Separarea este firește o situație de criză, dar ca orice situație de criză poate fi și o oportunitate de creștere … asta, după, și dacă, parcurgem acest proces de recuperare și procesare. Este în fapt un proces de doliu pentru încheierea unei relații semnificative. Pentru că doliu nu ducem doar pentru oamenii pe care îi pierdem. Doliu trăim și când pierdem relații semnificative nouă, indiferent dacă noi suntem cei care am decis mai mult … sau dacă, nu.

𝗘𝗽𝗶𝘀𝗼𝗱𝘂𝗹 îl găsiți pe 𝗬𝗼𝘂𝗧𝘂𝗯𝗲, canalul Dialoguri pe Canapea.

In interviu am discutat despre:
– Importanța căsătoriei în viața oamenilor
– Cauzele divorțului în România
– Consecințele psihologice ale experienței divorțului pe termen scurt și lung
– Recuperarea propriei persoane și reconstrucția vieții după divorț
– Bonus …  câte ceva despre mine, ritualuri și oameni care mă inspiră în viața de zi cu zi.

Veți descoperi în interviu o perspectivă ceva mai optimistă a ceea ce înseamnă separarea. Optimistă în sensul că există luminiță la capătul oricărui tunel. Atât timp cât avem viață în noi, nu se termină lumea, chiar dacă se termină o relație, chiar dacă descoperim că am trăit mai mult într-o iluzie decât într-o realitate. Important este să nu renunțăm la noi. 

În fiecare dintre noi, există o putere uimitoare care așteaptă să fie găsită. Porniți pe drumul către voi oricât de greu v-ar fi și oricât de prea departe de voi vă simțiți. Meritați!

Articolul Despre divorț: cauze, consecințe și perspective (Interviu) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Care sunt experiențele simțite ca pierderi, care au nevoie de un proces de doliu?

– Decesul unei persoane iubite. Moartea cuiva apropiat, un membru al familiei, un prieten bun sau un coleg apropiat, poate fi una dintre cele mai dificile experiențe de doliu.

– Decesul unui animal de companie. Pentru mulți oameni, animăluțul de companie este văzut ca un membru al familiei.

– Pierdere unei sarcini sau infertilitate. Pentru mulți părinți este una dintre cele mai grele dureri de dus, indiferent de stadiul de dezvoltare al sarcinii. Tot un proces de doliu se duce și când nu poți avea un copil, pentru că piezi un vis.

– Pierdearea unui vis, a speranței sau a unei iluzii.

Când ceva în care ai investit multe visuri, speranțe, planuri, energie, nu se realizează, poate apărea senzația de pierdere profundă.

– Probleme de sănătate, pierderea unei funcționalități fizice. O boală gravă, accidentul sau handicapul pot determina persoanele să treacă printr-un proces de doliu pentru a accepta și a se adapta la noile circumstanțe.

– Îmbolnăvirea unei persoane dragi sau pierderea unei relații semnificative. Uneori, oamenii pot simți durere și pot trece prin doliu după pierderea unei prietenii semnificative sau a unei relații apropiate.

– Separare, divorț. Încheierea unei relații de cuplu poate fi, de asemenea, o pierdere semnificativă și poate necesita un proces de doliu pentru a face față emoțiilor încărcate și schimbărilor profunde.

– Pierderea unui loc de muncă sau o schimbare majoră la locul de muncă. Concedierea sau pensionarea sunt evenimente care pot conduce la o pierdere a identității profesionale și o incertitudine cu privire la viitor.

– Pierderea unei case sau mutarea în altă locuință. Atunci când oamenii sunt atașați de locuri și de amintirile asociate cu ele, schimbarea locuinței sau pierderea casei poate declanșa un proces de doliu.

– Pierderea unei etape din viață. Trecerea de la o etapă a vieții la alta, cum ar fi plecarea copiilor de acasă sau pensionarea, poate provoca, de asemenea, un proces de doliu pentru că viața se schimbă semnificativ.

Este important să înțelegem că fiecare dintre noi își duce doliul în mod diferit și așa cum poate. Sigur, putem să fim un sprijin pentru cei dragi nouă când trec prin doliu. Și putem să ne ajutăm pe noi înțelegând care sunt etapele procesului de doliu și apelând la sprijin profesionist pentru a face față durerii și a începe să ne reconstruim viața după o pierdere semnificativă.

Sursă poza: Soheyl Dehghan @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Doliul și înțelegerea complexității lui – experiențe care au nevoie de un proces de doliu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme.

Efectele psihice, emoționale și fizice ale pierderii nu trebuie ignorate. Deși adesea cei din jur nici nu se gândesc prea mult la asta. Pentru că doare și numai să te gândești la moartea unui copil, chiar dacă nu este al tău. Pentru majoritatea oamenilor, iubirea începe în momentul în care există un test de sarcină pozitiv, așa că ori de câte ori are loc o pierdere, suntem îndurerați și în doliu și este firesc să fie așa. Acceptarea pierderii nu se întâmplă imediat … uneori durează mai mult decât ne putem imagina. Te lupți permanent, și treaz, și în vis cu un haos de emoții, de la supărare și durere, la furie, vinovăție, resentimente, pierderea sensului, anxietate, depresie, confuzie, iritabilitate și VID INTERIOR. Aici era o inimă … și acum, nu mai e. Acest haos este complet normal, deși este complet dureros. Și adesea rămânem și singuri în durerea noastră fără măcar să o înțelegem pe deplin. Pentru că, vă spuneam, pe cei din jur îi doare și numai gândul, așa că, puțini sunt cei care rămân alături.

Dacă mai avem copii în viață ne agățăm de ei. Dar și ei sunt afectați de pierdere, și ei au nevoie de sprijin. Dacă nu mai avem copii ne agățăm de speranța că poate într-o zi … dar niciuna din variante nu șterge durerea infinită de a-ți pierde un copil. Nici măcar apariția unui nou copil, copilul curcubeu. Copii care și ei resimt această durere mută.

Când pierzi un copil există riscul să te blochezi între două lumi.

Dar nu înseamnă că trebuie să rămâi blocat acolo … deși, poate, uneori nu mai vrei nimic. Doliul înseamnă și asta, să nu mai vrei nimic. Răspunsul inițial în fața pierderii este șocul. Unii părinți intră în modul de funcționare automată și continuă cu funcțiile de bază ale vieții, fără măcar să se gândească. Sunt pe pilot automat. Alții se închid și pretind că lumea nu merge mai departe. Deși ea firește că merge. Ambele sunt reacții complet normale, dar ceea ce este esențial este ca procesul de doliu să aibă loc.

Fără un ajutor poți să rămâi blocat în durere, între două lumi, și un lucru îți spun sigur: ”Copilul tău nu ar vrea asta pentru tine!”. Pentru că fiecare copil își iubește infinit de mult părintele. Și copiii îngeri au părinții lor!

Din dorința de a fi un sprijin pentru părinții care parcurg un proces de doliu am creat un grup de suport. Detaliile grupului se regăsesc la acest link. Înscrierile au loc până pe 19 octombrie 2022.

Sursă poza: Kelly Sikkema @ Unsplash

Articolul Când pierzi un copil trăiești între două lumi … o vreme apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Beneficiile participării la acest grup:

Vom asigura un spațiu sigur și confidențial unde vei putea să-ți dai voie să suferi și să trăiești.

Vei avea ocazia să întâlnești alți părinți care trăiesc aceeași experiență și cu care vei putea să-ți împărtășești povestea, să-ți exprimi gândurile și emoțiile.

Vei fi întâmpinat și ascultat cu blândețe, empatie și înțelegere.

Vei fi ghidat să descoperi resurse interne și/sau externe care să te ajute să duci durerea pe care o simți.

Vei fi primit într-un mediu sigur și non-judicativ în care să poți să vorbești despre copilul tău. Vom respecta ritmul fiecăruia.

Vei putea să te conectezi cu alți părinți care au pierdut un copil.

Vei avea oportunitatea de a începe și a continua procesul de vindecare prin împărtășirea propriei povești și ascultarea altor povești.

Vei învață și dezvolta abilități care să te ajute să faci față zilelor mai grele.

Vei putea să descoperi noi idei cu ajutorul cărora să păstrezi copilul prezent atât în inima ta cât și în amintirile tale.

Vei afla despre fazele doliului și despre toate schimbările care vin atunci când copilul nostru pleacă dintre noi (viața de cuplu, creșterea copilului rămas în viață, profesie, relații cu familia extinsă etc).

Cui i se adresează grupul:

Părinților care au pierdut un copil, în orice stadiu al sarcinii, la naștere sau în copilărie. Pierderea ar fi putut fi recentă sau cu mulți ani în urmă. 

Detalii organizatorice:

Unde? Evenimentul se desfășoară cu prezență fizică. Cabinetul este situat în zona Unirii, ușor accesibil de la metrou. Locația exactă va fi comunicată participanților după înscriere.

Când? În fiecare zi de joi, începând cu data de 20 octombrie, intervalul orar 17:00 – 19:00. Ultima întâlnire 22 decembrie. 

Cum? Vor fi 10 întâlniri alocate primului modul de lucru. Vom decide împreună dacă vom continua ulterior întâlnirile. Locuri limitate – maximum 10 participanți. Numărul minim de participanți pentru ca acest grup să funcționeze este 8.

Cost? 160 lei/întâlnire. Este foarte important angajamentul de a participa la acest grup pe toată durata programului. Rezervarea unui loc se face prin plata avansului în valoare de 50%, restul sumei urmând a fi plătită până la a cincea întâlnire. 

Cum te poți înscrie:

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/t7Xgd3TnZ9oT2EZd7. Locul va fi garantat doar după plata avansului prin virament bancar. După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată.

Dacă aveți întrebări suplimentare despre acest grup de suport pentru părinți ne puteți scrie la adresele de e-mail: buja.cristina@yahoo.com sau corina.tolea@gmail.com.

Câteva detalii despre noi:

Corina Țolea – Sunt psiholog clinician, psihoteraput specializat în “Psihoterapie sistemica de familie, cuplu și copil” cât și în Psihoterapia integrativa a traumei și terapeut EMDR. Întotdeauna am crezut că ÎMPREUNĂ  este mai ușor și că umăr lângă umăr poate fi mai bine. Și că oricât de greu ar fi, important este să știi și să simți că nu ești singur.

Cristina Buja – Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în ”Psihoterapia integrativă a Traumei” și în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Profesez cu credința că terapia poate fi salvarea când înăuntrul nostru sunt atâtea lupte pe care nu le înțelegem și nici nu știm cum să le potolim. Pentru că știu că toate luptele din noi crează războaie și în afara noastră. 

Am creat și un eveniment online pe care îl puteți distribui pentru a ajunge la câți mai mulți părinți care au nevoie să nu mai fie singuri în durerea lor.

Articolul ”Între două lumi” – Grup de suport pentru părinți care și-au pierdut copilul apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Vestea proastă este că trauma este un fapt de viață. Vestea bună este că există reziliență. Pe scurt, reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe urma stresului și a sentimentelor de frică, neajutorare și neputință (…). Oamenii, în special cei tineri, nu își pierd reziliența prin utilizarea ei. Dimpotrivă, avem puterea de a ne construi și a ne crește capacitatea de reziliență când ne confruntăm cu situații stresante și tensionate ale vieții”.

Cartea abordează subiecte precum probleme medicale, divorț, doliu, abuz sexual, probleme medicale, catastrofe naturale, atacuri armate și hărțuieli.

Veți afla despre traumă, cum apare ea, și mai ales ce putem să faceți să preveniți instaurarea efectelor ei. Putem să aplicăm măsuri de prevenire și putem să fim un sprijin pentru copiii noștri, astfel încât să nu fie nevoiți să trăiască în permanență cu tensiuni interioare.

Partea care mi-a plăcut foarte mult a fost ghidul de prim-ajutor în prevenirea traumelor, o procedură în 8 pași, valabil pentru orice tip de traumă. 

Sunt abordate subiecte sensibile și extrem de importante. Probabil că cel mai sensibil rămâne abuzul sexual. Dar avem nevoie să înțelegem cât mai multe și să vorbim cât mai des despre asta. Să ne învățăm copiii să se apare și mai ales să fim noi conștienți că există. Cele mai profunde răni se întâmplă tocmai când abuzul este negat și nerecunoscut.

”Aproximativ 10% dintre agresiunile sexuale și se întâmplă copiilor mai mici de 5 ani. Copiii cu vârste între 8 și 12 ani raportează molestarea mai mult decât adolescenții. Între 30% și 46% dintre toți copiii suferă o agresiune sexuală de orice fel înainte de a atinge vârsta de 18 ani (…). Între 85% și 90% dintre agresiunile sexuale sunt din partea unor persoane pe care victimele le cunosc.”

Aceste procente, deloc mici, deloc, sunt calculate pornind de copiii care au spus unui alt adult, dar adevărul este că de cele mai multe ori majoritatea victimelor nu spun nimic, niciodată, nimănui.

În cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” veți găsi propuneri de jocuri și exerciții specifice.

De asemenea, sunt recomandate jocurile cu marionete, jocurile de rol, jocurile simbolice cu jucării în miniatură. Dar și desenul, plastilina și lutul, pictatul cu degetele, poeziile și poveștile vindecătoare. Toate sunt resurse cu ajutorul cărora copiii pot fi sprijiniți să proceseze evenimentele traumatice.

Este, din punctul meu de vedere,  o carte care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui.

 Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.  

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”– 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Un copil care trece prin perioada de doliu are nevoie de sprijinul nostru. Este important să înțelegem că a nu vorbim despre ce s-a întâmplat, nu face ca evenimentul să dispară. Știu că uneori pierderea este comună și avem și noi propria durere de dus, iar asta face ca totul să fie mai greu. Ce putem să facem este să avem grijă de noi ca să putem să avem grijă de ei.

Doliu parcurge mai multe etape, cu atât mai mult la copiii mici care află cu adevărat ce înseamă moartea pe măsură ce cresc. Până în 3 ani copiii nu înțeleg ce înseamnă ”a muri”, dar resimt schimbările din jurul lor. Între 3-6 ani încep să înțeleagă ce este decesul, dar nu îl văd ca pe un proces ireversibil. De aici și întrebările ”Putem să mergem să îl vedem?” sau ”Când vine bunicul acasă?”. În această perioadă de vârstă trec prin perioada gândirii magice care le permite să își imagineze aceste posibilități. Și care, de altfel, le oferă și o satisfacere a nevoii de a mai exista un om care de fapt nu mai există fizic lângă ei. După 6 ani încep să înțeleagă și ireversibilitatea.

Cum poți ajuta un copil care trece prin perioada de doliu?

– Sentimentele care apar cele mai des în astfel de situații sunt teama, nesiguranță și neputința. Ajută să îl ascultați și să creați un mediu în care el să aibă încrederea de a vorbi despre ce simte. Acceptați-i plânsul. Răspundeți-i la întrebări pe înțelesul lui, conform vârstei, în puține cuvinte, fără a intra în detalii care îl pot speria.

– Îi puteți oferi un simbol fizic pentru persoana pierdută (sau animăluțul pierdut). Atunci când îi este foarte dor poate folosi acest simbol, sau puteți privi poze împreună.

– Acceptaț-i suferința și vorbiți-i câte puțin și despre propria suferință, să știe că nu este singur în suferința asta. Și adulții suferă, și adulții plâng. Această parte îl poate ajuta să se simtă cu adevărat înțeles și acceptat cu absolut orice stă în sufletul lui.

– Puteți folosi povești inventate pentru a-l ajuta să integreze emoțiile pe care le simte. Este posibil să pune în act și jocuri cu moarte, în care să expună pur și simplu acest curs normal al vieții. Acceptați-i jocurile, sunt o bună modalitate de exprimare emoțională.

– Îi puteți vorbi despre cum a fost pentru voi când ați pierdut pe cineva drag (dacă s-a intâmplat să aveți o pierdere). Îl va ajuta să normalizeze trăirile lui, poate unele îi sunt chiar noi și asta îl poate speria.

– Lasăți-l să vorbească despre omul drag pierdut atunci când simte el nevoie, chiar dacă, poate, aveți musafiri în vizită sau sunteți la o petrecere. Îl va ajuta să nu asocieze pierderea cu rușinea sau strict cu durerea.

Fiecare om trăiește, exprimă și procesează, sau nu, doliul, în funcție de mai mulți factori, atât interni cât și externi. Pentru copiii mici sprijinul părinților sau al celor care îl îngrijesc este esențial. Au nevoie de empatie, susținere și deschidere în a procesa această durere.

Sursă poza: Jamez Picard@ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum poți ajuta un copil care trece prin perioada de doliu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Fiecare om trăiește, exprimă și procesează, sau nu, doliul, în funcție de mai mulți factori, atât interni cât și externi. Contează tipul de relație și atașamentul avut cu persoana dispărută, modul în care ea a murit, dacă am avut și alte pierderi semnificative și cum le-am gestionat, reziliența fiecăruia, gradul de traumatizare resimțit, cultura din care facem parte, sprijinul real pe care îl avem în exterior și chiar și nivelul de stabilitate financiară.

Cum să ajuți pe cineva drag în perioada de doliu?

– Încearcă să privești situația din punctul ei de vedere și să îi respecți sentimentele …deși uneori pot părea nerealiste. Atunci când simte această empatie se crează premisele să se deschidă și să vorbească și despre sentimentele dureroase și profunde cu care se luptă.

– Evită, în prima parte a doliului, să o întorci permanent și brusc la realitate. Fiecare om care trăiește un doliu, indiferent că o face de câteva săptămâni, sau luni, sau ani, este conștient într-o oarecare măsură de pierderea reală a persoanei dragi. Deși, poate, o caută încă în jurul ei, cum se întâmplă în cea de a II-a fază a doliului.

– Rămâi un ”însoțitor”. Oferă empatie, susținere, deschidere în a explora cu persoana în doliu toate dorințele ascunse, ideile neverosimile, durerile sfâșietoare, vinovăția chinuitoare. De asta are cel mai mult nevoie.

Fii rezervat cu sfaturile pe care, poate, vei avea impulsul să le oferi.

– Până când persoana în doliu nu a avut timpul necesar de a dezvolta o oarecare detașare în explorarea a ceea ce a trăit și o oarecare putere de a privi în viitor, sfaturile pot face mai mult rău decât bine.

–  Oferă-i ajutor practic dacă îl cere sau îl acceptă. Poți să faci cumpărături, să duci mașina la service, să îi gătești, să stai cu copiii etc.

– Petrece timp cu ea dacă își dorește acest lucru, sau oferă-i spațiu în caz contrar. Acceptă-i reacțiile și dorințele. Uneori poate avea stări schimbătoare, fie va dori să vorbească despre persoana dragă pierdută, fie nu va dori să o facă deloc. Pornește de la nevoile și dorințele ei o vreme. Poate nici ea nu va ști exact ce vrea, dar sigur va ști ce nu își dorește să facă.

Una dintre cele mai mari dureri a celor care suferă după pierderea cuiva drag este că se simt singuri în suferința lor. 

– Evită exprimările de tipul ”Trebuie să treci peste!”. Deși intențiile pot fi bune ceea ce ajunge la omul în suferință din fața ta este că tocmai suferința lui nu este justificată. Se va simți neînțeles și respins și va rămâne singur în suferința lui.

– Travaliul de doliu are cursul lui natural și e nevoie să fie trăit pentru a putea să creștem din el. Cu doliul nu te lupți. Îl trăiești!

– Dacă sunt reacții, acțiuni, simptome care par să îi pună în pericol viața, într-o formă sau alta, încurajează-l să caute ajutor specializat.

Ce ajută foarte mult sunt și grupurile de suport.

Sursă poza: Danny G @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să ajutăm pe cineva drag în perioada de doliu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce se întâmplă cu noi când pierdem pe cineva drag?

Travaliul de doliu apare atunci când pierdem pe cineva drag – părinți, bunici, prieteni, parteneri, frați, o sarcină, un copil, dar apare chiar și atunci când pierdem ”ceva” foarte drag nouă – divorț, amputarea unui organ, pierderea unei funcții a corpului, o afacere, un loc de muncă important nouă etc.

În literatura de specialitate există mai multe modele teoretice ale doliului, care, deși sunt denumite diferit și clasează 4, 5 sau 7 etape, în mare surprind aceeași dinamică psihică.

John Bowlby, autorul teoriei atașamentului, prezintă în cartea ”Crearea și ruperea legăturilor afective” (pag 129), 4 etape ale doliului:

– Faza de amorțire. Apare atunci când afli despre pierdere și poate dura câteva ore sau chiar câteva zile.

– Faza de dor și de căutare a figurii de atașament pierdute. Etapa aceasta poate dura câteva luni sau câțiva ani. Este partea unde devii conștient de realitatea pierderii. Este o perioadă plină de durere, vinovăție, plâns și furie copleșitoare. Dar și marcată de senzația că persoana pierdută este încă prezentă și de căutarea unor semne care să indice întoarcerea ei.

– Faza de dezorganizare și de disperare. Această perioadă este marcată de neliniște generalizată, somatizări și de lipsa unui scop. De cele mai multe ori apare izolarea socială.

– Faza de reorganizare. În această etapă are loc, așa cum spune și numele, o reorganizare. Apar scopuri noi, acțiuni noi, cumva viața este așezată pe un drum. Viața continuă.

Când știu că am ”încheiat” doliul?

Aceasta este o întrebare pe care o primesc des despre procesul de doliu. Doliul se ”încheie” atunci când emoțiile, energia și perspectiva noastră este reinvestită în viață și în a trăi mai departe, fără a mai simțim o durere sfâșietoare la amintirea celui drag.

Travaliul de doliul parcurs cu sprijin terapeutic ne ajută să acceptăm realitatea pierderii, a faptului că este un proces ireversibil, să ne acceptăm și ventilăm emoțiile într-un cadru sigur și empatic și să învățăm cum să facem față durerii.

Revin în curând cu un articol despre „Cum să ajuți pe cineva drag în perioada de doliu”.

Sursă poza: Ben Blennerhassett  @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Doliul – ce se întâmplă cu noi când pierdem pe cineva drag?  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Deși, eu nu recomand ca astfel de cărți să fie citite doar copiilor care trec prin astfel de perioade și au nevoie de răspunsuri. Poveștile terapeutice sunt pentru fiecare copil în parte, indiferent de subiect. Ele îi ajută pe copii, prin simboluri, să ajungă la forța lor interioară. Le dezvoltă mecanisme sănătoase de a face față vieții atunci când trec prin perioade tensionate. Le dezvoltă empatia față de cei care trec prin situații tulburătoare. Îi învață să privească viața din mai multe perspective.

Cartea ”Bunicul Elefant își ia rămas bun” prezintă sub formă de poveste cum percep copiii și ce simt copiii atunci când cineva drag moare.

Conține ilustrații frumoase. Mai mulți pui de elefant spun cum văd ei acest fenomen și fiecare are dreptate. Pentru că fiecare om privește viața și sfârșitul ei în propriul mod. Există o imagine și o legătură la care nu mă așteptam, un pui de elefant prezintă perspectiva că există un iad unde joci cărți cu Diavolul. Am folosit partea asta pentru a discuta cu David. Și despre oameni și perspectivele lor diferite. Și despre faptul că nu există copii buni si copii rai. Până la urmă sunt oameni care cred in rai si iad si copii care ajung să creadă în asta și există inclusiv posibilitatea ca David să audă de undeva această perspectivă. Asa că, pe mine m-a ajutat să o pot discuta cu el.

”Moartea este o taină de necuprins, le-a spus Bunicul Elefant puilor de elefant. Nimeni nu știe exact ce se întâmplă când mori. Fiecare trebuie să treacă prin asta și de aceea este ceva special”.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul ”Bunicul Elefant își ia rămas bun” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce se întâmplă apoi cu noi? Pe termen scurt și lung apar deteriorări în 3 planuri ale vieții: vitalitate (câtă energie avem), identitate (imagine despre sine), autoregrare (fizică și psihică). Consecințele care se văd cu ochiul liber sunt bolile sau tulburări psihice de orice tip.

Diferă traumele la copii față de adulți? 

Ca proces intern, cum se simte inauntru, nu. Vorbim despre aceeași ruptură internă, aceeași copleșire urmată de neputința care blochează funcționarea noastră, frica intensă și vulnerabilitate fără protecție. În schimb, diferă cauzele și efectele.

Care sunt evenimentele care produc traume pentru copii?

Copiii pot percepe ca traume atât evenimentele care sunt evidente pentru adulți, cum ar fi abuzul, violența, decesul unui părinte. Dar pot fi traumatizante evenimentele ”obișnuite”, cum ar fi nașteri dificile, separarea de mamă, absența emoțională a mamei, căzăturile, accidentele, intervențiile medicale, divorțul, mutarea, bătăile, umilirea.

În cazul copiilor vorbim de 3 tipuri de traume:
– traumele existenţiale – când viaţa lor este pusă în pericol
– traumele de pierdere – pierderea cuiva drag, probleme de funcționare fizică, dispariția unor obiecte sau locuri semnificative
– traumele de relaţie/de iubire – separarea de părinți, violență, lipsa de iubire sau de dorinţă de a fi cu copilul (copilul simte asta).

Cum se vede trauma la exterior?

Copiii manifestă anxietăți, fobii, se retrag. Devin singuratici, prezintă probleme de comportament, inclusiv agresivitate, hiperactivitate. Și, pe măsură ce cresc, dezvoltă adicții de diferite tipuri. Au probleme de adaptare școlară și de creare a unor legături de atașament. Sunt copiii despre care profesorii spun fie că sunt neastâmpărați, că vorbesc compulsiv și nu stau în bancă, sau chiar intră în conflicte, inclusiv bătăi, fie că sunt absenți, mereu obosiți, nu se pot concentra și par că visează cu ochii deschiși (disociere). Sunt irascibili și prezintă afecțiuni somatice (dureri de cap, de burtă), se îmbolnăvesc des, sunt deprimați și nu manifestă încredere în propriile forțe.

Oamenii au o capacitate înnăscută, fantastică, de a se vindeca, să depășească o experiență traumatică. Iar ceea ce putem să facem noi, ca părinți, este să ne ajutăm copiii să acceseze această capacitate. Să fim pentru ei stâlpul de încredere, calm și plin de iubire pe care au nevoie să se sprijine. Credeți-mă, de traume nu veți putea să îi feriți! Ele vor exista la un moment dat, într-o formă sau alta.

Este important să validăm reacțiile emoționale și fizice ale copiilor, în timp ce rămânem calmi și iubitori și cu adevărat prezenți. Ceea ce au nevoie copiii să simtă, atât la nivel conștient cât și inconștient, este că:
– vor fi în siguranță pentru că vom avea grijă de ei și de nevoile lor
– înțelegem prin ce trec
– este normal ce simt
– știm cum să îi ajutăm, că avem soluții
– răul a trecut, situația va fi mai bună în curând
– suntem lângă ei atât timp cât au nevoie.

Când efectele traumei sunt tulburări severe, apelați la un terapeut!

Și nu doar când sunt severe, și când simțiți că situația vă depășește, că oricât de mult sunteți prezenți, și atenți, și implicați ceva nu se potrivește, că ați obosit. Fiți sinceri cu voi!

În octombrie, pe 2 și 3 octombrie mai exact, are loc Conferința Internațională de Psihotraumatologie organizată de ISTT,  numită ”Trauma complexă și tulburările disociative”.

Se va discuta despre PTSD (Tulburarea de stres posttraumatic) și PTSD Complex la adulți și la copii. Vor fi și alte subiecte atinse, pe care le găsiți aici, în agenda evenimentului.

Vă spun încă de pe acum că la conferință Carlijn de Roos va povesti despre metodele de intervenție în cazul copiilor care trăiesc evenimente traumatice. Carlijn de Roos, Ph.D. este psiholog clinician, psihoterapeut la Centrul de Traumă și Familie din Olanda, formator EMDR, presedinta Asociației Olandeze de EMDR și trainer EMDR.

Evenimentul îl găsiți și pe Facebook, aici. Înscrierile se fac DOAR pe site-ul ISTT, accesând link-ul https://www.istt.ro/event/cinpt-editia-a-v-a-trauma-complexa-si-tulburarile-disociative-2-3-octombrie-2019/

Sursă poza: Jason Rosewell @ Unsplash

Articolul Cum pot să îmi ajut copilul să depășească o experiență traumatică? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.