Heraclit din Efes spunea acum mai bine de 2.500 de ani că „Nimic nu este permanent cu excepţia schimbărilor”. Și da, schimbările se petrec în jurul nostru indiferent că suntem conștienți sau nu, indiferent că ne dorim sau nu. Și oamenilor, de fapt, nu le plac schimbările atât de mult pe cât se străduiesc să o afirme. Am fost crescuți să glorificăm trecutul, obiceiurile, rutina și tiparele. Pentru că toate astea ne oferă de fapt singuranță. Oamenii vor să se simtă în siguranță mai mult decât orice. Se numește protecție.

De ce ne sperie schimbarile?

Pentru că ne este frică de ceea ce nu cunoaștem. Pentru că nu avem capacitatea să anticipăm cum va fi diferită viața noastră dacă vom schimba ceva. Va fi mai bună? Va fi mai rea? Ne dorim rezultatele pozitive care vin odată cu schimbarea, dar de multe ori evităm efortul sau poate chiar sacrificiul pe care ar trebui să îl facem să ajungem acolo.

Ne dorim un job nou, dar nu muncim mai mult, nu studiem mai mult, nu căutăm mai mult.

Ne dorim o nouă relație, dar nu suntem dispuși să investim iar, să muncim iar, să riscăm iar.

Ne dorim o casă nouă, dar fugim de stresul mutării și al asigurării financiare că vom plăti toate ratele la timp.

Ne dorim prieteni noi, dar nu găsim timp să  investim în ei.

Ne dorim să fim altfel, să creștem, să ne îmbunătățim, să excelăm, dar când trebuie să renunțăm la părți din noi pentru care am lucrat și zeci de ani să le construim, ne pierdem curajul.

Și ca să fac o comparație mai simplă, ne dorim abdomen de atlet, dar asta dacă am putea să ne culcăm seara cu burtă și să ne trezim a două zi cu pătrățele … nu de ciocolată.

Un nou job? O nouă relație? O casă nouă? Prieteni noi? Un nou Eu? Să renunți la părțile pe care deja le știi din noul job? Din relația pe care o trăiești? De la casa în care stai? De la prietenii pe care îi ai? Să dezlipești părți din tine? Dar știți, uneori avem nevoie să închidem un geam pentru a deschide altul nou, altfel se face curent și ceva sigur se trântește și se sfărâmă.

Rezistența la schimbare este o modalitate de apărare. Să decizi să rămâi în confortul cu care ești obișnuit, este o modalitate de apărare. Dar zona de confort nu îți oferă mai mult decât ai, dincolo de ea te așteaptă câștigurile.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul De ce ne sperie schimbarile chiar si atunci cand le cautam? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Cum am procedat?
Într-un vas am pus 4 căni de făină și jumătate de cană de ulei de floarea soarelui. Le-am amestecat cu o ustensilă de zdrobit cartofii pentru piure, până a devenit un aluat moale și uniform ca textură. La fel de bine puteți amestecă cu o lingură de lemn sau chiar cu mâna.

Am pus copilul la joacă și i-am dat forme pentru nisip, linguri, castroane, cești, cutii, ce am găsit prin curtea gazdei. Aluatul este foarte fain la atingere așa că i-a plăcut pur și simplu să se joace cu mâinile în el. De altfel chiar și mie. Mi se pare excelent pe post de terapie .

Aluatul se poate păstra intr-o caserolă cu capac pentru câteva zile.

Eu am pus un sac mare de gunoi pe iarbă pentru a-mi fi mai ușor să strâng zarzanalele după ce se plictisește mândrul.

David – 1 an și 4 luni

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Mihai Moisa @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nisip senzorial făcut în casă apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

De ce am avut nevoie?
– 2 căni de făină
– 1 cană apă fierbinte
– ½ cană de sare
– ¼ cană de ulei
– 1 plic sare de lămâie
– colorant alimentar

Am amestecat făina, sarea și sarea de lâmâie cu o spatulă.

Am adăugat uleiul, apoi apa clocotită, am amestecat puțin și apoi am pornit aragazul (pe ochiul mic).

Am continuat să amestec pe foc până a ieșit ca un aluat de galuști cu prune sau de choux.

L-am lăsat pe un fund de lemn să se răcorească si apoi l-am frământat. E posibil să mai ceară puțină făină, sau apă, vă dați seama după consistență.

Am împărțit aluatul în patru, le-am făcut sub formă de bile, iar într-o adâncitură am pus colorantul si le-am frământat până a devenit culoarea uniformă.

Am depozitat platilina în cutii și o păstrez în frigider.

David – un an și trei luni … aproape trei

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Julietta Watson @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Plastilina facuta in casa apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.