Psihologul Erik Erikson a descris aceste etape ca fiind stadii ale dezvoltării psiho-sociale, fiecare venind cu o provocare centrală. Felul în care aceste „crize” sunt trăite și integrate influențează modul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți pe tot parcursul vieții.

1. Încredere vs. neîncredere (0 – 1 an)

Aceasta este etapa în care copilul depinde complet de cei care îl îngrijesc. Și etapa în care se pune baza tuturor relațiilor viitoare. Atunci când nevoile lui sunt întâmpinate cu grijă și afecțiune, într-un mod constant, se dezvoltă încrederea (în sine, în ceilalți și în lume). Dacă, însă, nevoile nu sunt satisfăcute sau răspunsurile sunt inconsistente, poate apărea neîncrederea, care se poate transforma mai târziu în anxietate sau dificultăți de atașament.

2. Autonomie vs. rușine și îndoială (1 – 3 ani)

În această etapă, copilul începe să descopere că poate face lucruri singur: să meargă, să mănânce, să exploreze. Când este susținut cu răbdare și încurajare, dezvoltă autonomie și încredere în sine. Când este criticat, ridiculizat sau controlat excesiv, poate apărea rușinea și îndoiala de sine. De multe ori, aceste experiențe rămân în corp și se văd în comportament. De exemplu, poate deveni retras, evitant sau excesiv de precaut în relații.

3. Inițiativă vs. vină (3 – 6 ani)

Copilul devine curios, pune întrebări, inițiază jocuri și începe să imite lumea adulților. Când este susținut, învață că este în regulă să exploreze și să își exprime ideile, dezvoltând inițiativă și curaj. Când este pedepsit excesiv sau descurajat, poate apărea vinovăția și tendința de a se opri din a mai încerca. Rolul părinților este esențial: să ofere limite, dar și spațiu pentru explorare, fără a transforma greșeala într-o sursă de rușine.

4. Competență vs. inferioritate (6 – 12 ani)

Odată cu intrarea în școală, copilul începe să își compare rezultatele și abilitățile cu ale altora. Când eforturile sunt recunoscute și susținute, se dezvoltă sentimentul de competență. Când apare critica excesivă sau comparația constantă cu alți copii, se poate instala sentimentul de inferioritate. Mesaje precum „uite, ceilalți pot și tu nu” nu motivează, ci erodează încrederea în sine.

5. Identitate vs. confuzie (12 – 20 ani)

Adolescența este perioada în care apare întrebarea profundă: „Cine sunt eu?” Adolescentul experimentează, testează roluri, valori și direcții. Are nevoie de spațiu, dar și de ghidare. Sprijinul și acceptarea contribuie la formarea unei identități coerente și stabile. Controlul excesiv sau lipsa susținerii pot duce la confuzie, nesiguranță și dificultăți în luarea deciziilor.

Aceasta este considerată una dintre cele mai importante etape, pentru că influențează capacitatea de a construi relații sănătoase mai târziu.

6. Intimitate vs. izolare (20 – 35/40 ani)

În această etapă, apare nevoia de relații profunde și autentice. Capacitatea de a construi intimitate emoțională presupune vulnerabilitate, încredere și deschidere. Dacă aceste lucruri sunt dificile, poate apărea izolarea sau relații superficiale. Pentru mulți adulți, aceasta este perioada în care apar dificultăți legate de singurătate, respingere sau frica de apropiere.

7. Productivitate vs. stagnare (35 – 65 ani)

Este etapa în care apare dorința de a contribui, de a crea, de a oferi mai departe din experiența acumulată. Aceasta se poate manifesta prin rolul de părinte, prin carieră, prin ghidarea altora sau prin implicare în comunitate. Când această nevoie este împlinită, apare sensul și satisfacția. Când nu, poate apărea stagnarea și golul interior, lipsa de direcție sau preocuparea excesivă pentru sine.

8. Integritate vs. disperare (65+ ani)

Aceasta este etapa reflecției asupra vieții. Când persoana reușește să își accepte parcursul, cu alegerile și experiențele sale, apare liniștea și împăcarea. Când predomină regretul și nemulțumirea, poate apărea disperarea. Este momentul în care sensul vieții capătă o formă profund personală.

Un proces care continuă toată viața

Deși aceste etape sunt prezentate într-o anumită ordine, dezvoltarea nu este liniară. Unele experiențe pot rămâne neintegrate și pot reveni mai târziu în viață, sub forma unor dificultăți emoționale sau relaționale. De exemplu, neîncrederea timpurie poate influența relațiile adulte, rușinea poate apărea în contexte sociale, dificultățile de identitate pot afecta alegerile de viață

Este important de înțeles că aceste lucruri nu sunt „defecte”, ci părți ale dezvoltării care au avut nevoie de mai mult sprijin.

Rolul psihoterapiei

Psihoterapia poate deveni un spațiu în care ne întoarcem, cu mai multă conștientizare, la aceste etape. Nu pentru a schimba trecutul, ci pentru a înțelege ce s-a întâmplat, a integra experiențele, a construi resurse noi și a dezvolta o relație mai sănătoasă cu noi înșine și cu ceilalți. Pentru că, indiferent de vârstă, dezvoltarea emoțională continuă.

Sursă poza: Izabelly Marques @ Unsplash

Articolul Dezvoltarea emoțională și relațională: etapele prin care trecem de-a lungul vieții apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Program online pentru adulți care cresc sau însoțesc copii – acasă, în cabinet sau în școală.

Pentru ca un copil să își dezvolte reziliența, are nevoie de un părinte care să fie prezent și rezilient. Să își poată regla emoțiile, să rămână conectat la realitate și la copil chiar și în momentele dificile … și mai ales atunci. Este exact ca în avion:  mai întâi îți pui tu masca de oxigen, apoi o pui copilului.  Dacă tu nu ai aer, nu poți ajuta pe nimeni.

Am creat acest program cu grijă și cu multă motivație. Pentru că eu cred că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție. Într-o cultură care se concentrează adesea pe reparare, eu lucrez la o schimbare de perspectivă: în loc să corectăm mai târziu rănile emoționale, putem construi încă de la început o fundație sănătoasă pentru noi și pentru copiii noștri.

Ce înveți în acest program:

Întâlnirea 1 – Reziliență și reglare emoțională la părinte

• Cum funcționează reglarea emoțională la adult
• Cum construim reziliența în viața de zi cu zi
• Exerciții practice și un plan personal de auto-susținere

Întâlnirea 2 – Reziliență și coreglare la copil

• Ce este coreglarea și de ce este vitală în copilărie
• Cum susținem dezvoltarea emoțională și stima de sine
• Exercițiu ghidat și plan de sprijin pentru copil

Pentru cine este acest program

Părinți și tutori care își doresc să:

• își înțeleagă emoțiile și reacțiile
• dezvolte reziliență și capacitate de autoreglare
• fie mai conectați și mai blânzi cu ei înșiși și cu copilul
• dezvolte un mediu emoțional sigur acasă
• crească un copil echilibrat, cu încredere și reziliență

Specialiști în sănătate mentală și educație care vor să:

• își extindă perspectivele în lucrul cu părinții și copiii
• integreze noțiuni de co-reglare și reziliență în practica lor
• aducă instrumente practice în comunitatea lor educațională

Detalii organizatorice

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Întâlnire 1 – Miercuri, 19 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

             Întâlnire 2 – Miercuri, 26 noiembrie 2025, orele 18:00-20:00

Cost? 250 lei /persoană/ 2 intalniri. Locuri limitate.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/PQMH62F8WNigGPLw6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar. 

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com 

Despre mine

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am peste 14 ani de experiență în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în ONG-uri, și sunt colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Misiunea mea este să sprijin părinții și specialiștii în a crea relații sănătoase cu copiii, bazate pe siguranță emoțională, reziliență și blândețe. Cred profund în puterea prevenției, pentru că prevenția este cea mai valoroasă formă de intervenție.

Cred cu toată inima că, atunci când un copil este văzut, înțeles și susținut, lumea lui se poate transforma. Și atunci când părintele învață să respire înainte de a răspunde, când își cultivă răbdarea și curiozitatea, copilul învață să-și deschidă aripile.

Articolul Reziliență în familie: de la părinte la copil – program pentru părinți și specialiști apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Gestionarea conflictelor necesită abilități de comunicare, empatie și rezolvare a problemelor.

Conflictele bune, care duc la creștere, sunt acele conflicte în care cei implicați abordează neînțelegerea dintre ei cu deschidere, respect reciproc și cu atenție pentru a stabili un scop comun. Aceste conflicte sunt cele care duc în final la o îmbunătățire a relațiilor.

Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere?

– Să ne străduim să nu rănim și să reparăm ce am greșit

– Să acceptăm încercarea celuilalt de a-și îndrepta greșeala

– Să reglăm intensitatea emoțională pentru a nu deveni prea furioși

– Să identificăm care sunt triggeri și să discutăm deschis despre asta

– Să fim conștienți de triggerii celuilalt și să nu îi folosim pentru a câștiga conflictul

– Să încercăm să ne punem în locul celuilat, să înțelegem punctul lui de vedere

– Să rămânem focusați pe problema reală

– Să luăm în calcul compromisurile pentru a ajunge la o soluție

– Să nu aducem în discuție toate certurile și greșelile din trecut

– Să folosim exprimarea deschisă a ceea ce simțim fără să acuzăm sau să rănim: ”Simt …. atunci când tu/atunci când se întâmplă asta …. și am nevoie să ….”

Sursă poza: Priscilla Du Preez @ Unsplash

Articolul Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Încrederea în sine este importantă pentru succesul personal și profesional. Când avem încredere în abilitățile noastre, ne putem confrunta cu provocările care apar și ne putem implica în activitățile pe care ni le dorim. Partea aceasta se reflectă în viața noastră personală – cuplu, prieteni, pasiuni. Influența o regăsim firește și în viața noastră profesională.

Cum sunt adulții care au încredere în sine?

– Sunt în general capabili să înțeleagă valoarea lor personală. Ei își recunosc atât abilitățile cât și limitele și sunt în regulă cu asta.

– Au o bună capacitate de autoreglare emoțională în perioadele de schimbări sau stresante.

– Își asumă responsabilitatea pentru propriile alegeri.

– Au capacitatea de a lua decizii dificile și de a-și asuma riscuri în mod responsabil.

– Înțeleg că greșelile sunt parte din procesul de învățare și dezvoltare și sunt capabili să le accepte și să învețe din ele.

– Se concentrează pe progres și pe îmbunătățirea abilităților lor, în loc să se descurajeze de faptul că au greșit.

– Se simt confortabili în propriul lor corp și în propriul lor mediu social.

– Sunt capabili să stabilească și să mențină relații sănătoase și satisfăcătoare.

Cum să dezvoltăm încrederea în sine când suntem adulți?

Obervăm reușitele pe care le avem. Vă spuneam că încrederea în sine se crește cu reușite mici și dese. Cu siguranță există. Toți avem și reușite în viață, important este să ne și oprim să le vedem. Uneori, cum discutam cu o clientă, reușita este și ziua asta care a trecut fără să țip la copil. Pentru că, atunci când este multă durere în interiorul nostru, ea iese așa afară. E cu adevărat o reușită să recunoaștem asta și să lucrăm cu noi să ne alinăm durerile.

Identificăm punctele forte si dezvoltăm. Ne uităm la ceea ce facem bine și la ceea ce ne face să ne simțim bine. Ne concentrăm pe aceste lucruri și dezvoltăm abilitățile acestea. Unii vor fi buni la făcut brioșe, alții la citit, alții la rezolvat treburile casnice, alții la condus echipe și alții la condus un cor de copii. Important este să găsești ceva-ul tău.

Acceptăm că greșelile sunt firești și fac parte din procesul de învățare. Greșelile și eșecurile sunt o foarte bună oportunitate de a crește și de a ne imbunătăți.

Învațăm să ne stabilim obiective realiste și lucrăm pentru a le atinge.

Acordăm atenție emoțiilor noastre. Sunt conștienți de gândurile și emoțiile noastre și modul în care ele ne influențează. Folosim introspecția pentru a descoperi cât din ele este despre realitatea de azi și cât despre durerea din trecut.

Observăm care sunt nevoile noastre și învațăm să le comunicăm. De asemenea este important să ne afirmăm nevoile într-un mod pozitiv și constructiv, fără a-i răni pe cei din jurul nostru.

Practicăm autoîngrijirea. Îngrijirea de sine este importantă pentru sănătatea mentală și fizică. Ne asigurăm că ne oferim timp pentru a face lucrurile care ne aduc placere și ne fac să ne relaxăm.

Ne construim un mediu sigur și cald. Este important sa avem alături oameni care ne încurajează și ne oferă sprijin în momentele dificile.

Cautăm sprijin din partea altor persoane dacă avem nevoie!

Sursă poza: Priscilla Du Preez @ Unsplash

Articolul Cum să ne dezvoltăm încrederea în sine când suntem adulți apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.