Michael Bader scrie clar, direct și cu sensibilitate despre sexualitate ca o oglindire a vieții profunde din interiorul unui bărbat. Dărâmă prejudecați și prezintă un adevărat la care, poate, mult prea mulți dintre noi, nu am avut cu adevărat acces. Un adevăr pe care avem nevoie să îl scoatem la iveală în această cultură a noastră în care încă predomină presupunerea că barbații vor doar sex. 

”Decodificând fanteziile și preferințele noastre sexuale, putem descoperi ce anume ne motivează ca ființe umane. Sexualitatea și psihologia, așadar, sunt precum cheia și încuietoarea. Înțelegând forma cheii, putem afla foarte mult despre contururile incuietorii pe care o deschide”.

Scrie drespre teme precum pornografie, sex pe internet, fantezii, infidelitate, plictiseală în pat. Despre cunoscutul sindrom al Lolitei – atracția față de femei mai tinere. Le susține cu exemple din experiența lui clinică și evidențiează dinamica ascunsă din spatele lor.

Cartea ”Sexualitatea masculină” face o radiografie clară a comportamentului masculin și te ajută să îl înțelegi chiar și în cele mai greu de digerat manifestări ale lui. Prin înțelegerea modului în care bărbații funcționează din punct de vedere psihologic, când vine vorba de sex, putem să creăm o relație autentică cu ei. Iar ei pot crea o relație mai empatică și sinceră cu ei înșiși.

”Printr-o conștientizare tot mai crescută a psihologiei din spatele sexului, Bader urmărește să sporească stima de sine a individului și să amelioreze comunicarea din cadrul relațiilor”. – scrie pe spatele cărții.

Imi place paralele pe care o face între sexualitatea masculină și cea feminină. Este mai ușor așa să vezi diferențele și mai ales să înțelegi cum se influențează una pe cealaltă. Vorbește despre rușine, vinovăție, singurătate. Scrie despre nevoia de a fi în contact cu propria feminătate. Despre nevoile de dragoste și siguranță și modul ascuns în care se manifestă.

Aceasta este genul de carte care ar trebui să fie lectură obligatorie și pentru bărbați, dar categoric și pentru femei. Și mi-aș dori să găsesc o carte asemănătoare despre sexualitatea feminină.

Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă.

Articolul ”Sexualitatea masculină” – Michael Bader – 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nu-l poți ”duce la psiholog”, îi poți doar recomanda.

Ce șanse ai să te asculte și să meargă la terapie? Nu atât de multe pe cât ai avea cu o femeie. De ce femeile sunt mult la deschise la a merge la terapie? Pentru că lor nu le este rușine să primească ajutor și pentru că sunt mai conectate cu ce simt.

Bărbații se văd acești gladiatori, “A-U! A-U!”, imaginați-vă că mă bat cu pumnul în piept când scriu asta. Acești gladiatori crescuți pe principiul “mă descurc singur, oamenii puternici nu suferă, bărbații nu plâng”. Bărbații nu sunt în contact cu ce simt și fug de durere, ca țânțarul de busuioc. Când un bărbat vine la terapie și îl întrebi ce simte în raport cu situația care l-a adus la tine, el spune ce s-a întâmplat. Apoi îl întrebi iar ce simte și spune care este soluția, ce ar trebui să facă. Îl întrebi și a treia oară, uneori de mai multe ori, în mai multe nuanțe și abia apoi numește emoția (tristețe, rușine, neputință, furie etc).

Bărbații sunt mai centrați pe soluții și mai puțin pe cauze.

Bărbații vorbesc mai clar, scurt, cu mai puține detalii, la subiect. Sunt mai centrați pe viitor în sensul de a găsi soluții. Vorbesc mai puțin despre dificultățile pe care le resimt. Femeile ventilează durerea pentru că sunt educate să se descarce, să se lase să simtă, să fie văzute “slabe”. Ele vorbesc despre ce simt cu prietenele, colegele, vecinele, chiar și vânzătoarea de la Mega.

Acum ce nu înțeleg oamenii despre durere este că oricât te vei strădui să o bagi sub preș ea îți va exploda în nas când te vei aștepta mai puțin.

Dacă privim procesul terapeutic în 3 pași …

1. Atenție pe probleme, simptome, obiective;
2. Vreau mai mult, vreau să îmi fie mai bine;
3. Eu vreau să fiu cea mai bună variantă a mea;

… bărbații vor sta multe ședințe în pasul 1, câteva în pasul 2 și posibil să nu ajungă în pasul 3. Și dacă ajung, abia atunci discută partea cu adevărat profundă a “durerii” cu care a venit.

Ca psihoterapeuți vor căuta femei din simplul motiv al competiției. Cu femei se simt mult mai confortabili să devină umani, să renunțe la armuri, să fie vulnerabili, să își expună durerile.

Cunosc bărbați care merg la psiholog și îi admir pentru curajul de a-și permite să fie vulnerabili și de a cunoaște ce le urlă durerea. Numai cei care merg la terapie știu de fapt câtă putere îți trebuie să te cauți prin interior. La exterior ne pricepem toți să punem ce vrem alții să vadă din noi.

Sursă poza: Nik Shuliahin @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Barbații și mersul la psiholog apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Robin Norwood nu vorbește despre femei care intră în relații sănătoase și se bucură de iubirea pe care și-o poartă și de relația care le potențează.

Ea vorbește despre femei pentru care iubirea înseamnă ”a suferi”. Femei care trăiesc exclusiv în raport cu celălalt și relația dintre ei. Femei care renunță la propria persoană pentru a o dărui celuilalt. Vorbește despre femei care aleg să rămână în relațiile care le pun în pericol integritatea emoțională și de multe ori și pe cea fizică. Și dacă ies din relație, cumva, cu greu, intră în alta la fel. Citind cartea veți înțelege cu ușurință de ce aleg femeile să rămână în relații abuzive.

“Când a iubi înseamnă a suferi, înseamnă că iubim prea mult. Când îi găsim scuze pentru indispozițiile, iritările, indiferența sau tăcerile prelungite, punându-le pe seama unei copilării nefericite și încercăm să acționăm ca terapeuți, înseamnă că îl iubim prea mult. Când nu ne plac valorile lui, comportamentul lui și caracterul lui, dar le suportăm, gândindu-ne că, dacă suntem îndeajuns de atrăgătoare și tandre, va dori să se schimbe de dragul nostru, înseamnă că îl iubim prea mult. Când relația cu el ne periclitează ființa emoțională și poate chiar sănătatea și integritatea corporala, e deja clar că îl iubim prea mult.”

Cartea nu vorbește exclusiv despre femei și cu siguranță este un ”must read” și pentru bărbați.

O dată pentru că există și bărbați care iubesc prea mult, chiar dacă mai rar. Și asta datorită educației care îi împinge mai degrabă către aspirații profesionale. Și este bună de citit și de către bărbați pentru că, și ei întrețin acest a ”iubi prea mult” venit din barca cealaltă. Autoarea scrie chiar un capitol dedicat bărbaților atrași de această tipologie de femei. Veți citi interviuri unde ei povestesc ce i-a determinat să intre și să rămână în relații cu femei care iubesc prea mult.

Este o carte despre femei și modul lor de a se angaja în relații, nu este o carte împotriva bărbaților.

Robin Norwood prezintă foarte multe studii de caz, clienți cu care ea a parcurs un proces terapeutic. Poate fi intensă și dureroasă dacă te regăsești în ea … și probabil o vei face dacă decizi să o cumperi după ce citești pe ici pe colo recenzii despre carte.

“Nicio femeie nu se transformă în mod întâmplător într-o femeie care iubeşte prea mult”, scrie Robin Norwood. Dacă te regăsești într-o masură mai mare sau mai mică în una sau mai multe dintre următoarele caracteristici, ești una dintre ele:

1. Provii dintr-o familie mai puțin echilibrată, în care nevoile tale emoţionale nu au fost satisfăcute.
2. Pentru că tu însăţi ai primit prea puţină atenţie, încerci să umpli acest gol cu un substitut. Devenind femeia care oferă protecţie, mai ales bărbaţilor care par să aibă nevoie de aşa ceva.
3. Întrucât nu ai reuşit să-ţi transformi părinţii (sau doar unul din ei) în personajele tandre, iubitoare, după care ai tânjit atât, reacţionezi cu tot sufletul atunci când întâlneşti acel tip arhicunoscut de bărbat indisponibil emoţional. Pe care încerci – ca şi în trecut – să-l schimbi prin iubirea pe care i-o arăţi.
4. Terorizată de posibilitatea abandonului, faci orice să salvezi de la destrămare relaţia cu un bărbat.
5. Aproape nimic nu va fi prea dificil, nu va lua prea mult timp, nu va fi prea costisitor dacă îl „ajută” pe bărbatul cu care ai o relaţie.
6. Obişnuită cu lipsa dragostei într-o relaţie personală, eşti dispusă să aştepţi, să speri şi să îţi dai şi mai mult silinţa să-i faci pe plac.
7. Eşti dispusă să îţi asumi mult mai mult de 50% din responsabilitate, vină şi imputări în orice relaţie.

8. Respectul de sine este extrem de scăzut şi, în forul tău interior, nu crezi că meriţi să fii fericită. Crezi, mai degrabă, că trebuie să lupţi pentru a obţine dreptul la fericire.

9. Pentru că ai avut parte de o copilărie lipsită de siguranţă, simţi nevoia disperată de a avea controlul asupra bărbaţilor şi relaţiilor tale amoroase. Iţi ascunzi acest efort de a controla oamenii şi situaţiile sub masca „ajutorului”.
10. In relaţiile tale, trăieşti mai curând în visul tău despre cum ar putea fi, decât în realitatea situaţiei în care te afli.
11. Eşti dependentă de bărbaţi şi de suferinţa sufletească.
12. Se poate să fii predispusă din punct de vedere emoţional şi, de multe ori, biochimic, la dependenţa de droguri, alcool, şi/sau anumite alimente, mai ales cele care conţin zahăr.
13. Prin atracţia pe care o simţi faţă de persoanele cu probleme care trebuie rezolvate, sau prin implicarea în situaţii de cele mai multe ori haotice, incerte şi chinuitoare din punct de vedere emoţional, eviţi, de fapt, să-ţi îndrepţi atenţia spre responsabilitatea faţă de propria ta persoană.
14. S-ar putea să ai o înclinaţie spre stări depresive episodice. Pe care încerci să le împiedici prin emoţia pe care ţi-o procură o relaţie instabilă.
15. Nu te simţi atrasă de bărbaţi amabili, echilibraţi, demni de încredere şi interesaţi de persoana ta. Pe aceştia îi consideri „plicticoşi”.

Și după ce pune degetul pe rana închisă, să arate ce doare de fapt, nu ne lasă așa. Prezintă și pași clari pentru recuperare. Și recomandări pentru femeile care iubesc prea mult și conștientizează că au nevoie să se schimbe.

Ce vă sfătuiesc să nu pierdeți din vedere este că, drumul de rearanjare internă este unul dificil. Cu pași înainte și pași înapoi. Până la urmă vorbim de tipare învățate încă din copilărie și perpetuate ani și zeci de ani de zile.

Totuși, luați cartea “Femei care iubesc prea mult”  și citiți-o cu mare atenție.

Recomandări de cărți și materiale pentru dezvoltarea personală a adultului găsiți în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” .

Articolul ”Femei care iubesc prea mult” – Robin Norwood – 📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Noi femeile și bărbații, noi la locul de muncă și noi părinții.

“Curajul de a fi vulnerabil” este o carte care te întoarce pe toate părțile. Așa, ca puiul la rotisor și te privește din toate unghiurile. Brene Brown scrie despre “Nemulțumirea” pe care o purtăm mereu cu noi in cultura noastră, “cultura niciodată nu-i destul”. “Cultura nemulțumirii, de fapt, este problema lui “eu însumi nu sunt de ajuns. Sentimentul de nemulțumire inflorește într-o cultură in care fiecare este hiperconștient de ceea ce-i lipsește”.

In capitolul “Demascarea miturilor vulnerabilității ” scrie despre cele 4 mituri cel mai des întâlnite:

1. Vulnerabilitatea înseamnă slăbiciune
2. Nu stă în firea mea să fiu vulnerabil
3. Să fii vulnerabil înseamnă să renunți la intimitate
4. Cel mai important este să te descurci de unul singur

Vorbește despre rușine, „Ce este rușinea și cum lupți împotriva ei”. A fost probabil capitolul meu preferat și știți de ce? Pentru că scrie foarte mult despre bărbați, ceea ce nu am întâlnit prea des, despre ce înseamnă rușinea pentru femei și ce înseamnă pentru bărbați. Și a confirmat toată lupta pe care o regăsesc în jurul meu. Lupta femeilor care caută să fie cât mai slabe, draguțe, tăcute, modeste, mame perfecte și soții la fel. Și despre bărbații care șad în colțul opus al ringului, cum spun eu, ca Tarzan în junglă, bătând cu pumnul în piept, cu autocontrol emoțional, veșnic puternici, de nu le curge urmă de lacrimă ca și cum nu ar exista asa ceva în ei, cuceritori de averi și femei, învingători, agresivi uneori, să știe să de cu pumnul în masă, cu atitudine superioară față de femei și cu scârbă față de homosexualitate. Și când parte din acestea nu există atunci apare rușinea și frica de a fi judecat.

Pentru a te putea bucura de momentele fericite pe care ți le aduce viața, e nevoie să fii vulnerabil.

Scrie despre „Armura împotriva vulnerabilității” pe care ne-am construit-o în copilărie și pe care o purtăm cu noi uneori până plecăm din lumea asta. Fără a îndrăzni să trăim din plin. Pentru prima dată am citit puse în cuvinte sentimentele cu care am trăit eu foarte mulți ani fără să pot să le dau cu adevărat o formă. “Bucuria rău-prevestitoare” o denumește Brene Brown, care este de fapt o modalitate de a minimaliza vulnerabilitatea. Și mă refer la momentele de bucurie când îmi imaginam cele mai rele scenarii, chipurile să mă protejez, să fiu pregătită dacă se întâmplă ceva rău.

Când am pierdut-o pe Emma am înțeles că nu există nimic, absolut nimic care să te pregătească pentru așa o durere, și mai mult, ce am făcut fără să vreau a fost să înlocuiesc  momente liniștite și fericite cu frica, doar pentru că mă mințeam, și mă credeam, că poți să te aperi de durere. Și Brene Brown spune “pentru a te putea bucura de momentele fericite pe care ți le aduce viața, e nevoie să fii vulnerabil”. Acum o cred!

În capitolul “Atenție la interval! Cum să cultivi schimbarea și să reduci sentimentul de înstrăinare creat de detașarea emoțională” sunt prezentate 10 întrebări prin care poți afla foarte multe lucruri despre cultura și valorile unui grup. Sunt exemple bune despre diferența în educația copiilor, între ceea ce spun părinții și ceea ce fac, și cum pot transmite valorile pe care și le doresc pentru copii lor.

Despre rușine și frică la locul de muncă.

“Să ne asumăm o schimbare radicală, reumanizând munca si educația” este un capitol în care vorbește despre rușine și frică la locul de muncă. Aș printa și aș face cadou acest capitolul tuturor șefilor, liderilor și “everything between”.

Ultimul capitol “Parenting-ul, element al vieții trăite din plin: să îndrăznim să fim așa cum am vrea să fie copiii noștri” a fost iar pansament pe sufletul meu, pentru că am tot scris despre asta în ultimul timp, pentru că eu cred cu tărie că un copil învață din ceea ce este părintele lui, nu din ce îi spune. “Cine suntem și cum ne raportăm la lume sunt predictori mai buni cu privire la felul cum se vor descurca, la vârsta adultă, copiii noștri, decât cunoștințele noastre despre parenting.”

Nu suntem roboți oricâte armuri ne-am pune pe noi. Nu putem să ne așteptăm să simțim fericire dacă ne închidem într-o cușcă să nu simțim durere. Să trăiești înseamnă să simți. Aveți curaj să trăiți viața din plin. E singura pe care o aveți!

10 „principii” ale vieții trăite din plin – “Curajul de a fi vulnerabil”, Brene Brown

1. Dezvoltă-ti autenticitatea: nu te mai gândi mereu la ce spun ceilalți.
2. Dezvoltă-ți compasiunea față de tine însuți: renunță la perfecționism.
3. Dezvoltă-ți reziliența: combate-ți apatia și sentimentul de neputință.
4. Dezvoltă-ți sentimente de recunoștință și  bucurie: îndepărtează fricile neîntemeiate și nu te mai gândi la ce-ți lipsește.
5. Dezvoltă-ți intuiția și încrederea în tine și în ceilalți: renunță la nevoia de certitudine.
6. Dezvoltă-ți creativitatea: nu te mai compara cu alții tot timpul.
7. Dedică mai mult timp jocului și odihnei. Nu mai face din epuizare o marcă a statutului tău și nu-ți mai defini sentimentul de valoare prin prisma rezultatelor muncii.
8. Dezvoltă-ți o stare de calm și de liniște: renunță la anxietate ca stil de viață.
9. Dedică-te muncii care are sens pentru tine: nu te mai îndoi de propria persoană și nu încercă mereu să te conformezi așteptărilor celorlalți.
10. Râzi, cântă și dansează: nu mai încerca să pari tare și stăpân(ă) pe situație.

Va las aici și prezentarea ei într-un TED unde vorbește despre puterea vulnerabilității . O să vă convingă!

Ca și alte cărți pe care vi le-am recomandat în categoria: ”Cărți și materiale pentru adulți” și aceasta vă poate duce cu un pas mai aproape de voi înșivă.

Articolul “Curajul de a fi vulnerabil” – Brene Brown  📚 De citit apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.