O iarnă de povești – 7 altfel de povești despre iarnă

Încep cu această carte fiindcă este de sezon. Sunt 7 povești scurte, cu subiecte legate de tematica sărbătorilor de iarnă. Preferatele mele sunt ”Adio, nuielușe!” și  ”În căutarea lui Moș Nicolae”, fiindcă au soluții pentru nuielușe și o explicație frumoasă și altfel, pozitivă, despre nuielușă. Nu vreau să vă stric surpriza, așa că, nu vă spun mai multe. David nu a reușit să aleagă o poveste preferată, a zis că toate sunt frumoase și din toate a învățat câte ceva. Cartea aceasta este un cadou foarte frumos pentru perioada care urmează.

Ale și sufletul cărților

Este structurată în 15 capitole și este o poveste emoționantă despre bunici și magia cărților. Nu lipsește deloc partea de aventură în care o fetiță de 10 ani, o stră-străbunică de 106 ani și o cățelușă vorbitoare încearcă să facă imposibilul, să salveze ultimele cărți din lume și pe Sufletul lor. Dar nu vă spun cine este ”Sufeltul lor” , vă las să descoperți singuri.

Norișorul Roz

Este dedicată copiilor mai mici, dar la fel de potrivită și celor mai mari. Ilustrațiile sunt superbe și simbolistica la fel. Este o poveste despre teama de întuneric și despre teama de a fi diferit, când, a fi diferit de ceilalți nu este deloc un lucru rău.

Întâmplări vindecătoare

Cartea cuprinde 8 povești cu ajutorul cărora copiii pot intra în contact cu anumite temeri pe care le au și pot vorbi deschis despre ele. Pentru părinți, poveștile pot fi un mod de a înțelege sau de a identifica anumite prejudecăți. Poveștile îi ajută pe copii să privească dincolo de aparențe și să continue să creadă în ei. Multe dintre povești sunt emoționante atât pentru copii, cât și pentru părinți.

Comoara lui Ben – pe care o poate găsi orice copil

Despre „Comoara lui Ben – pe care o poate găsi orice copil” scrisă de Alex Donovici, am povestit într-un alt articol mai multe detalii. Este o poveste emoționantă, plină de aventură, surprize, prieteni și valori.

Acestea sunt cărțile scrise până acum de Cristina și Alex DONOVICI.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Poveștile Cristinei” – cărți pentru copii scrise de Cristina și Alex DONOVICI apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Uneori avem tendința de a ne crește copiii în bule de cristal. Și eu o fac uneori cu David. Nu mă grăbesc să îl pun față în față cu duritatea vieții. E adevărat că nici nu vreau să îl cresc cu ochii închiși în această bulă de cristal. Pentru că, nu este totul în viața asta despre banii din portofel, jucăriile la discreție, mâncarea prea multă din frigider și blândețea părinților. Deși, cea din urmă îți creează o reziliență fantastică, un scut cu care treci mult mai ușor prin furtunile vieții. 

Așa că, fiți blânzi și când le vorbiți, și când îi învățați despre lucruri care numai blânde nu sunt.

Eu am profitat mult de norocul de a lucra într-o organizație neguvernamentală. L-am luat pe David de la 2 ani în tabără cu mine. L-am dus și la afterschool-ul social, Centrul Comunitar Generații, vara, în vacanțe, câteva zile, să își facă prieteni și acolo. A jucat șah, a alergat pe terenul de sport, a mâncat la cantină cu copiiii.

I-am povestit despre viețile acestor copii, cenzurat totuși, nu am vrut să îl sperii. Realitatea acestor copii ar putea îndurera și un adult bine ancorat pe pământ. Am mers în tabără cu ei și am primit un băiețel să doarmă în cameră cu noi. Nu pot să vă povestesc cât de mândră am de David când a acceptat, fără sclipire, ca acest copil să stea cu noi. În pat cu noi, că na, locuri limitate. A fost fantastic. I-am povestit despre banii puțini pe care îi au părinții și despre cât de mult îi ajută pachetul cu rechizite și cât îi bucură cadourile de Crăciun. 

Iar am fost mândră pentru el când a venit la noi la birou, de sărbători și a văzut stiva de cadouri frumos împachetate. S-a oprit în fața lor și i-am povestit că vor fi oferite copiilor sărăci din toată țara, a căror părinți nu își permit să le cumpere jucării, haine, dulciuri și alte nebunii de care noi ne bucurăm în fiecare zi. M-a întrebat dacă printre ele sunt și cadouri pentru prietenii lui de la Generații. Bineînțeles că erau! A plecat fericit, deși era un copil de aproape 6 ani, care saliva la orice poate să fie un cadou. Nu a cerut niciunul.

Implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia.

Nu scriu aici ca să îl laud pe el, deși da, simt că am de ce. E o minune de copil. Scriu ca să vă explic cât mai clar, cum implicarea copiilor în acțiuni caritabile, care vin în ajutorul celor din jur, îi ajută pe ei să își dezvolte empatia. Devin mai receptivi la mediul din jurul lor, mai atenți la acțiunile lor, mai ancorați și mai mulțumiți în viața lor. Învață despre lume dincolo de propria lor experiență. Tot genul acesta de mod de viață previne bullying-ul sau aderarea la un grup care practică bullying-ul. Învață despre efectul mare al actelor mici adunate la un loc și despre binele pe care îl poate aduce fiecare dintre noi în sufletul semenilor noștri.

Implicarea noastră, a părinților, în acțiuni caritabile va fi cel mai bun exemplu.

Oricum ei ne urmează în orice, să le dăm ceva bun de urmat! Hainele pe care le donăm, banii cu care susținem alți oameni în nevoie, vorba bună pe care o spunem vânzătoarei de la farmacie, voluntariatul pe care îl facem. Până și să strângi hârtiile din curtea blocului este o dovadă de implicare civică și un bun moment să îl înveți multe pe copil, de la ”ce să nu faci” la ”ce poți să faci pentru mediu și implicit pentru tine”.

Cu cât copilul este mai mic când începem discuțiile despre ”a da celor în nevoie” și le oferim exemple despre ”a da”, cu atât va fi mai natural pentru ei, va deveni o practică normală și la vârsta adultă. Cu cât copiii își dezvoltă empatia mai devreme în viața lor, cu atât vor avea abilități empatice mai puternice pe tot parcursul vieții. Vor deveni adulți care se raportează la cei din jur cu respect, înțelegere, bunătate și iubire. Vor deveni copii, părinți, parteneri de cuplu, prieteni, colegi, vecini, șefi empatici și deschiși.

Și lumea are nevoie de ei!

Articolul De ce recomand implicarea copiilor în acțiuni caritabile, încă de la vârste mici apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

”Doamne, Mihai, ce poze superbe ne-ai făcut”.

Asta i-am scris și zău că am stat câteva ore bune să adun doar câteva din sutele de poze care mi-au plăcut. Și alte zeci de ore le-am privit să mă minunez cât de mare a crescut minunea asta de băiat.

Și eu și David suntem mari pasionați de uitat la poze vechi. Avem mii încă de când el creștea ca o minune înăuntrul meu. Îi place să le privim și să îi povestesc ce trăiam pe atunci. În schimb, nu suntem mari iubitori de stat la făcut poze, dar s-a descurcat Mihai excelent cu noi.

Dacă vreți și voi o ședință foto specială de Crăciun, puteți să faceți o programare sunând la numărul 0726259013 sau să lăsați un mesaj pe pagina de Facebook Foto Experience Ro. O ședință foto costă 300 lei, durează 90 de minute și veți primi o gramadă de super fotografii. Locația studioului este ușor accesibilă, la o aruncătură de băț de Universitate, pe lângă Bursa de Valori București. Și veți petrece un fel de Crăciun în avans în decorul cochet al studioului … de poze se ocupă Mihai.

A, să vă mai spun un secret. În cazul în care aveți deja un cadou, puteți colabora cu el să-l strecoare sub brad, să fie o adevarată surpriză pentru cei mici.

Decorul este foarte cald, tridimensional, fiind ușor de folosit pentru mai multe cadre. La îndemână sunt animăluțe de pluș, bentițe de ren sau diferite pălării de sezon.

Iar dacă aveți nevoie de un fotograf pentru orice alt timp de eveniment, îl recomand tot pe Mihai. Sunt mai bine de 4 ani de când folosesc pe blog poze făcute de el.

Dacă nu v-am convins cu pozele de anul acesta, aruncați o privire și pe cele de anul trecut.

Articolul Ședință foto într-un decor de Crăciun  apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Eu știu că nu sunt singura într-o astfel de situație. Mai sunt oameni, mai ales femei care, hai să recunoaștem, căutăm de multe ori mașina în funcție de culoare. De altfel eu știam destul de bine ce îmi doream când mă uitam după o mașină, dar nu am găsit să cumpăr una gata făcută.

Cum am știut exact ce vreau? Asta e o poveste cel puțin interesantă:

La 2 blocuri distanță de noi, pe unde ne ducea drumul dus-întors casă-grădiniță-birou, era parcat un superb Ford Fiesta. Azi, mâine, tot trecând pe lângă el, am observat că era mai mereu acolo. Și când plecam și când veneam, de cele mai multe ori chiar și în weekend. L-am remarcat amândoi, eu și David. Se întâmpla să ne plimbăm și cu trotineta și să ne oprim la el doar să îl admirăm. Ajunsesem în câteva luni și să ne pară rău că stă așa, nemișcat acolo, parcă neiubit de nimeni.

Când am decis că e musai să iau mașină, am început să dăm și mai mult târcoale Fordului și să mă întreb cu voce tare, dacă nu cumva, proprietarul ar vrea să îl însoare . Atunci David a venit cu ideea de a-i scrie un bilet, așa că, am luat pixul în mână și am scris:

”Bună ziua,

Am observat că această mașină superbă petrece mult timp singură în parcare și cum noi suntem în căutarea unei mașini și acest Ford ne place foarte mult, vă rugăm să ne sunați la numărul 07XXXXXXXX  dacă vă gândiți să o vindeți. Mulțumim!”.

A doua zi dimineața, când ploua tacticos afară, am pus biletul într-o țiplă și l-am vârât sub ștergător. Am spionat la întoarcerea de la grădiniță și de la muncă, dacă biletul a fost lua. Era încă acolo. Am spionat și în următoarea dimineață. Fusese ridicat. Am așteptat o vreme, nu am primit niciun telefon.

Ce am făcut apoi, după ce nu a mers curtatul mașinii frumoase din parcare?

Am cumpărat un Ford Fiesta albastru. Cum să îți personalizezi mașina mi-am zis? Am colantat-o . Atât de simplu! Sigur, am făcut o cercetare să văd care ar fi soluțiile de a personaliza mașina. Am citit despre vopsit, colantat, tipuri de colant, firme care se ocupă de asta, riscuri și alte nebunii. Așa am ajuns la colantaremasini.ro.

Și aici, chimia a fost din prima. Oamenii au înțeles în mare ce vreau, m-au sfătuit și m-au ghidat în așa fel încât să am o mașină pe care să o plac mai mult decât pe cea care stă și azi mai mult în parcare. Am fost la ei să văd mostre de colant, am plimbat e-mailuri cu poze de pe internet oarecum asemănătoare cu ce aveam eu în minte, am ascultat de indicațiile lor. Când totul a fost decis, am dus mașina acolo și am ridicat cu totul altă mașină.

Am apreciat deschiderea lor, profesionalismul și disponibilitatea de a mă ghida în a alege culoare, tipul colantului, combinațiile de culori, în așa fel încât să intre și în bugetul meu.

Veți vedea pe site-ul lor câteva estimări de prețuri, dar puteți la fel de bine să le trimiteți o cerere de preț aici.

Eu am ales varianta unei combinații de 2 culori, dar puteți merge atât pe colantare full cât și pe colantarea doar anumitor elemente. Găsiți pe site modele. Colantarea se face cu autocolant Oracal 651, 641 sau alte folii speciale.

Eu am optat pentru Oracal 970 deși are un cost mai ridicat. Asta pentru că este mai rezistent și mai flexibil, special creat pentru decorarea completă a mașinilor. Este recomandat atunci când vorbim de porțiuni cu denivelări și părți mai greu de decorat (oglinzi, bare, praguri, etc).

Așa că, dacă vreți și voi o mașină de care să vă fie dor când urcați în casă la culcare, sau pe care să o admirați de la geam, doar de dragul de a o privi, asta este soluția. Pe a mea, nu o dau, nici dacă îmi lasă vecinii bilețele pe parbriz !

Articolul Cum să îți personalizezi mașina când ai una care nu ți se potrivește apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Suntem fani Lego de câțiva ani. Primele jucării le-a primit pe la 2 ani și un pic, mai mult pentru mine decât pentru el. Aveam nevoie de ceva care să îmi mute mintea de la durere și asta a fost o soluție bună. Eu le construiam și el se juca cu ele. David nu a fost un copil care să bage în gură tot ce prinde, așa că s-a putut bucura de piesele Lego, de mic. Ne jucăm de multă vreme împreună și separat cu ele.

Apoi a început să le facă singur, cu puțin ajutor de pe la 3 ani și jumătate. A urmat etapa în care le desfăcea și construia cu totul altceva din piese. Încă îi place să facă asta. Are cutii întregi de piese, și-a creat bază de pompieri, de poliție, echipamente de salvare, campinguri și multe altele.

Acum vizităm expoziții Lego și mergem la ateliere de fiecare dată când avem ocazia. Am fost de curând și la Mega Mall, la Festivalul LEGO. Dacă sunteți și voi fani și vreți să dați o fugă, să știți că e deschis până pe 30 septembrie.

Ce găsiți la Festivalul LEGO?

– Ateliere creative LEGO
– Peste 30 de personaje expuse
– Aproximativ 250 de kilograme de piese lego reunite într-o singură figurină

Atelierele creative Lego au loc în fiecare weekend în zona Peek&Cloppenburg, la etajul 1, între orele 12:00-20:00. A fost partea care ne-a plăcut cel mai mult, am construit împreună o casă, așa cum construim de obicei –  el comandă o piesă și eu o caut în grămadă .

Sunt măsuțe de construcții cu piese LEGO, LEGO Duplo și LEGO Friends. În funcție de vârstă și de preferință luați loc și vă distrați. Există și personal care vă poate îndruma sau care lucrează cu copiii.

În zona atelierelor se organizează și diverse jocuri, cum ar fi să prinzi cu o undiță crocodili construiți din piese LEGO. Sau să găsești modulul lunar Apollo11, să-i faci o poză și să mergi să-ți ridici cadoul din magazin. Nu vă zic unde este ascuns , nu vreau să vă stric distracția. (priviți cu atenție poza, are indicii importante…)

Pe cele 3 niveluri ale centrului comercial sunt expuse personajele din serialul Star Wars, modelele LEGO clasice, animale și exponate supradimensionate. S-a pozat și David cu o parte din ele.

La broască ne-am distrat cel mai tare

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Festivalul Lego pentru pasionați mici și mari (P) apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Este un cadou pe care mi l-am făcut mie însămi ca semn de mulțumire că am supraviețuit vieții. 

Și că, așa cum a fost și saltul, deși m-am speriat groaznic, deși am văzut lumea departe de mine, deși m-am întrebat inclusiv ce dracu a fost în capul meu de am decis asta, totuși, când s-a deschis parașuta și am plutit deasupra lumii, mi s-a umplut inima de viață.

Am stat acolo, la TNT Brothers, la terasă și am privit pe alții cum trec prin ce urma să trec și eu. O combinație de frică și entuziasm în același suflet. De altfel, instructorul cu care eu am zburat avea 6000 de salturi și încă simțea frica. Frică mi-a fost, dovadă stau și pozele primite după. Și vă recomand sincer, dacă alegeți să trăiți un salt cu parașuta, să luați și filmare și poze, veți vrea apoi să vă uitați la ele, vă garantez.

”Să nu te prind Cristina că leșini și ratezi toată senzația asta”.

M-a surprins să mă văd sărind în video. Când am plecat de la ei, am avut în suflet enorma dorință să repet asta cândva. Când am văzut video și mă uitam la fața mea speriată, mă întrebam când mi-a fost atât de frică. Apoi mi-am amintit ceva. Instructorul îmi spusese că e posibil ca după salt să am impresia că nu pot respira, dar e o impresie falsă, și să stau cu bărbia sus și gura deschisă. Ceea ce am și făcut. De ce? Mi-a fost frică să nu leșin . Am o relație apropiată cu leșinatul și în mintea mea, acolo, deasupra tuturor era numai ”Să nu te prind Cristina că leșini și ratezi toată senzația asta. Să nu te prind!”. Nu am leșinat, dar nici bine nu am dat în poze .

Sigur că nu despre asta este, este despre cum a fost pentru mine să stau în aer, în mâinile unui necunoscut, la 4000 de m distanță de toți și toate. Și o cădere liberă timp de un minut unde ajungi la 200km/h și nu îți amintești dacă mai ai inima la locul ei sau nu.

”Sărim, ne distrăm și deschidem parașuta” – salutul de la TNT Brothers

Am glumit mult înainte și după și uneori încă nu îmi vine să cred că am sărit. Am apreciat profesionalismul oamenilor de acolo, de la recepție, la instructor și cameraman. Mi-a plăcut că poți să stai la terasă, să discuți cu cei care au sărit sau vor sări. O atmosfera ultra zen pentru o experiență atât de palpitantă. Se simte pasiunea lor la fiecare colț.

Eu am sărit la aerodomul Clinceni, dar îmi doresc să ajung și la Tuzla, trebuie să fie tare fain să vezi marea la picioarele tale. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost momentul după ce s-a deschis parașuta și am plutit deasupra lumii. Undeva spre 10 minute care par că trec mai repede decât un strănut. Dar asta se întâmplă cu tot ce îți place.

E un cadou altfel pentru tine sau pentru oamenii pe care îi iubești. Doar celor care sunt siguri de iubirea ta, nu cumva să creadă că îi arunci din avion ca să scapi de ei și să îți rămână moștenire ratele la bancă și mașina de spălat vase.

Vă spun cât pot de sincer că a fost absolut bestial să mă arunc din avion, în condiții organizate, și aș repeta experiența asta oricând. Absolut oricând, oricât de frică mi-a fost când am văzut lumea, mică, la picioarele mele.

Articolul Ce cadou mi-am făcut ca semn de mulțumire că am supraviețuit vieții apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Dar anul acesta, când mi-a scris Mihai, fotograful meu , cel care mă pozează pe unde mă prinde și ale cărui poze le folosesc în peste jumătate din articolele de pe blog, am zis că asta e. Acum să fie! Plus că David a crescut și stă la indicații mai ceva decât un fotomodel. Și s-a distrat cu Mihai și Mihai cu el.

Și au ieșit niște poze …. absolut superbe.

Ședința foto specială de Crăciun este făcută de Mihai, zis și Foto Experience, într-un decor amenajat în studioul lui.

Sunt pe departe cele mai frumoase poze pe care le am cu David. Și aici am pus doar câteva. Cu greu le-am selectat. Decorul este super simpatic, tridimensional, fiind ușor de folosit pentru mai multe cadre. Cum poți, de exemplu, să privești pe geam și să ai în spate cerul.

Rezultatul: o oră, peste 100 de poze, m-am oprit să mai număr după 100, un copil super fericit și o mamă la fel.

Dacă vreți și voi, pe Mihai îl găsiți fie pe site-ul Foto Experience fie pe pagina de Facebook Foto Experience Ro. Mihai face și fotografii de eveniment, eu lucrez cu el la muncă de 3 ani și pe blog la fel. Este super serios și prompt. Îți trimite pozele super rapid, nu ajunge să crească mândrul 5 cm până văd și eu pozele. Realizează și proiecte personale, instantanee sau încercări pe o temă întâmplătoare, iar asta e ca un loc de joacă pentru el, ca și cum ar face Lego … îi place Lego Na, că am dat și din casă ! Și face chiar și promovare de produs, afacere sau serviciu. 

Prin urmare, dacă aveți nevoie de un fotograf, he is the guy

Până una alta vă mai las câteva poze să vă convingeți.

Articolul Prima noastra sedinta foto de Craciun apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce materiale am folosit:
– nasturi, diverse forme și culori
– coli cartonate
– lipici
– cariocă neagră

Cum am procedat:
Am îndoit foile A4 pe jumătate, am stabilit cu David cum să facem modelele (mai mult eu, decât el) și am lipit nasturii. David m-a ajutat să pun lipiciul și să le poziționăm pe foaie.

Model 1 

Model 2 

Model 3 

Model 4

Aici am făcut centura lui Moș Crăciun folosind foaie gumată și fetru alb, dar puteți să folosiți și coli simple albe și negre sau să puneți copilul să picteze.

 Model 5

Care sunt oportunitățile de învățare cand faci aceste 5 idei de felicitari pentru Craciun? 
– Dezvoltarea motricității fine
– Dezvoltarea creativității

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul 5 idei de felicitari pentru Craciun facute cu nasturi apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Încă avem această tradiție de a oferi cadouri copiilor din familie, sunt 7 la număr, de toate vârstele, cum ar spune David De la o 2 luni la 18 ani. Plus două finuțe. La o primă strigare sunt 9 copii. Ne întâlnim, mâncăm cel mai bun galdaboș din Univers făcut de mama, cântăm colinde să îl atragem pe Moș, nu ne pricep la asta , dar totuși apar și cadourile din spatele bradului.

Iar marea mea provocare pe care o am, practic, în fiecare an de sărbători, este să le cumpăr cadouri.

Păi, ce să vezi, acum am salar , acum nu mai primesc, acum ofer. Și caut să cumpăr cadouri pentru un neam de copii fără să leșine cardul. Este posibil! Anul acesta am fost la Pepco, pentru că am nevoie de un loc unde să găsesc cadouri pentru toți, mereu am prea multe de făcut și prea puțin timp să îl pierd prin magazine.

Am avut un buget de 250 de lei și nu doar că mi-a ajuns, dar am cumpărat chiar mai mult decât mi-am propus inițial.

Am început în ordinea numerelor după tricou și am plecat acasă cu: jucărie și costum pentru bebeluși, trusă pompier cu extinctor, chitară pentru David … doamne cât o să regret asta , camion cu mașini, 2 gentuțe cu Elsa și Ana, un joc de construcție și 3 fulare. Toate au costat 237 lei, iar de restul i-am cumpărat și omului meu un cadou, o pereche de boxeri cu mesaj de la Moș Crăciun … pentru că, merită!

Intreaga distracție o puteți vedea aici:

La Pepco găsiți o mulțime de idei de cadouri, dar și decorațiuni pentru Crăciun, de aici vă puteți inspira.

Vă invit și pe voi la un concurs aici pe blog, unde puteți să câștigați un voucher de 250 lei cu care să faceți cumpărături în magazinele Pepco.

Mecanism concurs:

Răspunde printr-un comentariu la întrebarea: ”Tu ce ți-ai cumpăra de 250 lei de la Pepco? ” Lasă un comentariu cu coșul tău de cumpărături pe care îl faci aici https://pepco.ro/produse/brosura/?no_cache=1 și poți câștiga un voucher de 250 lei cu care să mergi să cumperi ceea ce îți dorești.

Puteți să vă înscrieți la concurs până pe data de 18 decembrie 2017, ora 23:00. Câștigătorii vor fi aleși prin tragere la sorți folosind plugin-ul Pick Giveaway Winner și vor fi anunțați pe pagina de Facebook a blogului, la finalul acestui articol și prin e-mail.

Update:

Câștigătoarea este Petreus Aurica.

Articolul Cand jumatate de neam sunt numai copii, cadourile de sarbatori chiar sunt o provocare (P) + concurs apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În decembrie 2013, de Moș Nicolae mi-am făcut singură un cadou mai special. Așa ar putea începe povestea blogului meu lansat pe 5 decembrie.

Ideea de a-mi face un loc al meu în online exista în mintea mea de ceva vreme. Îl vedeam ca pe  extensie a mea,  un spațiu în care să pot lăsa scrise povești și experiențe care să le fie eventual de folos și altora, un colțișor în care să pun la păstrare amintiri și, recunosc, a fost și un exercițiu de consolidare a brandului personal (de asta pagina mea se cheamă cristinaotel.ro și nu altfel ).

 Sursă poză: arhiva personală

După primele două săptămâni eram deja obosită și frustrată!

Organizată cum sunt, la început îmi propusesem să scriu după un algoritm și să am cam același număr de articole în fiecare categorie de postări: din experiența de trainer, din experiența de mamă, activități pentru copii și rețete încercate cu success. După primele două săptămâni eram deja obosită și frustrată! Eram atât de preocupată de echilibrul ăsta încât mă forțam să găsesc subiecte din fiecare categorie. Era de vis să fac un desert numai de dragul de a avea ce să postez. Mă apucă râsul ori de câte ori îmi amintesc. Noroc că m-am trezit repede la realitate că altfel m-aș fi lăsat rapid de scris pe blog.

Azi văd blogul ca pe ceva organic și viu, o oglindă a celui care scrie. E ceva foarte personal sau așa ar trebui să fie. Toate momentele mele importante se simt și se reflectă și pe blog. Înainte de a rămâne însărcinată cu Sara și de a intra în concediu scriam mult (și nu numai pe blogul meu) despre dezvoltarea personală și experiențele mele de trainer. Mai apoi a urmat o perioadă lungă în care scriam aproape exclusiv din postura de părinte și blogului i s-a dus vestea ca fiind unul de parenting. De ceva vreme, într-un mod natural și neplanificat, am început să mă preocup din nou de zona de dezvoltare personală, pentru că simt că acolo îmi pot pune la treabă abilitățile în folosul cui are nevoie.

Cu timpul blogul a crescut și am făcut loc unor proiecte dragi mie.

Conversațiile cu Alex sunt printre preferatele multor cititori și am primit chiar și întrebări despre conversațiile cu Sara. Mai așteptați-ne puțin, vă rog. La cum se conturează personalitatea domniței noastre nu vă va dezamăgi! Inspirația săptămânii are deja 40 de ediții (acum îmi dau seama că în curând face un an proiectul!) și tot mai multă lume așteaptă serile de vineri ca să vadă cine ce a mai scris. Îmi doresc tare ca și cel mai recent proiect, Pauza de bine, să prindă aripi și să fie de folos. Eu îmi pun mari speranțe în el.

Așa cum am mai spus pe blog, scriu ca să dau lumii înapoi, să contribui la ceva mai mare decât mine, să ajut cu stropul meu să schimbăm lumea în mai bine. Dacă un articol reușește să inspire măcar o mână de oameni, să îi facă să se simtă înțeleși, să le dea o idee, să le ofere un răspuns, o soluție la o problemă cu care se confruntă atunci înseamnă că am reușit să fac ce mi-am propus. Cum îmi place mie să spun, eu dau cât pot și fiecare cititor își ia cât dorește și cât are nevoie.

Să scrii pe un blog mi se pare un exercițiu teribil de bun de autocunoaștere, de creștere, de responsabilizare.

Pentru mine e aproape un job full time, cu scris la ore târzii, între reprizele de alergat după Sara, între un joc cu Alex, un vas de spălat, o camera de aspirat, o mâncare de gătit, o carte de citit, un prieten de sunat, o relație de îngrijit, o oră de sport și tot așa. Jonglerie, nu altceva!

În toată alergătura asta blogul a fost și va rămâne un soi de Elveție, un loc liniștit și cu note pozitive, cu povești și lucruri folositoare, cu riscul de a nu produce articole super viralizate. Îmi fac totuși un disclaimer pentru eventualitatea în care personalitatea mea va suferi modificări semnificative care se vor oglindi și în felul meu de a scrie.

Articolul De Mos Nicolae mi-am facut cadou un blog – Cristina Oțel   apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.