Uneori avem tendința de a ne crește copiii în bule de cristal. Și eu o fac uneori cu David. Nu mă grăbesc să îl pun față în față cu duritatea vieții. E adevărat că nici nu vreau să îl cresc cu ochii închiși în această bulă de cristal. Pentru că, nu este totul în viața asta despre banii din portofel, jucăriile la discreție, mâncarea prea multă din frigider și blândețea părinților. Deși, cea din urmă îți creează o reziliență fantastică, un scut cu care treci mult mai ușor prin furtunile vieții. 

Așa că, fiți blânzi și când le vorbiți, și când îi învățați despre lucruri care numai blânde nu sunt.

Eu am profitat mult de norocul de a lucra într-o organizație neguvernamentală. L-am luat pe David de la 2 ani în tabără cu mine. L-am dus și la afterschool-ul social, Centrul Comunitar Generații, vara, în vacanțe, câteva zile, să își facă prieteni și acolo. A jucat șah, a alergat pe terenul de sport, a mâncat la cantină cu copiiii.

I-am povestit despre viețile acestor copii, cenzurat totuși, nu am vrut să îl sperii. Realitatea acestor copii ar putea îndurera și un adult bine ancorat pe pământ. Am mers în tabără cu ei și am primit un băiețel să doarmă în cameră cu noi. Nu pot să vă povestesc cât de mândră am de David când a acceptat, fără sclipire, ca acest copil să stea cu noi. În pat cu noi, că na, locuri limitate. A fost fantastic. I-am povestit despre banii puțini pe care îi au părinții și despre cât de mult îi ajută pachetul cu rechizite și cât îi bucură cadourile de Crăciun. 

Iar am fost mândră pentru el când a venit la noi la birou, de sărbători și a văzut stiva de cadouri frumos împachetate. S-a oprit în fața lor și i-am povestit că vor fi oferite copiilor sărăci din toată țara, a căror părinți nu își permit să le cumpere jucării, haine, dulciuri și alte nebunii de care noi ne bucurăm în fiecare zi. M-a întrebat dacă printre ele sunt și cadouri pentru prietenii lui de la Generații. Bineînțeles că erau! A plecat fericit, deși era un copil de aproape 6 ani, care saliva la orice poate să fie un cadou. Nu a cerut niciunul.

Implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia.

Nu scriu aici ca să îl laud pe el, deși da, simt că am de ce. E o minune de copil. Scriu ca să vă explic cât mai clar, cum implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia. Devin mai receptivi la mediul din jurul lor, mai atenți la acțiunile lor, mai ancorați și mai mulțumiți în viața lor. Învață despre lume dincolo de propria lor experiență. Tot genul acesta de mod de viață previne bullying-ul sau aderarea la un grup care practică bullying-ul. Învață despre efectul mare al actelor mici adunate la un loc și despre binele pe care îl poate aduce fiecare dintre noi în sufletul semenilor noștri.

Implicarea noastră, a părinților, în acțiuni caritabile va fi cel mai bun exemplu.

Oricum ei ne urmează în orice, să le dăm ceva bun de urmat! Hainele pe care le donăm, banii cu care susținem alți oameni în nevoie, vorba bună pe care o spunem vânzătoarei de la farmacie, voluntariatul pe care îl facem. Până și să strângi hârtiile din curtea blocului este o dovadă de implicare civică și un bun moment să îl înveți multe pe copil, de la ”ce să nu faci” la ”ce poți să faci pentru mediu și implicit pentru tine”.

Cu cât copilul este mai mic când începem discuțiile despre ”a da celor în nevoie” și le oferim exemple despre ”a da”, cu atât va fi mai natural pentru ei, va deveni o practică normală și la vârsta adultă. Cu cât copiii își dezvoltă empatia mai devreme în viața lor, cu atât vor avea abilități empatice mai puternice pe tot parcursul vieții. Vor deveni adulți care se raportează la cei din jur cu respect, înțelegere, bunătate și iubire. Vor deveni copii, părinți, parteneri de cuplu, prieteni, colegi, vecini, șefi empatici și deschiși.

Și lumea are nevoie de ei!

Articolul De ce recomand implicarea copiilor în acțiuni caritabile, încă de la vârste mici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dar ei, bătrânii noștri? Oamenii pentru care noi lucrăm de câțiva ani se luptă cu singurătatea de multă vreme. Și nu doar bătrânii noștri, mulți alți bătrâni ai României sunt în aceeași situație. Iar acum, în criza asta nebună, sunt și mai izolați. Izolarea care pentru ei înseamnă și mai multă singurătate și lipsa accesului la servicii. Ei stau închiși singuri în casele lor, nu cu familia. Nu au pe cine să trimită la farmacie și la piață. Nu au cu cine vorbi despre temerile astea cu care trăim toți acum.

Voi aveți grijă de părinții și bunicii voștri! Noi avem grijă de bătrânii care nu mai au pe nimeni!

Ni s-a spus tututor să #StămAcasă. În România sunt 3.7 milioane de vârstnici. Unii dintre ei primesc ajutor moral și material din partea familiei, vecinilor sau cuiva mai apropiat. Alții însă sunt nevoiți să iasă din casă pentru a-și cumpăra mâncare și medicamente, deși ei sunt în grupul considerat cu risc crescut. Alții sunt pur și simplu nedeplasabili sau suferă depresii în singurătate. 

Pentru ei Fundația Regală Margareta a României a creat Fondul Special pentru Bătrâni, un fond de urgență gândit pentru a deservi nevoilor actuale ale vârstnicilor din România și pentru a facilita izolarea socială determinată de coronavirus. 

Cum poți și tu să ajuți?

– Poți dona 2 EUR/lună prin SMS la 8844 cu textul SINGUR

– Donații online aici https://www.frmr.ro/donationline

– Sponsorizări în contul RO77BACX0000000129312250 

– Donații în produse și servicii de la companii

– Finanțări de la companii

Ce va oferi Fondul Special pentru Bătrâni vârstnicilor din România?

– Consiliere psihologică și sprijin emoțional prin telefon

– Facilitare cumpărături livrate gratuit acasă

– Acces la serviciile de care au urgentă nevoie

– Ajutor material pentru cei în situații dificile

– Spiritul sărbătorilor prin meniuri la domiciliu

– Alinarea singurătății și conversații video-telefonice

Acest fond este creat să susțină nevoile vârstnicilor din mai multe zone ale țării. Diverse proiecte sociale, ong-uri și inițiative, care sprijină pe perioada crizei vârstnicii aflați în situații de vulnerabilitate, ne pot scrie la adresa de e-mail prieten@principesa.ro. Echipa Fundației Regale Margareta a României coagulează aceste eforturi pentru a răspunde unui număr cât mai mare de oameni în vârstă aflați azi în dificultate.

Articolul Cu bătrânii noștri singuri și izolați ce facem? Cum îi ajutăm? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Poate pentru cei care au o familie stabilă, un venit de bază, un plan de rezervă, cineva care să le țină plasa de siguranță în cazul în care cad, poate pentru ei aceste proiecte sociale nu sunt mare brânză pe pâine. Dar pentru cei care nu au nimic din toate astea, proiectele sociale sunt, uneori, salvarea din condițiile sărace în care sunt obligați să trăiască.

Conform datelor UNICEF, doar patru din cinci copii termină clasa a VIII-a și doar șapte din zece termină liceul sau școala profesională.

 Pentru acel unul din cinci copii și pentru acei trei din zece, nu a fost nimeni acolo. Așa că, eu sprijin orice inițiativă care ajută copiii și tinerii să rămână în sistemul de învățământ. Pentru că eu știu că educația este salvarea copiilor sărăci! Pentru că eu știu că, deși fiecare copil are dreptul la educație nu înseamnă că o și obține. Iar copiii din familiile foarte sărace, din mediul rural şi din comunitățile rrome, sunt copiii care sunt în cel mai mare risc de a abandona școala sau de a avea rezultate școlare foarte slabe.

Lidl a lansat campania ”1 jucărie #pentruunviitormaibun”.

Potrivit datelor furnizate de INS, 17,5% dintre tinerii români din intervalul de vârstă cuprins între 18 şi 24 de ani renunţă la studii înainte de a termina liceul (preluat din studiului UNICEF, Costul investiției insuficiente în educație). Pentru a-i ajuta, Lidl a lansat campania ”1 jucărie #pentruunviitormaibun” . Astfel, în perioada 11 noiembrie-15 decembrie 2019, pentru fiecare jucărie cumpărată din magazinele sale, Lidl donează 1 leu către UNICEF. Prin această inițiativă Lidl își propune să vină în întâmpinarea a peste 1.000 de adolescenți din medii vulnerabile din județul Bacău. Tinerii au fost identificați de UNICEF pe parcusul anului școlar 2018 – 2019. Dintre aceștia 150 sunt în risc de abandon școlar.

Lidl și UNICEF susțin copiii din comunitățile vulnerabile să își continue studiile la liceu sau școli profesionale.

Parteneriatul dintre Lidl și UNICEF a început în 2017. Aproape 3 ani care au însemnat:

• creșterea numărului de elevi care își continuă studiile la liceu sau în școli profesionale;
• identificarea, pregătirea și consilierea elevilor din mediul rural aflați în risc de abandon școlar;
• susținerea cadrelor didactice în dezvoltarea competențelor necesare care să le permită să vină în sprijinul elevilor;
• cursuri de educație parentală pentru părinții elevilor din grupul țintă;
• 500.000 lei sprijin oferit UNICEF cu ajutorul clienților LIDL.

Vă reamintesc că, pentru fiecare jucărie pe care o cumpărați în perioada 11 noiembrie-15 decembrie 2019 din magazinele Lidl, 1 leu va fi donat către UNICEF, pentru a oferi copiilor din medii defavorizate acces la educație de calitate și șansa unui viitor mai bun.

Articolul Educația este salvarea copiilor săraci! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Am lucrat 5 ani într-un centru de zi pentru copii din medii defavorizate. Ni se întâmpla des ca oamenii pe care îi întâlneam în diferite conjuncturi, să își dorească să ajute, donând din lucrurile pe care ei nu le mai foloseau. Haine, jucării, mobilă, uneori bani și alimente. Mereu i-am apreciat pe cei care se gândesc la alții mai puțin norocoși decât ei, chiar și atunci când se gândesc la asta doar de Crăciun. Cu toate că, oamenii sărăci nu mănâncă doar de Crăciun.

Acceptam orice fel de donații. Încă acceptăm!

Am de altfel și în ziua de azi un coleg care te rezolvă cu orice. Ai ceva de dat, el are o familie în nevoie de acel ceva. Are un beneficiar fără aragaz, găsește unul la cineva. Și tot așa. Au fost situații, destule, când donațiile veneau în stare bună, sau măcar ”bună de bun simț”. Au fost situații, destule, când locul acelor donații era fix la gunoi. Jucării stricate, sparte, unele chiar periculoase. Haine murdare sau rupte. Vorba colegei mele, ”măi, dacă sunt demodate, nu contează, se poartă, dar să nu fie rupte și pătate”.

Nu se pune ”egal” între ”sărăc” și ”neîngrijit”. 

Cum să vă explic? Acești oameni cu care noi lucrăm sunt OAMENI. Sunt sărăci, e adevărat, dar nu se pune ”egal” între ”sărăc” și ”neîngrijit”. Au și ei respect de sine, sau măcar lucrăm noi la asta, să îl crească. Ies pe stradă. Sunt copii și tineri cu prieteni și cu colegi de școală. Sunt sărăci, dar asta nu înseamnă că merg pe stradă cu capul plecat și cu hainele rupte. Sunt copii care au 5-6 jucării toate, dar asta nu înseamnă că este în regulă să le dăm noi pistoale crăpate în care își pot tăia buricile degetelor și mingi sparte cu care nu pot juca fotbal. Nu înseamnă că este în regulă să le dăm un căruț pentru păpuși, fără roți și păpuși fără o mână. 

Păstrați în voi dorința de a ajuta! Sunt atât de mulți oameni care se pot bucura de ceea ce noi nu mai folosim. Doar alegeți cu respect ce le oferiți și restul duceți la gunoi. Asta facem și noi, să știți. Ne uităm în donații și le dăm doar ceea ce am pune și pe copiii noștri. 

Nu mai donați jucării stricate și haine rupte! Copiii săraci nu sunt groapă de gunoi!

Este foarte simplu! Spălați hainele înainte să le donați. Nu le mai dați dacă sunt rupte, pătate, descusute. Sau coase nasturele desfăcut. Curățați atât cât se poate jucăriile. Nu le mai dați pe cele care sunt rupte, stricate, nefuncționale. Este o dovadă de respect față de voi înșivă și față de cei care nu au bani, ca noi, să își cumpere din magazine tot ce au nevoie.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nu mai donați jucării stricate și haine rupte! Copiii săraci nu sunt groapă de gunoi! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Copiii saraci nu mananca doar de Craciun!

Există această îmbulzeală a facerii de bine în luna decembrie de parcă dacă le pui copiilor în stomac 10 kg de portocale într-o săptămână, le va ține tot anul. Nu-i așa! Copiii aceștia au nevoie de haine, încălțăminte, mâncare și multă iubire și atenție TOT ANUL! TOT! Ca și ai noștri. Că nici ai noștri nu mănâncă doar o săptămână înainte de Crăciun și una după.

Când eram clasa a X-a am făcut voluntariat la un centru de plasament împreună cu 4-5 prieteni. Ne duceam în fiecare sâmbăta și fiecare dintre noi avea în grijă câțiva copii. La un moment dat am renunțat, din păcate. Nu știu dacă a fost mai degrabă lipsa noastră de structură la 16 ani, angajații de acolo, sau încărcătura emoțională, sau toate. Cert e că am prins câteva sărbători. Primeau multe dulciuri, și fructe, și haine, și cine știe ce mai ajungea pe acolo. În restul timpului primeau de la noi o eugenia sau o gumă turbo, sâmbătă dimineața. Bani nu aveam nici noi, voluntarii, că din familii sărace venea și noi. Și nici măcar nu primeau toți. Fiecare voluntar cumpăra ceva pentru copiii pe care îi avea în grijă. Total incorect, știu asta acum.

Săptămânile trecute l-am ascultat pe Alin Comșa vorbind despre experiența lui ca orfan de ambii părinți. Acum un OM așezat în viața lui!

Pe mult prea scurt, Alin Comşa este specialist în relaţii publice şi comunicare, conduce Institutul de Management al Artei, este fondator al companiilor de training All in Trust Attitude și Selftrust Academy. Alin povestea de cadourile astea care veneau atât de multe de Crăciun că ajunsese și să simuleze fericirea doar pentru că știa că asta așteaptă cei care le dăruiau. În celelalte zile ei nu mai existau pentru nimeni.

Așa că, ascultați-mă, vă rog! Păstrați în voi această dorință de a face bine oamenilor față de care nu aveți până la urmă nicio datorie. Folosiți-o în fiecare zi, și dacă nu e Crăciun, Paști sau vreo altă sărbătoare. Sunt atâția copii care au nevoie de noi în fiecare zi a vieții lor!

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Copiii saraci nu mananca doar de Craciun! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Stăteam cu David în pat, aseară și mă pregăteam să îi spun tradiționalele noastre povești. Până să ajung la ele, i-am recitat cele 5 strofe pe care încă le mai știu din ”Luceafărul” și așa au curs amintirile cu bunicii mei. Pe tataie Ștefan, David nu l-a cunoscut. A murit cu câțiva ani înainte să se nască mândrul. Eu păstrez amintirile cu el ca pe ceva sfânt.

Când eram mică am stat foarte mult la bunicii materni.

Acolo am crescut și am învățat multe. În mobila veche din sufragerie găseam cărți la fel de vechi, cu mirosul acela special de lume de mult trecută. Răsfoiam foile și învățam poezii din ele, atunci când nu jucam Rummy cu bunicii sau ȚOMANAP. Sau când nu inventa tataia jocuri pentru noi. Cum ar fi cel cu Harta României, unde cineva căuta un oraș pe hartă, îi spunea numele și apoi altcineva trebuia să îl găsească într-un minut. Și ciorba de porc pe care o făcea tataie, cea mai bună ciorbă din Univers. Și socata din care ne punea și nouă un pahar mic. Și plimbările în piață cu oprire la ghereta cu mici și bere și spuma aceea din care aveam mereu voie să gustăm.

Tataia a murit la 72 de ani. Mamaia trăiește și azi. Are noroc să fie în același oraș cu cei 4 copii ai ei și să locuiască în aceeași casă cu unul dintre băieți. Ea nu este singură! Mulți alți vârstnici, DA, SUNT SINGURI!

În România, o persoană din șase are peste 65 de ani.

Situată pe locul al doilea în statisticile europene privind ritmul accelerat al îmbătrânirii populației, România înregistrează în momentul de față o pondere de 17% a persoanelor vârstnice în structura populației totale. Mai exact, în România, o persoană din șase are peste 65 de ani. Mai mult, studiul național realizat de GfK pentru Fundația Principesa Margareta a României arată că aproximativ 1,5 milioane de vârstnici sunt afectați de singurătate într-o mai mică sau mai mare măsură. Asta conduce la efecte grave asupra sănătății fizice, psihice și a calității vieții acestora.

Odată cu pensionarea, o mare parte dintre vârstnici își pierd rolul social, devin inactivi ori experimentează sentimentul inutilității. Cei care locuiesc cu familia își canalizează, de obicei, energia spre activități în gospodărie, îngrijirea nepoților sau alte activități în care sunt solicitați de familie, dacă relațiile sunt bune. Nevoia de a fi util găsește astfel un răspuns, menținând în continuare vârstnicul activ și implicat în viața socială.

Din păcate, mulți vârstnici nu mai au familii.

Sentimentul de singurătate pe care îl mărturisesc vârstnicii, cauzat de absența unui partener de viață sau a unui interlocutor, se traduce adesea în dificultatea de a împărtăși lucrurile care îi preocupă, imposibilitatea de a cere un sfat sau doar de a povesti despre problemele cu care se confruntă.

Ca răspuns la această realitate socială, Fundația Principesa Margareta a României împreună cu Asociația Niciodată Singur lansează Fericiți la adânci bătrâneți, o campanie socială prin care își propun să atragă atenția publicului cu privire la situația vârstnicilor din România și problemele cu care aceștia se confruntă. Campania are și o componentă de strângere de fonduri în sprijinul vârstnicilor. Oricine poate dona 2 euro prin trimiterea mesajului ”SINGUR” prin SMS la numărul 8844.

Din fondurile strânse în această campanie, cele două organizații își propun să îmbunătățească semnificativ calitatea vieții persoanelor vârstnice  prin trei programe sociale dedicate vârstnicilor din România.

Cu o activitate de peste 28 de ani, Fundația Principesa Margareta a României unde eu lucrez de 10 ani, este printre puținele organizații care semnalează fenomenul de îmbătrânire a populației și efectele iminente asupra societății. În lipsa unui sistem integrat de asistență socială, public sau privat, Fundația vine în sprijinul vârstnicilor din întreaga țară.

Donați și voi, vă rog! Eu am donat.

Articolul ”Fericiți la adânci bătrâneți” … despre singurătate și iubire apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

L-am luat des pe David cu mine la evenimente. S-a super împrietenit cu tinerii, știe aproape toate instrumentele dintr-o orchestră. A atins multe dintre ele. Îi place pianul chiar dacă nu face ore de pian. Știe ce e un sculptor, un tablou, un designer vestimentar, o soprană și un tenor. Nu le înțelege cu adevărat, dar știe ce sunt, a intrat în contact cu ele, le-a auzit, le-a văzut, fac parte din viața lui. Și a noastră. Așa puțin, dar există.

Din păcate la noi nu există acest cult al expunerii copiilor la muzică clasică și nu doar, nici la arte vizuale și nici alte forme de arte. Un copil nu are cum să ajungă să își închipuie măcar că exisă altceva decât muzica pop, sau cum s-o numi asta de o auzim mereu la radio, dacă noi nu le arătăm că există și altceva. Și nu expuneți doar copiii, sunt și tineri și adulți care nu au mers niciodată la un concert de muzică clasică. Vă amintesc că eu aveam vreo 24-25 de ani când am ascultat prima dată.

Și azi vă povestesc despre Moldo Crescendo care a apărut din dorința unor tineri de a cânta și de a promova muzica clasică către toți care vor să o audă sau să o cunoască

Moldo Crescendo este un proiect de muzică clasică, creat de tineri născuți în Moldova, care studiază sau au studiat în diferite colțuri ale Europei – Londra, Geneva, București, Cluj, Moscova, Maastricht etc. Ei se întorc acasă să unească oamenii prin muzică clasică indiferent de vârstă, sex, apartenență politică sau religioasă. Ce și-au propus ei este să își continue tradiția de a demonta mitul că muzica clasică este grea și plictisitoare prin susținerea a zece concerte în Iași, Constanța, Brașov, Sibiu, Cluj-Napoca, Timișoara și București, precum și în Moldova în Chișinău, Bălți și Cahul. 8 din 10 concerte vor fi cu intrare liberă.

La concertele Moldo Crescendo ei oferă cursuri expres de istoria muzicii. Explică muzica pe care urmează să o cânte, astfel publicul înțelege și se poate îndrăgosti cu adevărat de muzica clasică!

Pentru a susține acest proiect tinerii fac crowdfunding. Acesta e felul lor de a ne întreba ”Doriți să vă cântăm?”. Cum putem să îi ajutăm noi este să donăm aici.

Vă rog să donați și voi! Pe o parte dintre ei îi cunosc, am lucrat cu ei, sunt serioși, buni, foarte buni în ceea ce fac. Sunt muncitori, iubesc ceea ce fac și au creat acest proiect din dragoste pentru muzică și pentru țara lor.

Și să duceți copiii să asculte muzică clasică și să vadă opere de artă. Nu știți în cine arcușul de vioară trezește o mare iubire și pensula de culoare trezește o mare pasiune.

Ce fac ei puteți să vedeți în acest fimuleț:

Articolul Moldo Crescendo ne intreaba ”Doriti sa va cantam?” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.