Program online pentru adulți care cresc sau însoțesc copii – acasă, în cabinet sau în școală.

Pentru ca un copil să își dezvolte reziliența, are nevoie de un părinte care să fie prezent și rezilient. Să își poată regla emoțiile, să rămână conectat la realitate și la copil chiar și în momentele dificile … și mai ales atunci. Este exact ca în avion:  mai întâi îți pui tu masca de oxigen, apoi o pui copilului.  Dacă tu nu ai aer, nu poți ajuta pe nimeni.

Am creat acest program cu grijă și cu multă motivație. Pentru că eu cred că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție. Într-o cultură care se concentrează adesea pe reparare, eu lucrez la o schimbare de perspectivă: în loc să corectăm mai târziu rănile emoționale, putem construi încă de la început o fundație sănătoasă pentru noi și pentru copiii noștri.

Ce înveți în acest program:

Întâlnirea 1 – Reziliență și reglare emoțională la părinte

• Cum funcționează reglarea emoțională la adult
• Cum construim reziliența în viața de zi cu zi
• Exerciții practice și un plan personal de auto-susținere

Întâlnirea 2 – Reziliență și coreglare la copil

• Ce este coreglarea și de ce este vitală în copilărie
• Cum susținem dezvoltarea emoțională și stima de sine
• Exercițiu ghidat și plan de sprijin pentru copil

Pentru cine este acest program

Părinți și tutori care își doresc să:

• își înțeleagă emoțiile și reacțiile
• dezvolte reziliență și capacitate de autoreglare
• fie mai conectați și mai blânzi cu ei înșiși și cu copilul
• dezvolte un mediu emoțional sigur acasă
• crească un copil echilibrat, cu încredere și reziliență

Specialiști în sănătate mentală și educație care vor să:

• își extindă perspectivele în lucrul cu părinții și copiii
• integreze noțiuni de co-reglare și reziliență în practica lor
• aducă instrumente practice în comunitatea lor educațională

Detalii organizatorice

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Întâlnire 1 – Miercuri, 19 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

             Întâlnire 2 – Miercuri, 26 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

Cost? 250 lei /persoană/ 2 intalniri. Locuri limitate.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/PQMH62F8WNigGPLw6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar. 

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com 

Despre mine

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am peste 14 ani de experiență în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în ONG-uri, și sunt colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Misiunea mea este să sprijin părinții și specialiștii în a crea relații sănătoase cu copiii, bazate pe siguranță emoțională, reziliență și blândețe. Cred profund în puterea prevenției, pentru că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție.

Cred cu toată inima că, atunci când un copil este văzut, înțeles și susținut, lumea lui se poate transforma. Și atunci când părintele învață să respire înainte de a răspunde, când își cultivă răbdarea și curiozitatea, copilul învață să-și deschidă aripile.

Articolul Reziliență în familie: de la părinte la copil – program pentru părinți și specialiști apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce mi-a plăcut la aceste cărți?

– Sunt realiste. Nu propun rețete perfecte. Din contră, normalizează greșelile, ezitările, regretele și nevoia firească de a învăța din mers.
– Sunt calde, dar ferme. Vocea autoarei e una empatică, dar încurajatoare, cu mult respect față de complexitatea relației părinte–copil.
– Sunt bine ancorate în știință și experiență. Maggie Dent este educator, consilier parental și mamă a patru băieți.
– Abordează și partea emoțională, nu doar comportamentele. Cărțile ne invită să privim dincolo de reacții, spre nevoile emoționale reale ale copiilor noștri.

Glumele cu pârțuri și râsetele zgomotoase – sunt moduri prin care băieții creează conexiune și descarcă tensiunea. Nu sunt lipsă de respect, ci parte din dezvoltarea lor socială.

Joaca cu arme – chiar și când nu au fost expuși la violență, mulți băieți transformă orice obiect într-o „armă”. Este o formă de joc simbolic care explorează puterea și protejarea celor dragi.

Fetele pot părea „prea sensibile” – dar reacțiile lor emoționale intense sunt expresii ale nevoii de siguranță, acceptare și validare. Ele învață cine sunt prin felul în care li se răspunde.

Presiunea să fie „drăguțe și cuminți” – afectează profund încrederea fetelor în propriile limite. Este esențial să le încurajăm să spună „nu” fără vinovăție. 

Ce conțin, concret?

 „Mame pentru băieții noștri”:
– ne ajută să înțelegem universul interior al băieților, vulnerabilitatea lor emoțională, modul diferit în care comunică, învață și procesează lumea;
– oferă instrumente clare pentru a ne conecta, pentru a încuraja exprimarea emoțiilor și pentru a cultiva încrederea;
– ne încurajează să fim o prezență constantă, fără a controla și să oferim iubire necondiționată într-un mod care să îi întărească, nu să îi înmoaie.

„Mame pentru fetele noastre”:
– vorbește despre imaginea de sine, presiunea socială, relația cu propriul corp, perfecționismul și anxietatea, toate frecvent întâlnite la fete;
– ne încurajează să cultivăm încrederea, autenticitatea, și o relație în care fiica noastră simte că poate vorbi despre orice, fără teamă de judecată;
– abordează și teme sensibile, precum dinamica socială dintre fete, competiția, gelozia sau relațiile de prietenie și iubire. 

Cui le recomand?

– Mamelor care simt că vor să înțeleagă mai bine lumea interioară a băiatului sau fetei lor.
– Mamelor care vor să rămână aproape emoțional, chiar și în perioade mai dificile (precum adolescența).
– Mamelor care își doresc o relație profundă, dar sănătoasă, bazată pe respect reciproc și deschidere.
– Oricărui părinte care simte că are nevoie de un reper blând, dar clar, într-un rol care vine fără manual.
– Oricărui adult care lucrează în mod direct cu copiii – educatori, profesori, asistenți sociali, psihologi etc 

Ce mi-a rămas în suflet după lectură?

Că nu trebuie să fim mame perfecte. Ci mame prezente, disponibile emoțional, care ascultă mai mult decât corectează, care întreabă înainte de a trage concluzii și care aleg apropierea, nu perfecțiunea.

Că relația cu copilul nostru este o călătorie – uneori lină, alteori anevoioasă – dar întotdeauna valoroasă. 

În cabinet…

Am recomandat aceste cărți mamelor care simțeau că pierd legătura cu copilul lor sau care voiau să îmbunătățească modul în care comunică, în special în preadolescență și adolescență. Ele pot fi un punct de sprijin, o oglindă, o încurajare. De multe ori, chiar și o formă de alinare.

Maggie Dent reușește, în aceste două cărți, „Mame pentru băieții noștri” și ”Mame pentru fetele noastre”, să ne aducă aminte că influența mamei este profundă, chiar și atunci când pare invizibilă. Dacă vrei să înțelegi mai bine ce simte copilul tău, cum poți fi aproape de el în momentele grele și cum să cultivi o relație care durează în timp, îți recomand cu căldură aceste cărți.

Articolul ”Mame pentru băieții noștri” și ”Mame pentru fetele noastre„ apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Vorbește deschis despre emoțiile tale

Copiii învață prin imitare. Atunci când văd că și adulții din viața lor se confruntă cu emoții intense, ei înțeleg că aceste trăiri sunt normale și că este în regulă să le simtă. De exemplu, dacă te simți furios, frustrat sau trist, poți spune:

– „Și adulții se înfurie sau se întristează, exact așa cum fac și copiii. Uneori, ne ajută să plângem sau să vorbim cu cineva despre ce simțim pentru a reduce din intensitatea emoțiilor.”

Aceasta le arată copiilor că nu sunt singuri în trăirile lor și că există modalități sănătoase de a le face față.

Normalizează emoțiile dureroase

Este important să le explicăm copiilor că este normal să simțim frustrare sau furie atunci când lucrurile nu merg așa cum ne dorim. Un exemplu de cum poți face acest lucru este să spui:

– „Este foarte greu când lucrurile nu merg așa cum ne dorim, de aceea simțim frustrare și furie. În momentele acestea, îmi amintesc că fac tot ce pot eu și că este în regulă să simt această frustrare.”

Acest tip de comunicare nu doar că normalizează emoțiile dificile, dar le oferă copiilor un cadru sănătos în care să își exprime și să își gestioneze propriile emoții.

Arată-le cum te reechilibrezi (reglezi)

Atunci când ai o zi grea și reacționezi poate mai intens decât de obicei, ajută să le arăți copiilor cum alegi să te calmezi și să te reechilibrezi. De exemplu:

– „Îmi pare rău că m-am înfuriat atât de rapid. Astăzi a fost o zi grea pentru mine. Cred că m-ar ajuta să mă plimb puțin/să ascult muzică/să fac o baie/să ne jucăm împreună.”

Prin aceste exemple, le oferi copiilor soluții concrete pe care le pot folosi și ei când se confruntă cu emoții puternice.

Încurajează recunoașterea emoțiilor

Ajută-ți copilul să își identifice și să își denumească emoțiile. Spune-i că este normal să simtă o gamă variată de emoții și învață-l să le recunoască. Poți spune ceva de genul:

– „Văd că ești supărat. Poți să îmi spui ce te deranjează?”

Acest lucru îl ajută să devină conștient de ceea ce simte și să își exprime emoțiile într-un mod sănătos.

Modelarea empatiei

Empatia este esențială în gestionarea relațiilor și a emoțiilor. Arată-i copilului tău cum să fie empatic prin propriul tău comportament. Dacă cineva din familie sau din cercul vostru de prieteni este trist, poți spune:

– „Cred că Andrei se simte trist. Ce crezi că am putea face ca să îi fim alături?”

Această abordare îl învață pe copil să recunoască emoțiile altora și să răspundă cu compasiune.

Învață-l despre importanța pauzelor

Explică-i copilului importanța de a lua o pauză atunci când se simte copleșit de emoții. Spune-i că și tu faci același lucru atunci când ai nevoie să te calmezi. De exemplu:

– „Când mă simt foarte supărată, îmi iau câteva minute singură ca să respir adânc și să mă liniștesc. Apoi mă simt mai bine și pot să gândesc mai clar.”

Oferindu-i copilului această strategie, îl ajuți să înțeleagă că este în regulă să își ia un moment de respiro pentru a-și gestiona emoțiile.

Încurajează analizarea emoțiilor

După ce furtuna emoțională a trecut, ajută-l pe copil să reflecteze asupra a ceea ce a simțit și cum a gestionat situația. Poți discuta despre ce s-a întâmplat și ce ar putea face diferit data viitoare. De exemplu:

– „Hai să vorbim despre ce s-a întâmplat mai devreme. Ce ai simțit atunci? Cum te-ai simțit după ce ai vorbit despre asta?”

Aceasta îl ajută să învețe din experiențele sale și să devină mai conștient de propriile reacții.

Creează un mediu sigur pentru exprimarea emoțiilor

Este important ca un copil să simtă că poate exprima orice emoție fără teamă de a fi judecat. Asigură-te că oferi un spațiu sigur unde emoțiile pot fi discutate deschis. Poți încuraja acest lucru spunând:

– „Orice ai simți, e în regulă. Poți vorbi cu mine despre orice și împreună vom găsi o soluție.”

Un mediu sigur și deschis îl ajută pe copil să înțeleagă că toate emoțiile sunt valoroase și merită atenție.

Să îi învățăm pe copii să își regleze emoțiile nu este întotdeauna ușor de făcut. Dar învățarea reglării emoționale începe acasă, cu ajutorul părinților care își modelează propriile reacții în fața emoțiilor. Prin comunicarea deschisă, normalizarea sentimentelor și arătarea unor metode de reechilibrare, părinții pot ajuta copiii să dezvolte abilități esențiale de gestionare a emoțiilor. În timp, aceste abilități îi vor sprijini pe copii să devină adulți rezilienți și echilibrați.

Sursă poza: Austin Pacheco @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să îi învățăm pe copii să își regleze emoțiile: Rolul părinților ca model apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Știu că nu este ușor să jonglăm cu toate și că trăim vremuri în care avem și mai multe posibilități, și mai multă informație, dar și mai mult stres, tocmai pentru că dinamica societății în care trăim azi, este pe foarte repede înainte. Dar timpul nu s-a schimbat. Tot 24 de ore are o zi. Sunt multe detalii mici și mari care contribuie la stresul vieții de zi cu zi. Și este important să le cunoaștem, tocmai pentru a preveni ce putem și a regla ce nu putem să evităm. 

Sunt câteva modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte:

– Să ne amintim că este un copil, nu un adult în miniatură. Este o regulă de aur! Multe momente grele, și multe griji, și multă presiune pusă pe copii, pot fi evitate atunci când ne raportăm la copilul nostru conform vârstei pe care o are.

– Să înțelegem că este un om separat de noi, cu propriile dorințe, gânduri, preferințe. Fiecare copil este un individ unic, cu propria sa personalitate, dorințe, gânduri și preferințe. Este important să îi tratăm ca pe niște ființe separate și să le respectăm autonomia și identitatea.

– Să știm că alături de copilul nostru creștem și noi ca părinți. Învățăm practicând.

Creșterea unui copil este un proces continuu de învățare și dezvoltare, nu doar pentru copil, ci și pentru părinți. 

– În relaționare cu copiii să ne permitem să simțim ce simțim … și vinovăția, frustrarea, furia, tristețea. Pe toate le simțim cu un motiv de protecție și creștere. Și să rămânem atenți să ne controlăm vorbele și comportamentul atunci când furia ne invadează.

– Să avem oamenii noștri apropiați cu care să împărtășim ce simțim și ce gândim. Când vorbim despre ce simțim cu cineva care este acolo pentru noi, ne ajută la a ne regla emoțional. 

– Să adaptăm informațiile din jur, de la alții, din cărți, la noi înșine și la copiii noștri. Nu există o rețetă general valabilă! Este esențial să rămânem flexibili și deschiși și să ne adaptăm strategiile și metodele în funcție de nevoile și cerințele individuale ale copiilor noștri.

– Planificarea și organizarea activităților zilnice pot reduce stresul legat de gestionarea timpului și a sarcinilor. Să împărțim sarcinile cu partenera/partenerul, sau cu un alt membru al familiei (adult), sau cu o prietenă/un prieten ne ajută să conservăm din energie și să putem să fim cu adevărat prezenți când interacționăm cu copilul/copiii. 

– Setarea priorităților este absolut necesară! Fii conștient de ceea ce este cu adevărat important. Acordă prioritate activităților și relațiilor care contează cu adevărat pentru tine și familia ta.

– Să ne oferim grija și empatia pe care o oferim și copiilor noștri. Binele nostru înseamnă și binele copiilor noștri.

– Să ne oferim zilnic timp pentru noi. Știu, poate fi provocator să găsim acest timp, dar chiar și 15-30 de minute pe zi dedicate activităților care îți plac, cum ar fi cititul, meditația, sportul sau plimbările, pot face o mare diferență în gestionarea stresului.

– Să ne preocupăm de sănătatea noastră fizică și psihică pentru a ne bucura de viață, de ei și de viața cu ei. Alimentația echilibrată, somnul adecvat și exercițiile fizice regulate pot îmbunătăți starea generală de sănătate și pot ajuta la gestionarea stresului. 

– Să găsim momente de bucurie în orice mic detaliu. În ciuda provocărilor zilnice, să încercăm să găsim și să apreciem momentele de bucurie și de conexiune cu copiii noștri. 

Organizez un workshop pentru părinții care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie. Dacă dorești să participii găsești mai multe detalii în acest articol: Workshop ”Atelierul emoțiilor”.

Sursă poza: Jessica Rockowitz @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Modalități eficiente de reducere a stresului când ești părinte apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Despre emoții, stres, autoreglare și co-reglare …

Studiile ne arată că abilitatea noastră de a regla emoțiile este strâns legată de starea noastră generală de sănătate. Un reglaj emoțional bun este asociat cu o mai mare reziliență și un grad mai înalt de bunăstare mentală și fizică. Pe de altă parte, dificultățile în gestionarea emoțiilor pot duce la somatizări, boli fizice și tulburări psihice.

Prin intermediul acestui workshop, mi-am propus să creez un spațiu sigur și deschis în care să explorăm împreună aceste aspecte sensibile și să lucrăm pentru a găsi căile către un reglaj emoțional mai sănătos și mai echilibrat. Vom învăța să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții. Să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod care să ne ajute să ne menținem echilibrul. Să ne îmbunătățim calitatea vieții. Vom explora și dezvolta împreună abilități practice de reglare emoțională, pe care le putem utiliza atât pentru gestionarea propriilor noastre emoții, cât și pentru sprijinirea emoțională a copiilor noștri. Vom descoperi strategii de autoreglare emoțională și vom învăța cum să-i sprijinim pe ceilalți în gestionarea emoțiilor.

Workshopul este structurat în 2 module, unul axact pe teorie și un altul axat pe practică.

 Modulul 1: Fundamentele teoretice ale reglării emoționale

– De ce contează emoțiile?

– Identificarea emoțiilor. Diferențierea între emoții primare, secundare și sentimente. Înțelegerea impactului emoțiilor asupra comportamentului.

– Să înțelegem reglarea emoțională – Ce este reglarea emoțională? De ce este importantă? De ce este importantă pentru părinți și copii?

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise.

Modulul 2: Kit de supraviețuire emoțională – Aplicații practice

– Să dezvoltăm abilități practice de reglare emoțională pe care le putem utiliza în gestionarea propriilor emoții și în sprijinirea copiilor noștri

– EU și Emoțiile mele – prezentarea unor strategii de autoreglare emoțională

– EU și Emoțiile celor din jur – cum îi sprijinim pe ceilalți în managementul emoțional

– Strategii, instrumente și tehnici care favorizează reglarea emoțională

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise. 

Cui i se adresează acest Workshop ”Atelierul emoțiilor”:

Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a emoțiilor și să înțeleagă mai profund modul în care acestea influențează viața noastră de zi cu zi.

Este potrivit pentru:

– Părinți și tutori: Care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie.

– Profesioniști în domeniul sănătății mintale: Care doresc să își consolideze cunoștințele și abilitățile în domeniul reglării emoționale pentru a oferi un sprijin mai eficient clienților.

– Persoane interesate de dezvoltarea personală: Care sunt curioase să exploreze și să înțeleagă mai bine lumea emoțiilor și să descopere modalități practice de a le gestiona în viața de zi cu zi.

Detalii organizatorice:

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Modul 1 – Marți 28 mai intervalul 17:00 – 18:30

Modul 2 – Marți 4 iunie intervalul 17:00 – 18:30

Cost? 150 lei /persoană/ 2 module. Locuri limitate, maxim 26 participanți.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/9cuwXCf2Vs5k4PMx6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar.

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com

Despre mine:

Sunt psiholog și psihoterapeut cu diverse specializări în terapia traumei și cu un master în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Am pus bazele unui proiect prin care formez personalul educațional în vederea dezvoltării emoționale a copiilor cu care lucrează la clase sau în centrele de tip Școală după Școală. Este visul meu mare! În fiecare școală din România, profesorii să sprijine copiii să își dezvolte reziliența și inteligența emoțională. Să îi ajute să găsească resurse interioare și să capete abilități sociale și emoționale prin care să se adapteze mediului și să progreseze, indiferent de condițiile de viață.

Am creat și un eveniment online. Îl puteți distribui pentru a ajunge la cât mai mulți doritori de cunoaștere emoțională .

Articolul Workshop ”Atelierul emoțiilor” – Navigăm împreună prin furtunile interioare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În primul rând și înainte de toate … pur și simplu, ești părinte. Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Responsabilitatea la fel. Este important să înțelegem asta. Responsabilitatea unui părinte este complexă și are consistență adultă, ca să spun așa. Cea a unui prieten … e cea a unui copil de 5, 10, 15 ani, cât are fiecare. Cu un prieten poți să stai nopți la rând treaz până la 1 noapte, mâncând chipsuri. Ca părinte ești pur și simplu responsabil să iei decizii în interesul lui pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lui. Părinții au un alt rol, acela care implică stabilirea limitelor, ghidajul și asigurarea unui mediu sigur. Prietenia poate aduce riscul de a slăbi aceste limite și de a confunda rolurile.

Poziționarea este diferită atunci când ești prieten și atunci când ești părinte. Ca părinți trebuie să luăm decizii în interesul lor pe termen lung, chiar dacă acestea nu sunt întotdeauna pe placul lor.

În al doilea rând, în mare, prietenii sunt ceva mai apropiați de vârsta și cu interese comune. Mai greu asta când ești părinte. De cele mai multe ori prieteniile se construiesc în baza asemănărilor. Nu e același lucru când ești părinte. Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place. Nu îl modelezi după tine, îl modelezi în jurul lui. Dacă tu ești mare microbist, nu pui copilul să se dedice visului tău de a juca fotbal. Sigur, există multe șanse să îi placă fotbalul dacă asta se urmărește în casă. Dar poate o să ceară să cânte la țambal. Nu îl dai mai încolo pentru că nu ți se potrivește, îl susții în unicitatea lui. Cu prietenii, vedeți și voi, sportivi cu sportivi, muzicieni cu muzicieni, psihologi cu psihologi. Nu zic ca 100%, dar zic că în mare, cam așa e. Unul dintre motivele pentru care unele prietenii se mai și încheie. Legătura părinte-copil nu o închei că te apuci să îți găsești un copil care îți seamănă mai mult … .

Ca părinte este foarte important să accepți cu adevărat copilul așa cum este el, și cu ce este asemănător, și cu ce este diferit, și cu ce îți place, și cu ce nu îți place.

În al treilea rând, pentru că este o capcană. Sigur, e minunat ca părinte să te dedici și să construiești o relația apropiată în așa fel încât să vină către tine și cu bucuriile lui, cu iubirile lui, și mai ales cu suferințele și nevoile de sprijin. Asta nu înseamnă să fii cel mai bun prieten. Înseamnă să fi fost prezent cu bine pentru el, de-a lungul vieții lui. Toți copiii crescuți cu iubire se vor duce către părinți. Este pur și simplu o nevoie umană. Cei răniți … vor fugi sau vor trăi dependenți emoțional de părinți, nu în acord cu ei înșiși. Capcana nu vine din a fi acolo pentru copil, vine din a te axa pe a fi un bun prieten si a uita să fii părinte.

Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții.

În al patrulea rând, pentru că asta spune ceva despre tine și cum vrei tu să te prezinți în lume. Este nevoia ta, nu a copilului tău! Copilul nu are nevoie ca părintele să fie cel mai bun prieten, prieteni își poate face oricâți, părintele e unul singur. Are o mamă, are un tată și mai mulți foarte buni prieteni de-a lungul vieții. El are nevoie ca părintele să fie acolo, asta fără doar și poate … are nevoie să fie acolo ca părinte. Este important să avem o relație sănătoasă și apropiată cu copiii noștri. Cred că mulți părinți nici nu înțeleg cu adevărat cât de multă nevoie are un copil de o mamă prezentă pentru el și un tată prezent pentru el. Cred că dacă părinții ar știi asta mai profund și mai devreme, multe inimi s-ar îmblânzi și multă iubire ar curge în lume.

Fiți părinți cât mai buni pentru copiii voștri, ca ei să știe cum să își facă prieteni cu adevărat buni pentru ei înșiși.

Sursă poza: Dim Hou @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul De ce nu ar trebui să fim cei mai buni prieteni ai copiilor noștri? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Când întrerupem contactul cu copilul ca mod de a-l ”învăța” ceva, nu doar că nu o vom putea face, dar mai mult de atât partea responsabilă de atașament, din creierul copilului, va intra în alertă.

Această metodă este veche de când lumea, doar că acum folosim o expresie parțial în limba română și parțial în engleza. Poate pentru a face să pară mai potrivită decât e. Se mai folosesc de asemenea termeni precum „consecinţă“, „timp pentru reflectare“ sau „pauza de gândire“ pentru a face abordarea să pară inofensivă. Înainte părinții și cadrele didactice puneam copiii să stea la colț, cu fața la perete sau îi trimiteau în camera lor. Eventual, pusul la perete venea și cu o poziție incomodă pentru a evita ca ceva să fie relaxant. Iar trimisul în cameră venea cu ”să faci curat”, sau teme suplimentare, sau ceva ce copilul percepea ca fiind neplăcut.

Din perspectiva copilului ”time-out-ul” este resimţit în mod sigur ca o pedeapsă. 

Cine ar vrea să fie izolat sau ignorat? Cine ar vrea să simtă că i se retrage iubirea când greșește? Și nimic nu poate fi mai înspăimântător pentru un copil decât riscul de a pierdea iubirea părinților. Mai mult de atât, deși este adesea folosită pentru comportamente agresive nu face altceva decât să producă furie, rușine și umiliță. Și toate acestea la un loc vor face să fie și mai greu să funcționeze reglarea emoțională pentru a nu mai exista comportamentul agresiv.

Cel mai des am întâlnit abordarea aceasta când sunt loviți frații. Și eu îi întreb pe părinți: ”La ce crezi că se gândește un copil când îl trimiți în camera lui că și-a lovit fratele?”, ”Probabil la cum să i-o da cu prima ocazie, fără să fie prins”. Le răspund tot eu, adesea. Când metoda este folosită ca un mod de a pedepsi pentru că a existat agresivitate, nu facem altceva decât să crștem tocmai agresivitatea. Copilul se va simți neînțeles, frustrat și lipsit de iubire. Și frustrarea este ca gazul pe foc pentru agresivitate.

Metoda „time-out” nu oferă cu adevărat educație și modelare de comportament.

De ce? Pentru că noi putem să ne educăm copiii și să le modelăm comportamentele doar fiind conectați cu ei. Asta este regula de bază. Conectarea este de fapt puterea noastră ca părinți. Schimbările reale în comportamentele copiilor noștri nu se realizează cu amenințări, frică, durere și pedeapsă. Schimbările reale se produc cu o conectare profundă și puternică, cu înțelegere, sprijin și iubire. Metoda ”time-out” nu oferă nimic din toate acestea.

Și mai este un scurt exercițiu pe care îl recomand celor care folosesc această metodă. Îi invit să își imagineze cum s-ar simți dacă, atunci când ar fi furioși pentru că se simt copleșiti de treburile zilnice și țipă la copil din acest motiv, ar veni partenerul și,folosind arătătorul să îi invinuiască pentru comportamentul lor, l-ar trimite în cameră să mediteze la ce a făcut. Aș vrea să știu cum s-ar simți? Dacă asta ar fi ceea ce ar avea nevoie? Dacă asta e ceea ce le oferă dorința de schimbare? Sau ar deveni și mai furioși pe partener considerând că este lipsit de empatie și de respect? Și am dat acest exemplu pentru că nu știu părinte care să nu îl fi trăit. Deși nu am întâlnit părinte izolat în camera lui pentru acest motiv.

Sursă poza: Mick Haupt @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Metoda „time-out” nu oferă educație și modelare de comportament, ci duce la insecuritate apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Citește tu.

Știți că un copil imită comportamentul părintelui. Prin urmare, dacă ne dorim să citească, este important să ne vadă pe noi că citim. Ca să păstrăm comparația de mai sus, nu putem să le cerem să mănânănce broccoli dacă nu ne văd și pe noi mâncând, sau dacă, și mai rău, mânâncăm fast food sau ciocolată în fața lor … fiecare cu preferința lui .

Citește-i de mic.

Putem avea un ritual de a citit încă din momentul în care este în burtică. Dacă nu te simți confortabil cu acest pas, sau a trecut momentul, atunci dezvoltă un ritual de citit pentru el, cu el. Îi poți citi seara, la culcare, sau în oricare alt moment al zilei în care sunteți liniștiți. Îți recomand să nu îl întrerupi din joaca lui pentru a citi, ideea este să fie perceput ca o plăcere, nu ca o pedeapsă. Cititul la culcare îmi pare momentul cel mai potrivit. Nu este nimic care să distragă atenția, este liniște, suntem aproape fizic de ei și ei de noi.

Folosește intonația și un ton cât mai jucăuș.

Astfel va simți mai direct acțiunea cărții și va fi mult mai distractiv. Întotdeauna copiii vor fi atrași de tot ce este ludic. De asemenea vor fi mai atrași de cărți care îi fac să se identifice cu personajele.

Bibiloteca lui, cu multe opțiuni.

Noi avem acasă regulile ”nicio sărbătoare fără carte” și ”buget nelimitat pentru cărți”. Am povestit despre asta într-un articol trecut. Dacă, din punct de vedere financiar, nu vă permiteți astfel de reguli, există pe Facebook mai multe grupuri de unde puteți cumpăra cărți second. Aranjați un loc special pentru ”biblioteca lui”, de preferat la înălțimea lui, să poată avea acces la ele.

Lasă-l să aleagă ce carte urmează să-i citești.

Chiar dacă este mic, atât timp cât poate să facă câțiva pași să ajungă la biblioteca lui, poate alege și cartea pe care să i-o citești. Așa va fi și mai motivat să fie atent. Când va fi mai mare îi poți oferi și câteva detalii despre cărți pentru a alege și în funcție de subiect. Este în regulă și dacă va alege de mai multe ori aceeași carte deși, poate, vi se pare și vouă cum mi se pare și mie, că nu avem suficient timp pentru câte cărți frumoase există.

Cărți potrivite vârstei.

Dacă este la început în ceea ce înseamnă cititul, sau are dificultăți de citire, poți cumpără cărți de tipul acestora despre care am povestit. Dacă sunt mai mari au nevoie de cărți mai complexe.

Cărți atractive.

Asigură-te că are cărți care să îl atragă, să fie scrise frumos, să conțină desene atractive. Dacă este iubitor de sporturi, cumpără cărți care să vorbească despre asta. Dacă îi plac pisicuțele, cumpără cărți care au pisici ca personaje. Când sunt mai mari nu dau greș cărțile distractive, cu aventură și care au cuvinte de obicei mai interzise, cum ar fi ”pârțuri”, ”caca”, ”prost”.

Permite-i să citească ce își dorește.

Asta are legătură și cu punctul de mai sus. Poate va dori să citească cărți SF deși are 7 ani. Este în regulă, doar caută variante care să nu fie înspăimântătoare pentru el.

Mergeți în librării.

Știu că asta se practică mai greu acum, din moment ce majoritatea comandăm online, dar poate fi fascinant pentru un copil să vadă atâtea cărți în același loc și să se poată uita la fiecare în parte.

Arată interes față de ceea ce citește.

Dacă e mai mic, încurajează-l să îți citească cu voce tare și discutați despre poveste. La noi ritual de somn presupune ca el să citească cu voce tare din cărțile ”lui” și apoi eu să îi citesc din cărțile ”lui”. Nu citim aceeași carte , deși de acum am putea. Am început ritualul acesta când abia învăța să citească și folosea cărți pentru începători și l-am păstrat încă sub același format, deși citește acum acelaș timp de cărți pe care i le citesc și eu.

Stabiliți un timp de citit în familie.

Încercăm să practicăm și partea aceasta, deocamdată ne iese din când în când. Avem momente în care ne punem toți în pat, fiecare își ia cartea și citim. Poate fi mai dificil pentru copil să ia o carte și să citească dacă părinții se uită la televizor, sau discută ceva interesant, sau fac ceva ce poate părea distractiv.

Înscrie-l la cluburi de lectură.

Cred că la noi în țară nu este suficient de dezvoltat acest tip de activitate, dar din fericire, începem. În clasa băiețelului meu doamna învățătoare a înființat un astfel de mini-club. Zic ”mini” pentru că și ei sunt mici . Doamna le-a oferit 3 variante de cărți și fiecare copil a comandat ce a dorit, majoritatea le-au luat pe toate. Au primit un carnețel unde notează cărțile citite și le discută împreună la școală.

Luați cărți cu voi în vacanțe.

Cărțile pot fi un real ajutor pentru a înlătura plictiseala atunci când mergi cu trenul, sau cu avionul. Și mai mult de atât, având ritualul de a lua cărți chiar și în călătorii, așa cum își ia și jucăriile preferate, nu faci altceva decât să subliniezi importanța lor și rolul lor în relaxare.

Sursă poza: Jonathan Borba @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum le dezvoltăm copiilor plăcerea de a citi apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Vestea proastă este că trauma este un fapt de viață. Vestea bună este că există reziliență. Pe scurt, reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe urma stresului și a sentimentelor de frică, neajutorare și neputință (…). Oamenii, în special cei tineri, nu își pierd reziliența prin utilizarea ei. Dimpotrivă, avem puterea de a ne construi și a ne crește capacitatea de reziliență când ne confruntăm cu situații stresante și tensionate ale vieții”.

Cartea abordează subiecte precum probleme medicale, divorț, doliu, abuz sexual, probleme medicale, catastrofe naturale, atacuri armate și hărțuieli.

Veți afla despre traumă, cum apare ea, și mai ales ce putem să faceți să preveniți instaurarea efectelor ei. Putem să aplicăm măsuri de prevenire și putem să fim un sprijin pentru copiii noștri, astfel încât să nu fie nevoiți să trăiască în permanență cu tensiuni interioare.

Partea care mi-a plăcut foarte mult a fost ghidul de prim-ajutor în prevenirea traumelor, o procedură în 8 pași, valabil pentru orice tip de traumă. 

Sunt abordate subiecte sensibile și extrem de importante. Probabil că cel mai sensibil rămâne abuzul sexual. Dar avem nevoie să înțelegem cât mai multe și să vorbim cât mai des despre asta. Să ne învățăm copiii să se apare și mai ales să fim noi conștienți că există. Cele mai profunde răni se întâmplă tocmai când abuzul este negat și nerecunoscut.

”Aproximativ 10% dintre agresiunile sexuale și se întâmplă copiilor mai mici de 5 ani. Copiii cu vârste între 8 și 12 ani raportează molestarea mai mult decât adolescenții. Între 30% și 46% dintre toți copiii suferă o agresiune sexuală de orice fel înainte de a atinge vârsta de 18 ani (…). Între 85% și 90% dintre agresiunile sexuale sunt din partea unor persoane pe care victimele le cunosc.”

Aceste procente, deloc mici, deloc, sunt calculate pornind de copiii care au spus unui alt adult, dar adevărul este că de cele mai multe ori majoritatea victimelor nu spun nimic, niciodată, nimănui.

În cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” veți găsi propuneri de jocuri și exerciții specifice.

De asemenea, sunt recomandate jocurile cu marionete, jocurile de rol, jocurile simbolice cu jucării în miniatură. Dar și desenul, plastilina și lutul, pictatul cu degetele, poeziile și poveștile vindecătoare. Toate sunt resurse cu ajutorul cărora copiii pot fi sprijiniți să proceseze evenimentele traumatice.

Este, din punctul meu de vedere,  o carte care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui.

 Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.  

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”– 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Programul ÎMPREUNĂ – ”Cum să devin un părinte mai bun pentru copilul meu”, este adresat părinților care au copii cu vârsta 0-12 ani. Modulele vor fi axate pe categorii de vârste. Pentru cei cu copii mai mici este o pregătire în avans, în așa fel încât să veniți în întâmpinarea nevoilor copiilor, dar fără să uitați de voi. Pentru cei cu copii mai mari este o foarte bună ocazie pentru introspecție, și acolo unde este necesar, pentru recuperarea din pierderi și reorganizarea relației, astfel încât adolescența să poate fi trăită cu mai puține tensiuni. Veți descoperi ce faceți bine, cum să întăriți partea aceasta, veți descoperi și unde este nevoie să mai lucrați, și mai ales cum. Veți avea pauze pentru aplicarea tehnicilor și pentru introspecție.

Vor fi 8 întâlniri online, timp de 8 săptămâni cu 8 teme principale. Ele vă vor ajuta să vă cunoașteți copilul, dar și pe voi înșivă și astfel să creați ÎMPREUNĂ o relație sănătoasă, deschisă, autentică și stabilă.

1. MODUL 1 – Cunoaște și înțelege copilul.

Veți afla ce sunt copiii capabili să înțeleagă și să facă în funcție de vârsta pe care o au și de etapele de dezvoltare și care sunt nevoile lor reale. Veți descoperi care este tipul de temperament al copilului vostru și care este al vostru și cum influențează asta relația dintre voi doi. Sigur, vom discuta și despre cum îi puteți sprijini în funcție de temperamentul pe care îl au.

2. MODUL 2 – Dezvoltă-i inteligența emoțională și reziliența.

Vestea inconfortabilă este că nu putem crea o bulă de cristal care să ne protejeze copiii. Vestea bună este că există reziliență și îi putem ajuta să și-o dezvolte. Copiii rezilienți sunt curajoși, deschiși, curioși și plini de viață. Vom afla cum putem să creștem rezilienţa la copii şi adolescenţi.

3. MODUL 3 – Învață cum să îl asculți și cum să îi vorbești ca să te asculte! 

Limbajul este principala modalitate de interacțiune dintre voi și copii. El poate să fie un cadou atunci când copilul se simte înțeles, văzut, valorizat, iubit, sau un prilej de suferință când crează toate acestea fix pe dos. Modul în care vorbim copiilor îi pot face pe aceștia fie prizonieri sau îi pot elibera să fie ei înșiși, la toată capacitatea lor.

4. MODUL 4 – Stabilește reguli și limite adaptate și folosește-le pentru binele copilului.

Copiii au nevoie de libertate pentru a avea loc să își dezvolte potențialul, dar au nevoie si de ghidaj, de reguli și limite, pentru a se simți în siguranță. Când ele nu exista ei devin dezorientați și nesiguri. Veți învăța cum să stabiliți aceste reguli în funcție de nivelul lor de dezvoltare și cum să le folosiți pentru binele tuturor.

5. MODUL 5 – Abordează pozitiv comportamentele nedorite ale copilului.

Copiii, toți, fără doar și poate, vor manifesta și comportamente nedorite de noi, oricât de mult vom fi acolo pentru ei. Să greșești este o parte normală a vieții. Copiii au nevoie ca părinții să îi îndrume, să le ghideze comportamentul într-un mod care să îi predispună să își însușească autodisciplina. Vă veți dezvolta abilitățile de a vedea ce se ascunde în spatele comportamentelor copiilor și veți aborda aceste comportamente dificile cu răspunsuri adecvate din punct de vedere al dezvoltării lor. Și, sigur, vom discuta și despre cum putem să prevenim anumite situații tensionate.

6. MODUL 6 – Cunoaște durerea ascunsă în tine. Vindecă! 

Uneori suntem prea prinși în propria imagine despre lume și în propria durere. Atunci când avem conflicte cu copiii noștri ies la iveală informații despre noi la care altfel, nu putem avea acces. Ei ne dau acest dar de a putea intra în contact cu noi înșine și copiii din noi uitați demult. Dar e nevoie să fim atenți! Veți afla cum să faceți o hartă a vindecării tocmai în funcție de aceste dureri care ies la suprafață în interacțiunea cu copiii.

7. MODUL 7 – Gestionează propria furie pentru a putea să îl gestionezi blând pe el.

Furia este un sentiment normal și un semnal pe care trebuie să îl luăm în seamă. Este important să învățăm noi, și prin exemplul nostru și pe copiii noștri, modalități sănătoase prin care să gestionăm sau să manifestăm furia. Părinții sunt oameni și ei, cu propriile limite și propriile nevoi, cu stres și cu momente când le este greu să își gestioneze furia, neputința, frustrarea. Vom discuta despre dificultățile cu care vă confruntați și despre soluțiile practice pentru acestea.

8. MODUL 8 – Evaluăm și sărbătorim reușitele! 

Am parcurs un drum lung ÎMPREUNĂ. Acum ne oprim, subliniem esența copiilor, a noastră și a relației pe care o creăm și sărbătorim reușitele. Și stabilim câteva obiceiuri zilnice pentru o relație mai sănătoasă … cu copiii noștri și cu noi înșine.

Investiție

Este foarte important angajamentul de a participa la acest grup pe toată durata programului, pentru a putea integra toate informațiile de care ai nevoie să devii un părinte mai bun pentru copilul tău.

Prețul întregului program este de 640 de lei (80 lei/sesiune). Dacă vă înscrieți până la data de 30 septembrie veți avea un discount de 15% (preț total 540 lei).

Rezervarea unui loc se face prin plata avansului în valoare de 50%, restul sumei urmând a fi plătită până la a patra întâlnire. Avansul este returnabil dacă înscrieți pe altcineva în loc.

Număr de participanți

Locuri limitate – maximum 12 participanți. Numărul minim de participanți pentru ca acest grup să funcționeze este 8, iar numărul maxim este 12.

Când au loc întâlnirile grupului?

Întâlnirile au loc în fiecare zi de marți, de la 18:00, după cum urmează:

12 Octombrie (18:00 – 20:00)

19 Octombrie (18:00 – 19:30)

26 Octombrie (18:00 – 19:30)

02 Noiembrie (18:00 – 19:30)

09 Noiembrie (18:00 – 19:30)

16 Noiembrie (18:00 – 19:30)

23 Noiembrie (18:00 – 19:30)

30 Noiembrie (18:00 – 19:30)

Unde au loc întâlnirile?

Online, pe platforma ZOOM care este accesibilă de pe laptop/tabletă/telefon. Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/w8RL4VquhmHXq3DW6 .  Locul va fi garantat doar după plata avansului prin virament bancar. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Pentru cei care nu mă cunosc și ajung aici prin recomandări sau din pură întâmplare, găsiți mai multe detalii despre experiența mea profesională de aproape 10 ani, la rubrica ”Despre mine”. Dacă aveți întrebări îmi puteți scrie pe adresa de e-mail buja.cristina@yahoo.com .

Articolul Reîncepe Programul ÎMPREUNĂ – Cum să devin un părinte mai bun pentru copilul meu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.