Gestionarea conflictelor necesită abilități de comunicare, empatie și rezolvare a problemelor.

Conflictele bune, care duc la creștere, sunt acele conflicte în care cei implicați abordează neînțelegerea dintre ei cu deschidere, respect reciproc și cu atenție pentru a stabili un scop comun. Aceste conflicte sunt cele care duc în final la o îmbunătățire a relațiilor.

Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere?

– Să ne străduim să nu rănim și să reparăm ce am greșit

– Să acceptăm încercarea celuilalt de a-și îndrepta greșeala

– Să reglăm intensitatea emoțională pentru a nu deveni prea furioși

– Să identificăm care sunt triggeri și să discutăm deschis despre asta

– Să fim conștienți de triggerii celuilalt și să nu îi folosim pentru a câștiga conflictul

– Să încercăm să ne punem în locul celuilat, să înțelegem punctul lui de vedere

– Să rămânem focusați pe problema reală

– Să luăm în calcul compromisurile pentru a ajunge la o soluție

– Să nu aducem în discuție toate certurile și greșelile din trecut

– Să folosim exprimarea deschisă a ceea ce simțim fără să acuzăm sau să rănim: ”Simt …. atunci când tu/atunci când se întâmplă asta …. și am nevoie să ….”

Sursă poza: Priscilla Du Preez @ Unsplash

Articolul Cum să transformăm conflictele într-o posibilitate de creștere? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu evit să dau sfaturi online în urma unui paragraf scris de un părinte.

Și să recomand o carte pentru un anumit tip de posibilă problemă expusă. De obicei conversațiile ajung să fie lungi, cu multe întrebări din partea mea. Mă feresc să sar imediat cu soluții concrete chiar dacă sunt psiholog, chiar dacă m-am lovit de multe situații cu părinții cu care lucrez. Nici lor nu le dădeam sfaturi după primele 3-4 fraze în care îmi spuneau nemulțumirea lor. Și de fapt nici nu este vorba de a da sfaturi. Este despre a clarifica ce se întâmplă în fiecare dintre ei, ce nevoi neîmplinite urlă în ei, cum pot face ordine în interiorul lor pentru a  nu mai face haos afară.

Nu sar cu soluții pentru că pot să fac mai mult rău decât bine, pentru că nu cunosc toată povestea într-un singur paragraf. Știu doar nemulțumirile lor, ce îi apasă, ce vor să schimbe, dar nu știu puzzle-ul vieții lor. Știu ce comportament al copilului vor să oprească, dar nu știu nimic altceva despre copil și nici despre ei.

Acțiunile copiilor noștri care nu ne plac sunt doar modul lor de a reacționa la ceva ce nu se potrivește cu nevoile și dorințele lor.

În schimb, ceea ce pot să le spun tuturor, chiar și numai după un paragraf este că, acțiunile copiilor noștri care nu ne plac, fiindcă cele plăcute nu ne apasă, sunt doar modul lor de a reacționa la ceva ce nu se potrivește cu nevoile și dorințele lor. Nu e sănătos să le satisfacem toate cerințele și să le scoatem din cale toate sursele de frustrare. Le amintesc că viața e compusă din bine și din greu și binele fără greu nici nu iese în evidență. Și oricum nu există viață și fără greu. Le explic că atunci când un copil nu primește tot ce cere, își formează toleranța la frustrare. Cu cât toleranța copilului la frustrare este mai crescută cu atât țipă mai puțin. În schimb un copil cu nevoi neîmplinite este un copil nefericit. Și nefericirea lui ajunge nefericirea părintelui într-o formă sau alta.

Știu, conflictele cu copilul sunt de cele mai multe ori bau-bau pentru zenul părintelui. Dar conflictele ajută dacă sunt încheiate într-un mod din care copilul învață variantă pozitivă de a răspunde la un conflict. Cu cât părintele reușește să își echilibreze nevoile, dorințele, așteptările, acceptările, cu atât este mai calm. Și un părinte calm este un fel de dumnezeu al casei.

Există cărți și teorii și linii mari care se aplică și situații care se repetă, dar interiorul nostru psihic este la fel de complex precum ADN-ul pe care îl deținem. Și soluțiile sunt la fel. Educarea copiilor nu e matematică cu legi fixe! Așa că, doar o carte sau un articol de tipul ”cum să” este posibil să nu fie suficient pentru a face liniște în noi, în copiii noștri, în relațiile pe care le avem cu ei.

Sursă poza: Daniel Cheung @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Educarea copiilor nu e matematică cu legi fixe apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Noi am numit-o în cadrul grupului: „Mânuțe salvatoare”.  

Și e atât de simplu! Ioana a desenat la intrare, în clasa ei, două palme. Când 2 copii au un anumit conflict, se așează fiecare cu câte o palmă pe desen. Stând față în față, își spun fiecare ce a simțit, de ce a făcut ce a făcut, sau a spus, ce și-ar fi dorit să fie altfel, în așa fel încât nimeni nu intră în clasă supărat. 

O astfel de activitate îi ajută să se descarce, să caute singuri soluții și să fie empatici. Iar pe profesor îl lasă să fie imparțial pentru că nu mai este cerut permanent să intervină. Beneficiul major rămânând că ei învață să își rezolve singuri conflictele.

Tare mult m-ar fi ajutat această idee când lucrăm zilnic cu grupuri de copii. Dar îmi propun să o adaptez și acasă, cu David, mai ales atunci când avem copii invitați și se înghiontesc pe câte ceva. 

O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele și pe care o voi folosi și în lucrul cu copiii în grupuri de dezvoltare emoțională sau personală. 

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul O idee de activitate simplă care ajută copiii să își rezolve singuri conflictele apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Grupurile de dezvoltare personală s-au dovedit a fi eficiente în cazul copiilor care se confruntă cu probleme în a-și exprima emoțiile.

Iar metodele şi tehnicile experenţiale sunt un mijloc de construire a personalităţii ce permite o conectare cu sine însuşi. Dezvoltă capacitatea de expresie şi comunicare în relaţii interumane. Copilul este ajutat să se înţeleagă pe sine, să se elibereze de tensiunile acumulate. Să dezvolte strategii de rezolvare a conflictelor.

În grupurile pe care le-am organizat de-a lungul anilor ne-am propus ca prin intermediul jocului, picturii, modelajului, marionetelor, teatrului, dansului şi muzicii, să ajutăm copiii să îşi exteriorizeze sentimentele şi emoţiile. Să-şi exprime opinia. Să se asculte pe ei înşişi şi pe ceilalţi. Să coopereze şi să se tolereze. Începând cu vârsta de 8 ani, copiii devin mult mai preocupaţi de gândurile şi sentimentele lor. Și manifestă o reală nevoie de comunicare şi interacţiune, fără a renunţa la ideea de joc. Structura grupurilor a fost de zece întâlniri. Copiii au putut exprima prin imagini, poveşti, jocuri ceea ce nu puteau spune în cuvinte. Şi cum nu există o modalitate corectă sau greşită de a exprima emoţiile prin tehnici expresive, copiii s-au simţit liberi să se exprime spontan.

Mediul vesel de joc, atractiv, a reprezentat cadrul în care printr-o modalitate activă şi creativă. Am creat posibilitatea de autocunoaştere, de creştere a încrederii în forţele proprii. De mărire a capacităţii de adaptare la situaţiile de viaţă. De descoperire a noi resurse care să îi conducă la împlinire prin propriile lor forţe. Fiecare copil a experimentat pe rând atât rolul de „vorbitor” cât şi cel de „observator”. Căpătând astfel clarificare şi înţelegere faţă de experienţele de viaţă, de problemele pe care le întâmpină sau le poate întâmpina, precum şi găsirea de soluţii viabile pentru a putea merge mai departe pe drumul vieţii mai adaptat la realitate şi mai ancorat în conştient.

Grupurile de dezvoltare personală sunt o cale de succes, probată, prin care putem crește inteligența emoțională a viitorilor adulți de mâine.

Prin punerea în practică a unui astfel de grup de dezvoltare personală, copiii își formează  abilităţi de comunicare şi relaţionare printr-un contact verbal şi nonverbal adecvat cu ceilalţi. Își  exprimă sentimentele, emoţiile, dorinţele, nevoile. Reduc sau elimină anxietăţile, frustrările şi inhibiţiile, prin descărcarea creativă a tensiunilor acumulate. Un alt beneficiu major al acestor grupuri îl constituie dezvoltarea spontaneităţii, care facilitează integrarea emoţională şi comportamentală în grup. Precum şi dezvoltarea capacităţilor cognitive precum atenţia, limbajul, gândirea, memoria şi creativitatea.

Este bine cunoscut faptul că educarea şi dezvoltarea copilului este strict dependentă de stilul de interacţiune manifestat de părinţi, de mediul familial, cu multitudinea elementelor de care acesta este influenţat.

Iar această afirmaţie ne-a fost confirmată pe tot parcursul experienţei de lucru cu copiii şi familiile acestora. Dar la fel de important şi adevărat este şi faptul că toate situaţiile la care este expus copilul în interacţiunile şi comunicarea cu cei din jur contribuie la acumularea de modele şi noi experienţe. Precum şi la îmbogăţirea universului propriu.

Astfel, prin intermediul  proceselor de dezvoltare putem oferi un exemplu pozitiv de interacţiune şi acţiune. Compensând, la nevoie,  absenţa unor părinţi din viaţa propriilor copii. O absenţă parțială, dar crucială, justificată de multitudinea de nevoi pe care aceştia trebuie să le asigure. Și de imposibilitatea de a înţelege cât de important este uneori, doar să îţi asculţi copilul.

Acei copii cu părinţi mult prea ocupaţi să le poată asculta şi lor „păsurile”, găsesc de cele mai multe ori  în colegii lor de grup suportul de care au nevoie, cadrul sigur în care să îşi poată exprima emoţiile, dorinţele şi nemulţumirile. Un alt beneficiu major îl constituie descoperirea unor probleme şi situaţii conflictuale esenţiale, care pot fi ulterior, analizate şi lucrate mai profund prin psihoterapie  individuală.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Inteligenta emotionala a copiilor si cum ajuta grupurile de dezvoltare personala apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.