fiecare adult este responsabil pentru propria fericire. Să trăiești înainte de toate pentru tine, nu înseamnă că nu trăiești cu alții. Nu se exclud una pe alta, cum cred în interior lor mulți, de altfel. Să trăiești pentru tine nu înseamnă că îți neglijezi copilul, partenerul, prietenii, familia. Când îți trăiești viața pentru tine, asumându-ți responsabilitatea pentru propriul bine, îți înveți copilul una dintre cele mai de preț lecții de care are nevoie. Va crește cu iubire pentru sine și pentru viață exact așa cum este ea, cu furtună și curcubeu. Și va găsi fericirea oriunde, pentru că va ști să o simtă fără să o ceară din altă parte … o va avea în el.

Sursă poza: Cata @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Fiecare adult este responsabil pentru propria fericire apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Mă iubește și dacă îl cert?

Indiferent ce și cum face un părinte, niciun copil nu va renunța să îl iubească. Aș vrea ca asta să vă rămâne în voi și să vă ajute atunci când ce vă doriți pentru ei, nu vă iese. Aș vrea în același timp să nu vă țină în confortul zicalei ”Lasă, nici părinții mei nu au făcut și nu au dres și uite ce bine am ieșit eu”. Că nu ești tocmai bine dacă te tot doare sufletul. Și pe câți dintre noi nu ne doare !?

Nu vă duceți în habotnicia de a fi un părinte perfect, dar nici nu vă mulțumiți doar cu faptul că îi iubiți. Perfecți nu aveți cum să fiți. Doar iubirea nu vă va ajuta să nu vă scoateți propriile dureri de copil în relația cu copilul vostru.

Transmit copilului limitele și temerile mele?

Știu că mulți părinți își doresc să crească copii fericiți. Știu că suntem o generație care este din ce în ce mai atentă la nevoile copiilor și capacitățile lor și la modul în care își pot dezvolta abilitățile pentru propriul bine. Și mai știu că intenția aceasta nobilă nu are întotdeauna și rezultatele dorite. De ce? Pentru că nu poți privi cu adevărat clar către copilul tău când te dor rănile și pentru că este greu să distingi clar care sunt nevoile copilului tău când îți urlă nevoile tale în urechi. Și în astfel de vârtejuri este foarte ușor să confuzi nevoile copilului cu ale tale, să îi transmiți limitele și temerile tale, să crezi că strategiile bune pentru tine sunt bune și pentru el, că el simte cum simțeai și tu la vârsta lui.

Am puterea să fiu un bun părinte?

Cu cât vă cunoașteți mai bine pe voi înșivă, cu cât vă vindecați rănile, cu atât veți putea să fiți mai deschiși, mai liberi, mai flexibili, mai ”acolo” pentru copiii voștri. Aveți în voi toată această putere de a fi părinți buni, doar că resursele de care aveți nevoie pot fi blocate în experiențele  timpurii dureroase, nevindecate încă. Și copiii au această putere de a oglindi neajunsurile noastre.

Vă așteptăm la atelierul de lucru ”Vrei un copil fericit? Începe cu tine!”. Înscriere se face accesând formularul acesta https://forms.gle/ggd33M2SazQ6GC588 . Locul va fi garantat doar după plata integrală prin virament. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Alte date tehnice:

Psihologi: Cristina Buja & Oana Budiș
Ziua: Sâmbătă, 23 noiembrie 2019
Orele: 10:00 – 13:00
Număr locuri: 15
Locația: Str General Nicolae Haralambie, nr 37
Preț: 130 lei/persoană (pentru cupluri prețul este de 220 lei/cuplu)

Evenimentul îl găsiți și pe Facebook, aici.

(Sursă poză: just_shot_of_jameson)

Articolul Să privești înăutrul tău și să te cunoști este o lecție fundamentală când vrei să crești un copil fericit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În continuare suntem mai degrabă tentați să privim mai mult spre copil și mai puțin spre noi. 

Vedem un comportament pe care nu îl dorim și ne punem imediat să îl îndreptăm. E adevărat, comportamentul sare primul în ochi. Dar uităm 2 elemente importante:
– în spatele unui comportament neplăcut este o nevoie neîmplinită.
– copiii se manifestă în oglindă cu noi.

Nu avem cum să îi învățăm pe copiii noștri ceea ce noi nu știm!

Am auzit de multe ori și am spus și eu de multe ori că ”Vreau să cresc un copil fericit!”. Va crește așa și va rămâne așa, dacă noi vom fi. Am zis mereu că vreau să îl învăț pe copilul meu să iubească viața. Dar eu o iubesc? … m-am întrebat într-o zi. Că aș vrea să se iubească pe el, să știe ce își dorește și să trăiască încercând să obțină ce îl face împlinit. PE EL, nu pe ceilalți. Dar eu mă iubesc? … m-am întrebat într-o zi.

Vrei un copil fericit? Începe cu tine!

Fii conștient de ce ai în interiorul tău și aduci în relația cu copilul. Vindecă. Învață să te uiți cu atenție la tine și la binele tău și să îți trăiești viața în acord cu asta. Este o lecție fundamentală când vrei să crești un copil fericit.

Știți!? Noi am fost ca ei, ei vor fi ca noi!

Acesta este subiectul central al grupul de lucru ”Vrei un copil fericit? Începe cu tine!”. Este despre tine! Părinte care îți dorești să fii o variantă cât mai bună a ta pentru a putea să le oferi copiilor un exemplu de relaționare sănătoasă cu cei din jur. Adult care îți dorești să devii părinte și înțelegi că propriile dureri nerezolvate pot apărea în relația cu viitorii copii.

Beneficiile participării la acest grup de lucru:

– Vei fi parte dintr-un grup securizant care să te ajute în dezvoltarea abilităților parentale;
– Vei afla despre tipurile de temperament și impactul lor asupra modului în care îți construiești relația cu copilul;
– Te vei detensiona și te vei autodescoperi prin exercițiile practice;
– Vei afla despre caracteristicile unei iubiri sănătoase;
– Vei privi în tine să te întrebi, poate pentru prima dată, care este calea pe care ai nevoie să o urmezi, să ajungi înapoi la tine.

Date tehnice:

Psihologi la datorie: Cristina Buja & Oana Budiș
Ziua: Sâmbătă, 23 noiembrie 2019
Orele: 10:00 – 13:00
Numar locuri: 15
Locația: Str General Nicolae Haralambie, nr 37
Preț: 130 lei/persoană (pentru cupluri prețul este de 220 lei/cuplu)

Înscriere se face accesând formularul acesta https://forms.gle/ggd33M2SazQ6GC588

Locul va fi garantat doar după plata integrală prin virament. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Evenimentul îl găsiți și pe Facebook, aici.

* Valoarea a 15% din fiecare bilet va fi donată Fundației Regale Margareta a României, pentru a sprijini copiii să continue să meargă la școală … pentru că școala schimbă povestea copiilor sărăci.

Articolul Grup de lucru ”Vrei un copil fericit? Începe cu tine!” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Perfect valabil și pentru părinți.

Este important să știm cum să reacționăm la emoțiile copiilor noștri, mai ales atunci când vorbim de cele dureroase. Important este și propriul nostru exemplu. Copiii învață de la noi cum să își controleze comportamentul rezultat din emoții.

Când observați:

Bucurie – atunci când copilul este vesel, bucurați-vă împreună și încurajați-l să facă mai des lucrurile care îl fac bucuros.

Frică – Întrebați copilul ce anume îi provoacă frică și arătați înțelegere și respect pentru propria emoție. Îi puteți explica copilului diferența între frica, care “ne ajută” (Exemplu: frica nu ne lasă să traversăm printre mașini) și frica, care “nu ajută”, ba mai mult, nu ne lasă să facem ceea ce ne dorim (Exemplu: să vorbim în public despre o idee a noastră). Încercați să acomodați copilul treptat cu obiectul fricii până când aceasta va dispărea sau se va diminua. Lăudați și încurajați copilul pentru fiecare efort depus pentru a-și depăși frica.

Tristețe – Întrebați copilul care este motivul pentru care este trist. Veți știi cum să procedați în funcție de răspunsul lui. La baza tristeții copilului poate sta o nemulțumire (nu a primit o jucărie), o dezamăgire (prietenul lui i-a făcut o promisiune și nu a mai ținut-o), o pierdere (a murit animalul de companie) sau o problemă cu care copilul s-a confruntat și căreia nu a știut cum să îi facă față (un coleg l-a ironizat). Vorbiți cu copilul despre motiv, oricare ar fi acesta și căutați să găsiți împreună o soluție de rezolvare. În cazul în care copilul este trist din cauza unei pierderi, explicați-i că este normal să fie trist, pentru că așa se simt toți oamenii care trec prin așa ceva, chiar și voi.

Furie – Lăsați copilul să se liniștească.

Îi puteți spune că observați că este furios și că o să vorbiți cu el când va fi calm ca să nu vă răniți reciproc. Așteptați lângă el să se liniștească. Discutați apoi despre modul în care s-a comportat și cum v-ați simțit dumneavoastră atunci când el a fost furios. Explicați-i că orice comportament are consecințe pozitive sau negative, și că un astfel de comportament are consecințe negative (stare de tensiune între părți, rănirea unei persoane dragi) și că nu-l ajută deloc să obțină ceea ce dorește. Puteți adăuga că atunci când îl deranjează ceva, cel mai bine este să spună acel lucru pe un ton calm și fără a răni sentimentele celuilalt. Îl puteți învăța cum să își controleze emoția printr-un exercițiu simplu de inspirație și expirație, numărând de fiecare dată până la 5. Puteți repeta exercițiul împreună de mai multe ori.

Rușine – Mulți copii timizi se simt rușinați atunci când trebuie să vorbească cu persoane mai puțin cunoscute sau atunci când trebuie să vorbească în public (exemplu:să iasă la tablă să rezolve o problemă). Încercăm să îi creștem încrederea în sine copilului vorbindu-i și arătându-i apreciere pentru calitățile sale. Îi spunem apoi că toată lumea are părți bune și părți mai puțin bune (putem da și un exemplu personal). Discutăm apoi cu copilul despre părțile lui mai puțin bune, spunându-i faptul că, dacă dorim, noi putem să le îmbunătățim. Încurajați copilul pentru fiecare încercare de îmbunătățire.

Regret – Încurajați copilul să recunoască atunci când a greșit, fără a se învinovăți.

Spuneți-i că fiecare persoană poate să greșească, chiar și adulții, și că dacă dorește își poate repara greșeala. Oferiți sprijin în acest sens și amintiți-i ca pe viitor să fie atent pentru a nu repeta greșeala. Lăudați-l de fiecare dată când și-a recunoscut greșeala.

Surpriza – Surpriza apare des în viața copiilor atunci când întâlnesc o situație nouă sau diferită de cea cunoscută. Învățați copilul să-și exprime adecvat uimirea, explicându-i situația pe înțelesul lui și motivul pentru care este de preferat să nu-i judece sau să râdă de alte persoane atunci când ele sunt diferite.

Dezgust – Vorbiți cu copilul despre faptul că este normal uneori să simțim dezgust față de anumite comportamente, alimente sau mirosuri. Învățați copilul să-și exprime dezgustul într-o manieră potrivită. Dacă comportamentul unei persoane îi provoacă dezgust, să îi spună într-un mod politicos că nu îi place când face comportamentul respectiv. Dacă un aliment îi provoacă dezgust să spună că nu dorește să mănânce alimentul respectiv.

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

Articolul Cum să reacționăm la emoțiile copiilor? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eram la curs. Exercițiul de introducere ne îndemna să ne gândim la câteva momente care ne aduc fericire. Și m-am gândit. Zău că nu mă puteam opri din înșiruit, iar asta mă încânta la maxim. Nici nu eram conștientă de câte acțiuni și activități trăiesc în fiecare zi și îmi aduc fericire. M-am oprit în sinea mea la David. Mi-am zis că timpul petrecut cu el îmi aduce bucurie. Doar că voiam să înțeleg mai mult, să vizualizez ce mai exact îmi place mie cel mai mult. Care este momentul special? Că, să fim serioși, să îl rog de ciunșpe mii de ori să mănânce, numai plăcere nu e. Am descoperit mai multe momente, totuși m-am oprit la cel pe care îl simțeam cu adevărat special.

Care este momentul special pe care îl am eu cu copilul meu? Care e momentul care îmi aduce cea mai mare bucurie?

Când îl pun la somn. Wait for it … Gata? V-ați oprit din râs? Ador momentul în care mă pun cu David la somn. Ucidem becul și aprindem veioza care face lumină atât cât să pot să citesc. Își pune capul pe umărul meu și ascultă povestea. Apoi, momentul cu adevărat important pentru mine, cel pe care îl aștept … își pune capul pe burta mea și vorbim.

Atunci vin toate întrebările din una în alta. Și durerile, și dorul, și temerile. Și îi răspund. O întrebare aduce altă întrebare și eu atunci știu ce stă în sufletul lui. Atunci am șansa să îl înțeleg, să îl cunosc, să știe că îl accept și îl iubesc cu toate. Atunci pot să îi pun încredere și iubire în suflet, să îi creez mediul calm și total prezent în care să își ventileze greutățile și abia apoi să afle ce ar putea să facă cu ele.

Vin și plăcerile din ziua pe care ne pregătim să o ducem la culcare, și activitățile de la grădiniță, și noile prietenii și deciziile de a se căsători cu colega lui de la scrimă.

Apoi își mută capul pe pernă, își pune năsucul lui cald pe năsucul meu rece și mă roagă să îi povestesc ceva de când eram eu mică. El află continuu că și mama lui a trăit părți din ce trăiește el. Eu mă centrez pe ce am trăit plăcut în copilărie, sau ce am învățat din ea. Nu am vorbit cu el despre cele mai profunde dureri, le păstrez pentru terapie. Dar îi vorbesc și despre frici și suferințe și cum m-am descurcat sau nu.

E momentul meu cu el, când construim fiecare în sufletul celuilalt ceea ce fiecare om are nevoie: încredere, acceptare, iubire.

Și vă îndemn să vă gândiți care e momentul special pe care îl aveți cu copilul vostru? Ce vă aduce acel moment? Cât de des îl trăiți?

Sursă poza: Picsea @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Care este momentul special pe care îl ai cu copilul tău? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Este binecunoscut faptul că o parte dintre reacțiile emoționale pe care le avem au asigurat de-a lungul timpului supraviețuirea noastră ca specie.

Acest lucru nu ar fi fost posibil dacă ele nu ar fi fost arhivate în sistemul nostru nervos și activate în situații specifice. Psihologul Daniel Goleman, cunoscut în special pentru cercetările sale privind inteligenţa emoţională, recunoaște ca emoții fundamentale: furia, tristețea, frica, bucuria, iubirea, supriza, dezgustul și rușinea.

Psihologul Robert Plutchik consideră, de asemenea, ca există 8 emoţii fundamentale. La acestea adaugă şi 8 emoţii complexe, formate din câte două emoţii fundamentale. Această clasificare poartă numele de „Cercul emoţiilor”. După Plutchik emoţiile fundamentale sunt bucurie, încredere, frică, surpiză, tristețe, dezgust, mânie, anticipație. Cele complexe sunt: optimism, dragoste, supunere, înfiorare, dezaprobare, remuşcare, dispreţ şi agresivitate.

Opiniile specialiștilor privind clasificarea emoțiior sunt diferite. Majoritatea lor sunt însă de acord cu privire la existența emoțiilor fundamentale, ca reacții evidente, tipice la lumea exterioară, și a celor care sunt nuanțate din acestea, mai puțin evidente, sub forma unui set complex de reacții mult mai greu de identificat, de acceptat și de rezolvat.

Mecanismul de producere al emoției poate fi observat prin:

• Modificări la nivelul corpului, organice, fiziologice
• Comportamente specifice
• Trăiri afective din punct de vedere psihic

Având în minte acești indicatori, putem cu ușurință să ne dăm seama ce se întâmplă cu noi.  Care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază, adică atunci când experimentăm:

FURIA (MÂNIA):

Scopul furiei este să ne ajute să luptăm împotriva oricărei ameninţări asupra integrităţii persoanei noastre. Ne simțim expuși și atunci îi avertizăm pe ceilalți că suntem pregătiți să ripostăm. Că nu îi vom lăsa să profite de noi.

FRICA:

Scopul fricii este de a ne proteja integritatea în fața amenințării pe care o percepem.

BUCURIA:

Scopul bucuriei este de a ne odihni, la modul general, corpul și de a crea dispoziția de a face diferite lucruri, având focus pe scopuri variate.

IUBIREA:

Scopul iubirii este de a favoriza cooperarea.

SURPRIZA:

Scopul surprizei este să ne ajute să înțelegem mai ușor și clar ce se întâmplă, în vederea realizării celei mai bune acțiuni pentru noi.

DEZGUST:

Scopul dezgustului este de a ne proteja de factori care ne pot afecta integritatea.

TRISTEȚEA:

Scopul tristeții este de a-ți permite să te adaptezi atunci când ai suferit o pierdere, să-ți dea un timp de gândire și în care să îți plângi pierderea, te ajută să-ți economisești energia investită acum în evaluarea situației. Totodată, reprezintă un mijloc prin care comunicăm celorlalți că avem nevoie de sprijinul lor.

RUȘINEA:

Scopul rușinii este de a ne ajuta să ne adaptăm comportamentul individual și colectiv la normele din comunitate.

Sursă poza: Annie Spratt @ Unsplash

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nu am cum să îl învăț pe copilul meu ceea ce eu nu știu.

Am spus de multe ori că vreau să cresc un copil fericit. Va crește așa și va rămâne așa dacă eu voi fi. Am zis mereu că vreau să îl învăț pe David să iubească viața. Dar eu o iubesc? Că aș vrea să se iubească pe el, să știe ce își dorește și să trăiască încercând să obțină ce îl face împlinit. PE EL, nu pe ceilalți. Dar eu mă iubesc? Și știu ce mă împlinește? Și îmi ofer asta?

De aici ar trebui să plecăm de fapt. În zilele noastre sunt informații despre parenting blând peste tot și asta e bine, e genial, am evoluat, cineva ne învață și pe noi cum să ne uităm cu blândețe la oamenii pe care îi creștem acasă. Dar informațiile astea pe ce se așează? Învățăm mecanic ce să facem pentru copiii noștri. Suntem în permanență de gardă la emoțiile lor. Le vorbim blând și ne înghițim suferințele cu lingurința și emoțiile la fel. Renunțam la ce ne place nouă să facem pentru noi, doar ca să fim cu ei. Fugim bezmetice între job și alte responsabilități ca să prindem cât mai multe ore cu ei. De multe ori cu mintea la rapoarte și câți pantaloni mai avem de spălat acasă, și pe ai cui.

Ce model văd ei în noi? Nu cumva să renunțe la ei înșiși pentru a fi atenți la omul pe care îl iubesc?

Eu vă întreb altceva? Și mă întreb și pe mine. Și vă rog să vă gândiți la asta. Eu o fac de ceva timp. Ce îi învățăm de fapt? Ce model văd ei în noi? Nu cumva să renunțe la ei înșiși pentru a fi atenți la omul pe care îl iubesc? Nu cumva le predăm lecția sacrificiului? Sau cea a ”nu fi atent la tine și la ce simți, fii atent la celălalt și ce simte el”? Nu cumva află că este în regulă să nu faci ce îți place, doar pentru a fi cu cel pe care îl iubești? Nu cumva asta învață ei că este iubirea și că așa se fac relațiile, de gardă mereu la emoțiile celuilalt? Trăind în raport cu relația pe care o ai și nu cu tine însuți? Știți, relațiile se modifică, unele se dizolvă, altele se duc odată cu moarte, dar tu rămâi cu tine în toată viața pe care o ai.

Știu că sunt linii fine trasate între renunțarea la tine și neglijarea omului pe care îl crești acasă. Dar să înveți să te uiți cu atenție la tine și la binele tău și să îți trăiești viața în acord cu asta, este o lecție fundamentală când vrei să crești un copil fericit.

Ești fericită? De fapt cu adevărat mulțumită de viața pe care o ai acum, AZI?

Atunci stai liniștită, copilul tău primește cea mai bună lecție pe care poți să i-o predai.

Nu ești?

Nu te îngrijora. Nu e niciodată prea târziu să înveți să fii.

De aici ar trebui început în munca asta de a fi un parinte bun pentru copilul tau. De la tine.

Să fim blânde cu noi. Să fim atente la noi. Să ne întrebăm frecvent ce simțim și de ce și ce putem să facem cu asta. Să ne îmbrățișăm prin interior. Să ne iubim cu toate imperfecțiunile de pe noi și din noi. Să ne zâmbim și când greșim. Să avem puterea să ne recunoaștem nouă ce greșim, să nu ne judecăm, să învățăm să facem altfel. Să nu trăim doar în raport cu copiii noștri. Să trăim cu noi.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Este greu sa fii un parinte bun pentru copilul tau pana nu esti un om bun pentru tine apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.