Joi, David a început prima zi de grădiniță din ultimul an. Nu că aș avea idee când a crescut atât de mare! Și nici când a devenit mai ușor dusul la grădi, dar a devenit.

Începerea grădiniței nu este o poveste despre copil, este o poveste despre întreaga familie. 

Uneori călătoria este ușoară, am întâlnit și astfel de povești, dar de cele mai multe ori, este, în schimb, cu ceva dureri sufletești. Și e normal să fie așa. Este o schimbare importantă în dinamica familiei și orice schimbare aduce tensiune până se găsește un nou echilibru. 

Ce am știut ca psiholog și nu mi-a ieșit ca mamă

Ce am știut eu, ca psiholog, când băiatul meu a început creșa la 2 ani și 2 luni, a fost că, dacă părinții sunt calmi, împăcați cu schimbarea, încrezători în locul în care își duc copilul, disponibili emoțional pentru a-l susține cu adaptarea, atunci copilul va accepta cu ușurință noul mediu. Dar ca mamă, asta nu mi-a ieșit întocmai, și nu mi-e rușine să recunosc. Atât am putut eu atunci, într-o vreme în care deja puteam prea mult. Atunci, eu nu eram pregătită să mă despart atâtea ore pe zi de puiul meu, deși înțelegeam că era necesar să o fac.

Sigur, nu doar nivelul de anxietate al părinților influențează adaptarea copilului la grădiniță. Contează și alți factori, cum ar fi vârsta copilului, temperamentul lui și oamenii pe mâna cărora își lasă marea iubirea. 

O adevărată distracție în echilibrul familei!

Odată cu prima zi de grădiniță a urmat o perioadă de câteva luni de adaptare pentru toți. De astea obișnuite, viruși, plâns, somn agitat, schimbări de comportament, crize de furie, ale lui, că eu mă abțineam, deși aș fi vrut. Unde mai pui că, de cele mai multe ori, intrarea copilului în colectivitate coincide și cu reîntoarcerea mamei la muncă. O adevărată distracție în echilibrul familei! Și nu știu cum a fost la voi, dar să găsim un echilibru tot în brațele mele a căzut. 

Dupa câteva luni am schimbat o creșă privată cu o grădiniță de stat si am luat-o de la capăt. Numai ca de data asta am avut marele noroc să găsesc 2 educatoare foarte tinere, blânde și atât de iubitoare încât le-am simțit dorul în vacanța asta lungă. 

Am lucrat mult cu mine, să reduc anxietatea mea și am stat la prindere pentru el. 

Așa îmi place mie să spun când sprijini pe cineva să treacă printr-o perioada dificilă, stai la prindere. Am căutat strategii potrivite pentru noi, am folosit jocuri de rol, jocuri de conectate, povești terapeutice, timp împreună după grădiniță, multe explicații și mai ales multă iubire. Am mai scris despre asta pe blog.

Plânsul este normal!

Copiii sunt diferiți, așa și părinții lor. Dar vreau să înțelegeți că este normal să plângă la început chiar dacă e un copil prietenos și l-ați pregătit dinainte și ați mers la cursuri și conferințe doar să aflați cum să faceți asta. E normal să plângeti și voi ascunși prin baia de la birou. Vinovată! E normal să plângă chiar dacă îi place și grădiniță și  educatoarea și și-a făcut prieteni. Chiar dacă el singur a cerut să meargă la grădiniță!  E la fel de normal și să nu plângă, deși realitatea arată că asta se întâmplă mai rar. Vă doresc să va lovească norocul ăsta. Pe mine m-a ocolit. 

Mesajul meu pentru voi, dupa 3 ani de grădiniță și o adaptare cu plâns?

Aveți răbdare o vreme! Cu ei și cu voi. Nu ați făcut nimic greșit, nu e nimic în neregulă cu copilul vostru pentru că plânge și nici cu voi, pentru că vă este greu. Amintiți-vă că este doar o nouă schimbare în viața voastră la care trebuie să vă regăsiți echilibrul. Și o veți face! Vă promit!

Sursă poza: BBC Creative @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Mesajul meu pentru voi, dupa 3 ani de grădiniță și o adaptare cu plâns apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce am avut nevoie?

– Coli cartonate
– Acuarele
– Pensulă
– Degetele mândrului David

Cum am procedat?

Am tăiat colile pe jumătate, le-am îndoit și i-am oferit lui David culorile. L-am ghidat eu cum să facă petalele, cu degetele înmuiate în acuarele.

Combinația de culori era deja făcută de acum câteva zile când David a pictat și a decis să amestece culorile între ele în cutiuțe, așa că, până și combinația îi aparține. Tulpinele le-am făcut eu, marea pictoriță

L-am întrebat la final și ce mesaj să scriu în felicitări pentru educatoare, mi-a răspuns:
– Aaa, donșoalele, … aaa, nu așa, sclie Andleea și Sivia … aaa, nu așa, nu știu.
– Putem să le scriem un mesaj care să înceapă așa “draga domnișoară Silvia… “ sau “draga domnișoară Andreea”… Ce vrei să le spui mai departe?
– Iubile.
– Perfect!

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Elena Mozhvilo @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Felicitari pentru educatoare si bunici, gata in 10 minute apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Pentru părinți adaptarea are linii mai simple, atât timp cât copilul este tratat cu respect, îi sunt satisfăcute nevoile și merge cu plăcere la creșă/grădiniță, le mai rămâne de temperat doar dorul, dar părinții sunt adulți, știu, de fapt sper că știu, cum să își accepte sentimentele și să se adapteze la noua etapă din viața lor.

În schimb, pentru copii, tranziția poate fi mai dificilă, uneori chiar imposibil de realizat.

Poți să îl ajuți din timp și să fii atent/ă la ceea ce arată că are nevoie. De cele mai multe ori începutul este greu. Copiii au nevoie de 2-3 săptămâni pentru a se adapta la creșă/grădiniță, uneori chiar mai mult. Depinde de fiecare copil în parte. Și sugestiile pe care le voi trece mai jos pot funcționa în unele cazuri și în altele nu. Am scris într-un articol separat  ce a funcționat la noi.

Cum poți să pregătești copilul pentru creșă/grădiniță?

– Prezintă-i creșa/grădinița în termeni cât mai pozitivi, ca un loc unde copiii se joacă, se distrează, se simt bine, fac multe activități foarte atractive, mănâncă și dorm acolo. Evită să vorbești de față cu el de temerile tale sau de lucrurile care te nemulțumesc, dacă există așa ceva. Povestește-i despre copiii (prieteni, rude) care merg deja la grădiniță; poți chiar să îi rogi pe aceștia să îi povestească cum e.

– Familiarizează-l cu grădinița și educatoarea. Dacă ți se permite, ceea ce ar fi normal de altfel, înainte de a începe efectiv grădinița mergi cu el pentru a cunoaște locația și pesoanele cu care va sta, asta îi va oferi un sentiment de siguranță.

– Fiind o perioadă solicitantă pentru un copil, încearcă să nu se suprapună cu alte situații stresante pentru el (renunțarea la scutec, apariția unei surioare/unui frățior, conflicte familiale puternice, deces etc).

– Înscrie-l la un program scurt și fă trecerea treptat către program lung, evident, dacă dorești să rămână la un program lung. Este important ca adaptarea să se facă treptat, minim o lună, în cazul în care conjuctura permite asta.

– Fii atent/ă la reacțiile lui.

Este în regulă ca în primele zile/săptămâni să nu mai mănânce bine, să doarmă mai agitat, să fie irascibil/ă, acestea sunt efecte normale ale schimbărilor majore din viața lui. Dacă reacțiile persistă o perioadă îndelungată sau instinctul îți dă ceva de bănuit caută alte soluții sau apelează la un specialist.

– Lasă-l să ia cu el la grădiniță jucăria preferată, sau un obiect al tău, care să îi aline dorul.

– Spune-i exact când vei veni să îl iei. E adevărat că ei nu au noțiunea timpului și ”peste 5 ore” nu înseamnă mare lucru pentru ei. Dar îi poți spune ”vin după ce mănânci prânzul”, ”vin după ce te trezești” etc. Dacă îi spui ”imediat” sau ”repede” el poate sta nerăbdător lângă ușă fără a se preocupa de joacă sau explorare. Și poate simți sentimentul de abandon fiindcă nu ai venit așa repede cum ai spus.

– Starea ta de spirit va fi transmisă și lui. Dacă te simte îngrijorată și temătoare, va deveni și el. Nu ajută nici să joci teatru, din contră, eu cred că e mai bine să îi vorbești de sentimentele tale, altfel va simți o discrepanță între ce spui și cum ești și îl vei bulversa.

– Încurajează-l să se exprime, chiar dacă asta înseamnă să plângă. Plânsul este modul firesc de a arăta că îi este dor de tine. Nu îl inhiba. Acceptă emoțiile lui exact așa cum sunt.

– Nu pleca pe furiș când il duci și încearcă să nu cedezi tentației de a te întoarce cu el acasă dacă plânge că nu vrea să rămână fiindcă îi vei face mai grea adaptarea la grădiniță. Știu, asta e partea cea mai grea!

– Nu îl minți!

Sper că acum ai mai multe idei despre cum ajuti copilul sa se adapteze la cresa. Succes dacă vă pregătiți pentru pasul acesta, aveți nevoie !

Sursă poza: Jelleke Vanooteghem @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum ajuti copilul sa se adapteze la cresa/gradinita apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.