Separarea este firește o situație de criză, dar ca orice situație de criză poate fi și o oportunitate de creștere … asta, după, și dacă, parcurgem acest proces de recuperare și procesare. Este în fapt un proces de doliu pentru încheierea unei relații semnificative. Pentru că doliu nu ducem doar pentru oamenii pe care îi pierdem. Doliu trăim și când pierdem relații semnificative nouă, indiferent dacă noi suntem cei care am decis mai mult … sau dacă, nu.

𝗘𝗽𝗶𝘀𝗼𝗱𝘂𝗹 îl găsiți pe 𝗬𝗼𝘂𝗧𝘂𝗯𝗲, canalul Dialoguri pe Canapea.

In interviu am discutat despre:
– Importanța căsătoriei în viața oamenilor
– Cauzele divorțului în România
– Consecințele psihologice ale experienței divorțului pe termen scurt și lung
– Recuperarea propriei persoane și reconstrucția vieții după divorț
– Bonus …  câte ceva despre mine, ritualuri și oameni care mă inspiră în viața de zi cu zi.

Veți descoperi în interviu o perspectivă ceva mai optimistă a ceea ce înseamnă separarea. Optimistă în sensul că există luminiță la capătul oricărui tunel. Atât timp cât avem viață în noi, nu se termină lumea, chiar dacă se termină o relație, chiar dacă descoperim că am trăit mai mult într-o iluzie decât într-o realitate. Important este să nu renunțăm la noi. 

În fiecare dintre noi, există o putere uimitoare care așteaptă să fie găsită. Porniți pe drumul către voi oricât de greu v-ar fi și oricât de prea departe de voi vă simțiți. Meritați!

Articolul Despre divorț: cauze, consecințe și perspective (Interviu) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Acceptă și procesează durerea

Prima etapă a recuperării este acceptarea faptului că durerea este o parte normală a acestui proces. Este firesc să simți tristețe, furie, confuzie sau chiar ușurare. Permite-ți să trăiești aceste emoții fără a te judeca. Scrierea într-un jurnal, discuțiile cu un prieten de încredere sau terapia pot fi metode eficiente de a procesa aceste emoții.

Construiește o rețea de sprijin

Nu trece prin această perioadă dificilă de unul singur. Înconjoară-te de prieteni, familie și membri ai comunității care te susțin. O rețea de sprijin îți poate oferi grijă emoțională, perspective noi și un sentiment de apartenență. Nu ezita să ceri ajutor atunci când ai nevoie.

Îngrijește-te

În momentele dificile, îngrijirea de sine este esențială. Asigură-te că dormi suficient, mănânci sănătos și faci mișcare regulat. Activitatea fizică, chiar și o simplă plimbare zilnică, poate ajuta la eliberarea stresului și la îmbunătățirea stării de spirit. Nu neglija sănătatea ta fizică și mentală.

Menține o rutina zilnică

După un divorț sau o separare, viața poate părea haotică și lipsită de structură. Menținerea unei rutine zilnice te poate ajuta să îți recâștigi sentimentul de control și stabilitate. Rutina oferă confort și predictibilitate, elemente deosebit de importante într-o perioadă de tranziție.

Stabilește obiective realiste

Setează-ți obiective mici și realiste pentru a-ți menține motivația și a progresa în recuperarea ta. Aceste obiective pot fi legate de carieră, sănătate, relații sau dezvoltare personală. Nu te presa să faci schimbări mari prea repede. Dă-ți timp să te adaptezi și să îți refaci viața pas cu pas.

Evită deciziile majore pe moment

În perioada imediat după divorț sau separare, este recomandat să eviți luarea unor decizii majore, cum ar fi mutarea în alt oraș sau schimbarea locului de muncă. Emoțiile intense pot influența negativ capacitatea de a lua decizii raționale. Așteaptă până când te simți mai stabil emoțional pentru a lua astfel de hotărâri.

Găsește noi scopuri și interese

Această perioadă de tranziție poate fi o oportunitate de a descoperi noi pasiuni și interese. Poți explora hobby-uri noi, te poți implica în activități de voluntariat sau poți participa la cursuri care să îți dezvolte noi abilități. Focalizarea pe activități care îți aduc bucurie și împlinire te poate ajuta să îți reconstruiești identitatea și să îți regăsești un scop.

Caută sprijin psihologic dacă devine prea greu

Recuperarea după un divorț sau separare poate necesita sprijin profesionist. Terapia individuală sau de grup poate fi extrem de benefică pentru a naviga prin emoțiile complexe și pentru a-ți dezvolta abilitățile de gestionare a stresului. De asemenea există resurse create de psihoterapeuți. Îți recomand să parcurgi și acest articol despre ghiduri post-divorț și această carte terapeutică pe care am scris-o pentru părinți și copii.

Ai încredere în procesul de recuperare

Recuperarea după un divorț sau o separare nu se întâmplă peste noapte. Este un proces care necesită timp, răbdare și compasiune față de tine însuți/însăți. Încrederea în acest proces și în capacitatea ta de a depăși dificultățile te va ajuta să îți regăsești echilibrul și să îți construiești o viață nouă și plină de sens.

Divorțul sau separarea sunt etape dificile ale vieții, dar nu sunt sfârșitul drumului. Cu sprijinul adecvat și cu abordările corecte, poți transforma această experiență dureroasă într-o oportunitate de creștere și reconstrucție personală. Amintește-ți că fiecare pas înainte contează și că ești capabil să îți creezi o viață bună și împlinită.

Despre acest subiect am vorbit și în podcastul Dialoguri pe canapea – Despre divorț: consecințe și perspective. Dacă simți că ai nevoie de sprijin suplimentar, nu ezita să apelezi la terapie. Un terapeut te poate ghida prin acest proces de recuperare, oferindu-ți instrumentele necesare pentru a depăși dificultățile și pentru a-ți recâștiga echilibrul emoțional.

Sursă poza: Carolina @ Unsplash

Articolul Cum să te recuperezi după un divorț sau o separare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Autoarea încurajează părinții să privească divorțul nu ca pe un eșec, ci ca pe o oportunitate de a redefini prioritățile, punând accent pe bunăstarea copiilor și pe construirea unui viitor echilibrat pentru întreaga familie.

Isolina Ricci PhD, oferă o perspectivă empatică și bine documentată, ajutând familiile să-și regăsească echilibrul și să construiască relații sănătoase după divorț. Aceste cărți sunt esențiale pentru orice părinte care dorește să asigure o adaptare lină și echilibrată pentru copii, în urma unei separări. De asemenea, ele reprezintă un ghid post-divorț și pentru specialiștii din domeniul sănătății mintale. Ele oferă o înțelegere a dinamicii familiale în caz de separare și a nevoilor tuturor membrilor familie.

„Acasă la mama, acasă la tata” – Ghidul complet pentru părinții despărțiți, divorțați sau recăsătoriți care își doresc să construiască două case primitoare pentru copilul lor.

Este un ghid post-divorț pentru părinți. Sunt abordate subiecte sensibile precum comunicarea eficientă cu fostul partener, gestionarea conflictelor și menținerea unei atmosfere de colaborare. Conține un capitol dedicat și detaliilor juridice. Sunt incluse strategii practice și sugestii bazate pe cercetări. Un accent deosebit este pus pe nevoile emoționale ale copiilor și pe modul în care părinții pot lucra împreună, chiar și după separare, pentru a asigura că cei mici se simt iubiți și protejați. Focusul este pe soluții de a crea un mediu stabil și sănătos pentru copii, chiar și atunci când aceștia trebuie să trăiască în două case separate.

Un aspect deosebit de valoros al acestei cărți este abordarea echilibrată și practică, oferită de autoare. Ea recunoaște dificultățile inerente ale divorțului și propune soluții concrete pentru a reduce impactul negativ asupra copiilor și părinților. Foarte important, subliniază esența co-parentalității în menținerea unui mediu sănătos pentru copii.

„Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” – Cum să te simți acasă într-un cămin sau în două

Această carte este concepută pentru copiii de toate vârstele. Îi ajută să înțeleagă și să se adapteze la schimbările din viața lor familială. Printr-o poveste simplă și ilustrații prietenoase, Isolina Ricci le explică copiilor că, deși părinții nu mai locuiesc împreună, rămân o familie iubitoare. Cartea conține mesaje pozitive care oferă asigurare și confort. Este un instrument util și pentru părinți. Vă ajută să înțelegeți lumea emoțională a copiilor. Vă recomand să o citiți înainte de a o oferi copiilor. Dacă aveți copii mici, puteți să le citiți voi cartea.

Mi-a plăcut modul în care autoarea le transmite copiilor că e normal să aibă sentimente mixte legate de divorț. De asemenea, subliniază importanța exprimării emoțiilor. Copiii sunt încurajați să discute deschis cu părinții despre ce simt și gândesc. Sunt incluse exerciții și tehnici simple pentru a-i ajuta să gestioneze emoțiile și să-și exprime gândurile. Astfel, copiii primesc un exemplu practic despre cum să facă față schimbărilor.

Dacă drumul de reconstrucție a noii vieți devine prea greu, căutați sprijin profesional. Terapia poate oferi un cadru sigur pentru exprimarea emoțiilor și pentru dezvoltarea unor strategii eficiente de adaptare. Puteți primi ghidaj în procesul de co-parentalitate, pentru a mențineți un mediu sănătos și stabil pentru copii.

Articolul Ghid post-divorț – „Acasă la mama, acasă la tata” și „Acasă la mami, acasă la tati – cartea copiilor” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Rata divorțurilor în România s-a dublat în ultimele trei decenii. Una din patru căsătorii se destramă, potrivit Institutului Național de Statistică (INS). Pandemia a accentuat acest fenomen, astfel că în 2020 s-a înregistrat un divorț la fiecare 3,5 căsătorii. Practic, România a ajuns de la 16% rata divorțurilor în 1990 la 28,5% la finalul lui 2020, conform datelor INS.

Am fost întrebată și care este părerea mea despre situațiile în care partenerii sunt infideli și ajung astfel să discute despre divorț. Am spus ceea ce spun adesea și în cabinet ”Infidelitatea nu este niciodată o cauză, este întotdeauna un efect”. Sigur, motivele pentru care un cuplu se separă pot fi diverse, dar ceea ce am observat în practica mea de până acum, este că, divorțul nu este o decizie ușoară.

Am prezentat și cartea ”Fram și Bumbic cel cu două case”, un ghid pentru familii care se schimbă. Cartea abordează tema dificilă și provocatoare a divorțului. Puteți comanda cartea de aici. Folosiți codul CristinaBujaRO pentru o reducere de 35%.

Articolul Despre divorț la emisiunea ”Fenomen social” – Metropola TV apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ca un mesaj scurt și cuprinzător despre ce le spunem copiii despre separarea părinților:

”Mama și tata nu se mai iubesc între ei și nu mai sunt fericiți împreună și au decis să fie fericiți separat. Dar amândoi îl iubesc foarte mult pe copil și vor continua să o facă. Asta nu se va schimba niciodată”.

Familia se schimbă, dragostea rămâne. Cel mai important rol în adaptarea copilului la nouă viață de după divorț îl are relația părinte-copil. Vă recomand să rămâneți prezenți în viața copiilor voștri. O relație plină de iubire și grijă va crește reziliența copiilor în fața tuturor durerilor cu care se vor întâlni.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Despre separarea părinților – Interviu Antena 1 apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Putem să continuăm să privim divorțul ca pe ceva „ciudat”, ca pe o ieșire din normalitate. E dreptul fiecăruia să o facă. Dar realitatea este că divorțul este parte din viața noastră. În fiecare an, zeci de mii de copii, trec prin divorț alături de părinții lor. Și tocmai pentru că divorțul este încă un subiect tabu, oamenii au prea rar acces la îndrumări despre cum să abordeze mai potrivit această etapă a vieții. Așa că, fiecare o face cum poate mai bine. Dar știți …. la divorț oamenii nu sunt în cea mai bună variantă a lor. Sunt îndurerați, sunt furioși, sunt speriați și sunt triști. Părinții sunt suprasolicitați psihic și emoțional, iar copiii suferă și ei. De aceea era nevoie de această carte și probabil de multe altele. Nu pentru a aborda și normaliza un subiect care ne divizează uneori, ci pentru a-i ajuta pe zecile de mii de copii și pe părinții lor.

Familia se schimbă, dragostea rămâne.

Cartea conține 76 de pagini ilustrate color și este un ghid pentru copii și părinți care cuprinde:

– o poveste simpatică și jucăușă cu personaje pe măsură, o poveste în care copiii vor avea ocazia să se regăsească și astfel să ventileze emoțiile dureroase, să își normalizeze trăirile, să discute deschis despre ceea ce simt și trăiesc;

– un ghid psihologic practic și detaliat, dedicat părinților, care oferă instrumentele și resursele necesare pentru a înțelege și a face față situației cu blândețe, empatie și consecvență;

–sugestiile de jocuri și activități creative pentru a menține conectarea și vindecarea emoțională.

Este adresată familiilor în care:

– există discuții despre un eventual divorț sau o separare;

– a avut deja loc separarea și se simte nevoia de ghidaj pentru a sprijini copilul;

– există sau a existat un proces dificil de divorț sau separare și copilul manifestă frustrare, furie, tristețe profundă;

– copilul pare că nu poate gestiona emoțiile dureroase pe care le simte;

– părinții se simt copleșiți de griji și vinovăție referitor la modul în care divorțul îl afectează pe cel mic.

De asemenea cartea poate fi un sprijin și pentru:

– persoane care nu trec prin divorț, dar au alți membri ai familiei sau prieteni, și își doresc să le fie alături atât părinților, cât și copilului lor;

– specialiști care lucrează cu copii sau părinți care trec sau au trecul prin divorț.

Cum puteți cumpăra cartea?

Cartea poate fi comandată online. Dacă folosiți codul CristinaBujaRO aveți o reducere de 35% (după perioada de precomandă).

Organizăm și o lansare de carte sub forma unui webinar care va avea loc, marți, 7 iunie, de la ora 17:00. Va fi o discuție live despre cum îi ajutăm pe copii în contextul separării părinților. Acesta este linkul de acces.

Un rezumat al poveștii:

Fram, simpaticul urs polar, are un prieten pe măsură: Bumbic. Bumbic este un pui de leu vorbăreț și jucăuș care locuiește în două case. ”De ce?” Întreabă curios Fram. De aici începe un dialog deschis și fascinant despre emoții profunde și situații de viață poate mai puțin obișnuite, cum ar fi divorțul.

Povestea lui Bumbic este o poveste despre neașteptat, furie, tristețe, răzvrătire, dor, neputință .. dar și cu detalii amuzante care vor face copiii să râdă cu tot sufletul. Treptat devine o poveste despre acceptare și despre modul în care Bumbic și-a găsit echilibrul între două case, două camere, două paturi, mai multe perechi de șosete, două seturi de reguli și două stiluri de viață.

CUMPĂRĂ CARTEA LA PREȚ SPECIAL!

Dacă simți că ceva anume îți stă durere pe suflet și ai nevoie de un sprijin pentru a o înțelege și a o potoli, durerea, zic, poți să programezi o ședință de psihoterapie aici.

Articolul ”Fram și Bumbic cel cu două case” – carte terapeutică pentru copii și părinți   apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Va fi, ca și ”Fram începe la școală”, o carte adresată atât copiilor, cât și părinților. Pentru copii va fi o poveste în care se pot regăsi și astfel pot ventila emoțiile dureroase, își pot normaliza trăirile și mai ales pot discuta deschis despre ceea ce simt și trăiesc. Pentru părinți va fi un ghid gândit să îi ajute să își ajute copiii. Scopul este ca divorțul să rămână doar un moment dureros, dar nu unul traumatic.

Știu că divorțul este unul dintre cele mai grele momente prin care pot trece copiii, dar și părinții lor. Și că, cu cât părinții sunt mai pregătiți și capabili să lucreze cu propria durere, dar să conțină și durerea copiilor lor, cu atât le va fi mai ușor copiilor să proceseze ceea ce se întâmplă în interiorul lor.

Cel mai important rol în adaptarea copilului la nouă viață de după divorț îl are relația părinte-copil.

”În primul rând, înainte de a discuta cu copilul, este important ca părinții să stabilească cât mai clar toate detaliile separării, în așa fel încât să îi poată răspunde la întrebările pe care le va pune. … Trebuie să le spunem adevărul, dar adaptat la înțelegerea cognitivă pe care copilul o are.

”Indiferent de ceea ce s-a întâmplat între părinți și indiferent care este motivul pentru care au decis să divorțeze, încercați să eliminați furia pe care o simțiți din povestea pe care i-o oferiți. Amintiți-vă că a vorbi de rău pe celălalt părinte este o formă de abuz emoțional”.

Despre cum să le vorbim copiilor despre divorț am povestit în interviul pe care îl găsți integral aici.

Sursă poza: Chinh le Duc @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum să le vorbim copiilor despre divorț – Interviu pentru Lumea lui Fram apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Vestea proastă este că trauma este un fapt de viață. Vestea bună este că există reziliență. Pe scurt, reziliența este capacitatea pe care o avem cu toții de a ne reveni de pe urma stresului și a sentimentelor de frică, neajutorare și neputință (…). Oamenii, în special cei tineri, nu își pierd reziliența prin utilizarea ei. Dimpotrivă, avem puterea de a ne construi și a ne crește capacitatea de reziliență când ne confruntăm cu situații stresante și tensionate ale vieții”.

Cartea abordează subiecte precum probleme medicale, divorț, doliu, abuz sexual, probleme medicale, catastrofe naturale, atacuri armate și hărțuieli.

Veți afla despre traumă, cum apare ea, și mai ales ce putem să faceți să preveniți instaurarea efectelor ei. Putem să aplicăm măsuri de prevenire și putem să fim un sprijin pentru copiii noștri, astfel încât să nu fie nevoiți să trăiască în permanență cu tensiuni interioare.

Partea care mi-a plăcut foarte mult a fost ghidul de prim-ajutor în prevenirea traumelor, o procedură în 8 pași, valabil pentru orice tip de traumă. 

Sunt abordate subiecte sensibile și extrem de importante. Probabil că cel mai sensibil rămâne abuzul sexual. Dar avem nevoie să înțelegem cât mai multe și să vorbim cât mai des despre asta. Să ne învățăm copiii să se apare și mai ales să fim noi conștienți că există. Cele mai profunde răni se întâmplă tocmai când abuzul este negat și nerecunoscut.

”Aproximativ 10% dintre agresiunile sexuale și se întâmplă copiilor mai mici de 5 ani. Copiii cu vârste între 8 și 12 ani raportează molestarea mai mult decât adolescenții. Între 30% și 46% dintre toți copiii suferă o agresiune sexuală de orice fel înainte de a atinge vârsta de 18 ani (…). Între 85% și 90% dintre agresiunile sexuale sunt din partea unor persoane pe care victimele le cunosc.”

Aceste procente, deloc mici, deloc, sunt calculate pornind de copiii care au spus unui alt adult, dar adevărul este că de cele mai multe ori majoritatea victimelor nu spun nimic, niciodată, nimănui.

În cartea ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor” veți găsi propuneri de jocuri și exerciții specifice.

De asemenea, sunt recomandate jocurile cu marionete, jocurile de rol, jocurile simbolice cu jucării în miniatură. Dar și desenul, plastilina și lutul, pictatul cu degetele, poeziile și poveștile vindecătoare. Toate sunt resurse cu ajutorul cărora copiii pot fi sprijiniți să proceseze evenimentele traumatice.

Este, din punctul meu de vedere,  o carte care nu ar trebui să lipsească din casa nimănui.

 Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă și de copiii voștri.  

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Cum îi ajutăm pe copii să facă față traumelor”– 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Studiul Harvard a început în 1938 și a durat 75 de ani, timp în care au fost studiați 724 de adulți, bărbați, din adolescență și până la bătrânețe. 

Ei proveneau din medii diferite, cu traiectorii sociale diferite și moduri de educație diferite. Au fost incluși doar bărbați pentru că studiul a început cu un grup de 268 de elevi de la Harvard, iar pe vremea aceea la Colegiul Harvard erau accepți doar bărbați. În fiecare an au fost întrebați despre cum este viața lor (familie, muncă, sănătate etc) și filmați în mediul lor. Au fost întrebări puse și membrilor familiei și chiar înregistrarea fișelor medicale. Este un studiu foarte amplu.

Unii dintre ei au devenit avocați, doctori, oameni de afaceri, alții zidari sau muncitori în fabrică. Unul dintre ei a fost chiar președintele Statelor Unite ale Americii, John F. Kennedy. Unii dintre bărbați au avut probleme cu alcoolul și alții au făcut schizofrenie. Se pare că aproximativ 50 din cei 724 de bărbați sunt încă în viață și continuă să participe la studiu, o dată la 2 ani, deși au în jur de 90 de ani. Studiu continuă și cu cei peste 2000 de copii ai acestor bărbați.

Bun, și ce spune studiul? Care este secretul fericirii și al vieții sănătoase?

Relațiile bune, semnificative. Se pare că secretul fericirii nu a însemnat să fii căsătorit, să ai copii, prieteni, sau mulți bani, sau vreo funcție înaltă. Secretul este să ai relații sănătoase, bune cu ceilalți. Asta ne protejează și sănătatea, asta ne face fericiți și asta ne prelungește viața. Tipul de relații pe care le avem și cât de fericiți suntem în relațiile noastre, este ceea ce influențează chiar și sănătatea noastră.

Și ce înseamnă să ai relații bune, sănătoase?

– Să cunoaștem care sunt nevoile noastre și ale celuilalt. Și toți avem nevoia să fim văzuți, auziți, iubiți, apreciați, înțeleși și acceptați. Avem nevoie să fim stăpâni pe corpul nostru și să decidem fiecare în funcție de cum avem nevoie să îl folosim.

– Să ne satisfacem aceste nevoie individuale (autonomie), dar să satisfacem și nevoile celuilalt și pe ale noastre comune (simbioză).

– Să permitem și să stimulăm creșterea și vindecarea și să dezvoltăm capacitatea de a înțelege durerea proprie, dar și a celuilalt.

– Să ne implicăm intim, real. Ceea ce înseamnă să ne simțim în siguranță să ne arătăm vulnerabili în fața altora.

– O relație sănătoasă scoate la iveală tot ce este mai bun din fiecare parte implicată.

Alte elemente cheie care au fost deduse din studiu:

– Alcoolismul a fost principala cauză care a dus la divorț. Împreună cu fumatul el a fost și cauza principală a deceselor timpurii.

– După un anumit nivel (min IQ 110) succesul financiar depinde de relațiile bune, sănătoase pe care le avem.

– Tipul relației cu mama, în copilărie, contează până la maturitate. Bărbații care au avut relații „calde” în copilărie cu mamele, au avut succes profesional și financiar, iar cei care au avut relații ”reci” au fost mult mai predispuși să dezvolte demență când au fost în vârstă.

– O relație „caldă” cu tatăl, în copilărie, conduce la rate mai mici de anxietate la vârsta adultă și la creșterea „satisfacției de viață” la 75 de ani.

Sursă poza: Krakenimages @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Care este secretul fericirii și al vieții sănătoase? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„Eu te-am făcut, eu te omor!”

De parcă asta îți dă dreptul să îi iei viața, de fapt, nici măcar să ameninți cu așa ceva nu ar trebui să îți permiți. E viața lui, îi aparține într-un totul. E corpul lui și tot lui îi aparține. Că l-ai făcut nu îți dă dreptul să mutilezi corpul și sufletul cu palmele tale de mamă. Si apoi să îl omori, că doar tu l-ai făcut. 

Copiii nu sunt marionetele noastre. 

Nu i-am făcut, sau nu ar fi trebuit să îi facem, pentru că voiam o păpușă mai mare care să joace după cum gândim noi. Să stea drepți la masă, cu brocolli în furculița, să ia numai 10 și să poarte coroniță, să realizeze ce n-am fost noi în stare să facem și abia apoi să le arătăm că îi iubim. Iubirea de părinte nu e ceva ce trebuie câștigat! 

Copiii nu sunt arme de rănit oameni.

Copiii nu sunt arme de rănit oameni, oricât de mult îi urâm pe cei pe care vrem să îi rănim sau oricât ne-au rănit ei la rândul lor. Nu sunt obiecte de schimb, de șantajat, de manipulat. Nu sunt obiecte, sunt oameni. Și nu îi deținem. Nu avem dreptul să le dictăm pe care părinte să iubească mai mult. Și evident, dacă noi divorțăm de tatăl copilului, nu trebuie să o facă și ei. Dacă voi o urâți pe mama copilului, nu, nu trebuie să o urască și ei. Și apoi, să pui orice fel de ură în sufletul unui copil numai dovadă de iubire nu e.

Copiii noștri nu sunt proprietatea noastră! 

Nu sunt obiecte. Nu funcționează cu telecomandă și baterii. Nu sunt obligați să facă doar ce vrem noi fiindcă noi suntem mai mari. Nu sunt mijloc de obținut plăceri sau creat dureri. Sunt oameni și își aparțin doar lor, chiar dacă e celulă celulă din tine și îi curg prin vene fire din sângele tău.

Sursă poza: Alex Pasarelu @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Copiii noștri nu sunt proprietatea noastră! apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.