Despre emoții, stres, autoreglare și co-reglare …

Studiile ne arată că abilitatea noastră de a regla emoțiile este strâns legată de starea noastră generală de sănătate. Un reglaj emoțional bun este asociat cu o mai mare reziliență și un grad mai înalt de bunăstare mentală și fizică. Pe de altă parte, dificultățile în gestionarea emoțiilor pot duce la somatizări, boli fizice și tulburări psihice.

Prin intermediul acestui workshop, mi-am propus să creez un spațiu sigur și deschis în care să explorăm împreună aceste aspecte sensibile și să lucrăm pentru a găsi căile către un reglaj emoțional mai sănătos și mai echilibrat. Vom învăța să recunoaștem și să înțelegem aceste emoții. Să le acceptăm și să le gestionăm într-un mod care să ne ajute să ne menținem echilibrul. Să ne îmbunătățim calitatea vieții. Vom explora și dezvolta împreună abilități practice de reglare emoțională, pe care le putem utiliza atât pentru gestionarea propriilor noastre emoții, cât și pentru sprijinirea emoțională a copiilor noștri. Vom descoperi strategii de autoreglare emoțională și vom învăța cum să-i sprijinim pe ceilalți în gestionarea emoțiilor.

Workshopul este structurat în 2 module, unul axact pe teorie și un altul axat pe practică.

 Modulul 1: Fundamentele teoretice ale reglării emoționale

– De ce contează emoțiile?

– Identificarea emoțiilor. Diferențierea între emoții primare, secundare și sentimente. Înțelegerea impactului emoțiilor asupra comportamentului.

– Să înțelegem reglarea emoțională – Ce este reglarea emoțională? De ce este importantă? De ce este importantă pentru părinți și copii?

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise.

Modulul 2: Kit de supraviețuire emoțională – Aplicații practice

– Să dezvoltăm abilități practice de reglare emoțională pe care le putem utiliza în gestionarea propriilor emoții și în sprijinirea copiilor noștri

– EU și Emoțiile mele – prezentarea unor strategii de autoreglare emoțională

– EU și Emoțiile celor din jur – cum îi sprijinim pe ceilalți în managementul emoțional

– Strategii, instrumente și tehnici care favorizează reglarea emoțională

Timp alocat pentru întrebări. Vom avea 60 de minute de teorie și 30 de minute de întrebări deschise. 

Cui i se adresează acest Workshop ”Atelierul emoțiilor”:

Atelierul se adresează tuturor celor care doresc să-și îmbunătățească abilitățile de gestionare a emoțiilor și să înțeleagă mai profund modul în care acestea influențează viața noastră de zi cu zi.

Este potrivit pentru:

– Părinți și tutori: Care doresc să înțeleagă mai bine emoțiile lor și ale copiilor și să descopere strategii practice pentru a gestiona mai eficient aceste emoții în familie.

– Profesioniști în domeniul sănătății mintale: Care doresc să își consolideze cunoștințele și abilitățile în domeniul reglării emoționale pentru a oferi un sprijin mai eficient clienților.

– Persoane interesate de dezvoltarea personală: Care sunt curioase să exploreze și să înțeleagă mai bine lumea emoțiilor și să descopere modalități practice de a le gestiona în viața de zi cu zi.

Detalii organizatorice:

Unde? Online, platforma Zoom. Veți primi link-ul după achitarea taxei de participare.

Când? Modul 1 – Marți 28 mai intervalul 17:00 – 18:30

Modul 2 – Marți 4 iunie intervalul 17:00 – 18:30

Cost? 150 lei /persoană/ 2 module. Locuri limitate, maxim 26 participanți.

Cum te poți înscrie?

Înscrierea se face accesând formularul acesta https://forms.gle/9cuwXCf2Vs5k4PMx6 . După completarea formularului veți primi un e-mail cu detaliile despre plată și locul va fi garantat doar după plata taxei prin virament bancar.

Dacă aveți întrebări suplimentare îmi puteți scrie la adresa de e-mail: buja.cristina@yahoo.com

Despre mine:

Sunt psiholog și psihoterapeut cu diverse specializări în terapia traumei și cu un master în ”Evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei”. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT).

Am pus bazele unui proiect prin care formez personalul educațional în vederea dezvoltării emoționale a copiilor cu care lucrează la clase sau în centrele de tip Școală după Școală. Este visul meu mare! În fiecare școală din România, profesorii să sprijine copiii să își dezvolte reziliența și inteligența emoțională. Să îi ajute să găsească resurse interioare și să capete abilități sociale și emoționale prin care să se adapteze mediului și să progreseze, indiferent de condițiile de viață.

Am creat și un eveniment online. Îl puteți distribui pentru a ajunge la cât mai mulți doritori de cunoaștere emoțională .

Articolul Workshop ”Atelierul emoțiilor” – Navigăm împreună prin furtunile interioare apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

În general, povestile terapeutice sunt un instrument valoros pentru terapeuții care lucrează cu copiii. Și pentru părinți care doresc să ajute copiii să-și dezvolte abilitățile emoționale și de comunicare.

Pe copii, povestile terapeutice îi ajută să își înțeleagă mai ușor fricile, emoțiile, preocupările, pentru că se identifică cu personajele. Și îi ajută să clarifice de unde vin manifestările lor comportamentale și cum le pot regla. Sunt de multe ori folosite chiar în lucrul cu anxietatea sau depresia.

”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” sunt două cărți scrise de Alex Rovira și Francesc Miralles care cuprind fiecare câte 35 de povești scurte. Nouă ne-au plăcut atât de mult încât ne opream cu greu din citit. Sunt așa, ca un balsam pentru suflet. Și sufletele de copii, dar și de adulți. ”Povești ca să te iubești mai mult” este preferata noastră, ne-au prins mai mult poveștile .

Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

După fiecare poveste în parte este alocată aproximativ o pagina, intitulată ”Gândește și crește” unde sunt sintetizate învățăminte legate de povestea citită. Oricum poveștile sunt simbolice și atât de bine scrise încât la final te prinzi și care este povața, dar de multe ori nu chiar de la început, ceea ce te ține prins în subiect. Și asta este bine. Nu e ușor să mai surprinzi un copil care citește adesea și căruia i s-au citit multe cărți.

Cărțile acestea deschid un portal către discuții intime și profunde despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

Ambele cărți le puteți folosi atât cu copiii de vârstă școlară, cât și cu pre-adolescenții și adolescenții. Dar sunt la fel de fermecătoare și pentru noi adulții. Ele deschid un portal către discuții intime și profunde despre imaginea de sine, despre percepția celor din jur, despre puterile noastre și durerile noastre, despre forță și neputință … despre viață cu toate miracolele și neajunsurile ei.

La finalul cărții ”Povești ca să te iubești mai mult” veți regăsi îndemnuri pentru părinți și cadre didactice. La finalul cărții ”Povești pentru copii fericiți” veți regăsi cele 12 chei ale stimei de sine la copii. Am descoperit ulterior că există și cartea ”Povești pentru copii curajoși”, scrisă în același stil, de aceeași autori. Este pusă pe lista mea de cumpărături .

Alte cărți cu povești terapeutice pe care vi le recomand. Toate conțin și ghidaj pentru părinți:

– ”Fram și Bumbic cel cu două case”

– ”Fram începe școala!”

– “A fost odată … 24 de povești terapeutice”

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul ”Povești ca să te iubești mai mult” și ”Povești pentru copii fericiți” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Nici măcăr emoțiile care ne plac, cele pe care le denumim adesea pozitive, nu sunt tot timpul în acord cu realitatea.

Putem să iubim un agresor. Să avem impulsul de a râde sau a face glume într-un context dureros. Să alegem activități care ne pun în pericol viața simțind plăcere în același timp. Să fim mult prea entuziasmați până în punctul în care devenim prea agitați. Câți dintre voi ați fost atât de emoționați la o întâlnire importantă încât ați scăpat cana de cafea, ați făcut o glumă nepotrivită, ați vorbit prea mult sau v-ați blocat în gândurile proprii? Și sunt doar câteva exemple. Prin urmare este important să învățăm să ne gestionăm propriile emoții, inclusiv pe cele dureroase.

Reiau pe scurt un mesaj important din articolul trecut unde am vorbit despre faptul că emoțiile nu sunt pozitive sau negative, bune sau rele. Sunt emoții care ne fac plăcere și pe care le căutăm. Și emoții mai puțin confortabile, cele care nu ne plac și de care adesea fugim. Cele din urmă ne transmit cele mai valoroase mesaje. În loc să fugim de ele ar trebui să le luăm la întrebări.

Cum să ne descurcăm cu emoțiile dureroase?

– Primul pas este să ne conectăm la ceea ce simțim. Să ne permitem să simțim. Și cum adesea le spun clienților mei, nu avem 2 butoane separate, să alegem să simțim doar ce ne place. Vin la pachet. Când simțim, simțim de toate. Când ne amorțim nu mai simțim nimic, nici plăcere, nici durere. Eu nu cred că merită prețul.

– Să renunțăm la a împărți emoțiile în ”pozitive” și ”negative” sau „bune” și ”rele”. Aceste etichete ne fac să ne fie greu să acceptăm să simțim și emoțiile dureroase. Și în final să ne acceptăm pe noi înșine așa cum suntem noi.

– Să verificăm dacă ceea ce simțim este în acord cu realitatea pe care o trăim. Uneori durerea din prezent este doar supapa care se deschide pentru a ieși urletul din trecut. Să vindecăm durerile vechi pentru a trăi prezentul.

– Să aflăm ce mesaje valoroase vor să ne transmită emoțiile noastre. De ce simțim ce simțim? Ce vor să ne spună emoțiile noastre despre noi, despre ceilalți, despre situația în care ne aflăm?

– Să aplicăm tehnici de reglare emoțională atunci când ne cuprinde emoția dureroasă. Tehnicile de respirație sunt doar câteva dintre ele.

– Să ne analizăm și să aflăm dacă ceva din viața noastră lipsește. Dacă trăim pentru noi. Dacă avem activități care ne dau o stare de bine. Dacă nevoile noastre sunt implinite. Dacă avem alături de noi oameni care mai degrabă zic ”da” nevoilor noastre.

Aceeași modalitate de a ne descurca cu ce simțim poate fi ”predată” și copiilor noștri. Ei învață atât din ceea ce le spunem, cât și din ce văd și simt cu toate simțurilor lor.

Sursă poza: Joshua Coleman @ Unsplash

Articolul Cum să ne descurcăm cu emoțiile dureroase? apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Emoțiile de toate felurile sunt mesaje pe care ni le dăm singuri.

Sigur că fericirea este o emoție minunată pe care o căutăm cu toții. Dar la fel este și frica, furia, tristețea, gelozia, vinovăția … etc. Toate emoțiile noastre sunt în fapt pozitive când ai nevoie de ele, la fel cum sunt negative când apar la momentul nepotrivit. Dacă ne întâlnim la colțul blocului cu un urs, atunci avem nevoie de frică să putem să ne apărăm. Dacă suntem la colțul blocului și simțim frica așa, ca și cum ar fi un urs, dar el nu este, atunci emoția noastră nu este adaptată realității și ar fi timpul să analizăm ce se întâmplă cu noi. Am scris într-un articol trecut care este de fapt scopul emoțiilor noastre de bază.

Dacă noi vom continua să ne raportăm la emoții ca fiind pozitive sau negative, vom avea tendința să ne concentrăm pe cele presupuse pozitive și să le evităm pe cele presupuse negative. Astfel ne vom bloca singuri din a dezvolta o gamă completă de abilități emoționale sau sociale. Și nu e ca și cum putem evita cu adevărat să simțim anumite emoții care nu ne plac. Și nici sănătos pentru noi nu ar fi. Ce facem dacă chiar suntem într-o situație periculoasă și nu simțim frică? Cum ne apărăm?

Înlocuiți ”negativ” cu ”dureros” sau ”neplăcut”.

Emoțiile nu sunt pozitive sau negative, toate au un rol pozitiv. Ce vă îndemn este să înlocuiți ”negativ” cu ”dureros” sau ”neplăcut”, tocmai pentru a ne fi mai simplu să le acceptăm atunci când vin și să nu mai fugim de ele. Asta îi va ajuta foarte mult și pe copiii noștri când vor simți emoții dureroase și vor crede că e ceva în neregulă cu ei. În neregulă ar fi să nu mai simțim frică, furie, tristețe, vinovăție etc. Fără aceste emoții ar fi foarte greu să percem și să luptăm împotriva oricărei ameninţări asupra integrităţii persoanei noastre. Asta putem să le explicăm și copiilor noștri.

Ce ajută este să învățăm să acceptăm, să înțelegem și să reglăm ceea ce simțim.

Voi reveni într-un articol viitor cu mai multe detalii despre cum putem să ne descurcăm cu emoțiile dureroase. Ceea ce noi numim pe scurt autoreglare emoțională.

Sursă poza: Madison Oren @ Unsplash

Articolul Emoțiile nu sunt pozitive sau negative. Emoțiile doar sunt. apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Și atunci când ofer cadouri altor copii am grijă să includ și o carte. Cred că este extrem de important să le insuflăm copiilor noștri dragostea pentru citit. Sunt multe modalități prin care le putem dezvolta copiilor plăcerea de a citi. Una dintre ele este să aibă la îndemână cărți. De preferat să fie unele care să îi prindă, să le placă, să îi captiveze. Nu dau greși cărțile care au ceva amuzant și ceva aventură .

Regula casei – buget nelimitat pentru cărți.

Nu cumpăr cărți doar de sărbători. De fapt, nu există o lună în care să nu comand măcar câteva cărți. Regula casei la noi este ”buget nelimitat pentru cărți”. Oricând, orice carte își dorește nu îi spun ”Nu”. Uneori doar amân o scurtă perioadă, cum s-a întâmplat chiar săptămâna trecută, dar asta doar pentru că, acea carte pe care o văzuse în magazin știam că o găsesc la preț redus online. Iar din când în când donăm cărți copiilor care sunt mai puțin norocoși decât noi.

David are 3 scriitori preferați, colecția cu Ema și Eric, cărți scrise de Ioana Chicet Macoveiciuc și cărțile scrise de Cristina și Alex Donovici (revin în curând și cu un review despre câteva dintre ele).

Sursă poza: Ben Mullins @ Unsplash

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Nicio sărbătoare fără cărți apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Are propria viață, nu o suprapune peste cea a copilului și nu transformă drumul copilului, în propriul lui drum.

Un părinte sănătos emoțional are pasiuni, preocupări, prieteni. Are propria viață familială, profesională și socială. Nu îi transformă pe copii în scopul suprem al vieții lor. Au propriul drum. Nu îi transmite copilului presiunea de a-i îndeplini visele lui neîmplinite. 

Acceptă propria imperfecțiune și imperfecțiunea copilului.

Știe că așteptând foarte mult de la el și de la copil va crea o presiune internă care îngreunează procesul de creștere. Știe că nici el nu va excela în absolut tot ce face, dar nici copilul lui. Atunci se va concentra pe a deveni o versiune cât mai bună a lui și îl va învăța și pe copil să facă același lucru. 

Se raportează realist la situațiile dificile, caută soluții și le transformă în posibilități de creștere.

Păstrează această abordare atât pentru el însuși cât și pentru copilul lui. Când apar situații dificile pentru copil (note mici, conflict cu prietenii, concursuri la care nu ajunge pe podium etc), îl încurajează să învețe din ele și să se uite la ce poate face mai bine data viitoare, ce poate îmbunătăți la el însuși. Nu îl transformă într-o victimă. În schimb îl ajută și îl învață cum să găsească modalități pozitive de a se raporta la o situație indiferent de circumstanțe.

Știe să își tolereze și să își gestioneze sentimentele de vinovăție. Ia decizii pentru binele copilului, nu pentru a evita vinovăția.

Vinovăția este un sentiment care apare frecvent atunci când deciziile pe care le iei pentru binele copilului, nu sunt ușor de acceptat. Copiii pot cere lucruri imposibile sau care le pot face rău. Să se uite mult la televizor, să mănânce dulciuri pe post de cină, să se culce foarte târziu, să le cumperi toate jucăriile din magazin, să nu te duci la serviciu ca să stai cu el acasă etc. Atunci când accepți astfel de cerințe nu din motive care țin de siguranța lui, ci pentru a nu te mai simți vinovat fiindcă ”superi” copilul, nu înseamnă că îi oferi un mediu sănătos.

De asemenea poți crea și un mediu instabil atunci când regulile nu sunt respectate. Acum permiți să mănânce ciocolată în loc de ciorbă, data viitoare îi spui nu, fără o regulă clară, până când el nu mai știe ce se poate și ce nu. Și un copil mic nu este în măsură să facă mereu alegeri sănătoase, aceasta este responsabilitatea părintelui. Și tot el este și un model.

Îl ghidează pe copil să ia decizii corecte și nu folosește scurtături pentru a evita disconfortul.

Evită să decită tot pentru copil și nici nu îl lasă pe el să decidă tot fără părinți. Găsește un echilibru între a-i permite să ia propriile decizii, încă de mic, pentru a învăța cum se iau decizii, și între a lua prea multe decizii, imperativ și pentru toți (copiii care decid ce mănâncă toată lumea la masă, când merg și unde, cu cine se văd sau nu, fără a lua în considerare și nevoile celor din jur).

Știe că dacă face totul pentru copilul lui îl va ultraproteja și îi va crea o imagine nerealistă asupra vieții. Evită să îmbrace copilul care este deja mare, doar pentru a pleca mai repede, să îi cumpere o jucărie scumpă doar pentru că plânge, să strângă jucăriile pentru că el refuză etc.

Își permite să fie liber în a explora viața și îl lasă și pe copil lui să facă asta.

Nu se lasă ghidat de frici, deși știe că lumea poate fi un loc periculos. Își crește copilul cu deschidere, îi permite să fie curios, să experimenteze, să încerce, să cadă, să crească. Nu îl pune într-un glob de cristal. 

Își asumă responsabilitatea propriilor decizii și simțiri și îl învață pe copil să fie responsabil.

Nu se teme să implice copilul în rezolvarea treburilor casnice, să îl învețe care sunt responsabilitățile lui, să îi dezvolte empatia față de cei din jur, să își asume responsabilitățile pentru propriile acțiuni și să îi dezvolte simțul realității. Acceptă propriile emoții, chiar și pe cele dureroase și le acceptă și pe cele ale copilului. Nu încearcă prin orice metodă să îl înveselească când este supărăt pentru că știe că asta este o distragere de la propriile emoții. Îl învață în schimb ceea ce știe și el – autoreglare emoțională. 

Are capacitatea de autoanaliză. Înțelege de unde îi provine durerea și ce îi dictează și îl învață pe copil cum să tolereze propriile momente de durere și tensiune.

Este dificil pentru un părinte să conțină emoțiile dureroase ale copilului. Un părinte sănătos emoțional înțelege că nu își poate proteja copilul de toate durerile de pe pământ. Și că de fapt nici nu l-ar ajuta să o facă. Copiii au nevoie să învețe să tolereze disconfortul, tensiunea, frustrarea, durerea emoțională. Iar părintele îl poate ajuta să câștige această încredere că poate face față situațiilor dificile din viață.

Practică o educație pozitivă în care nu confundă disciplina cu controlul.

Îl învață pe copil despre consecințe și evită pedeapsa pentru că știe diferența dintre ele. Consecințele transformă copilul într-un adolescent și adult responsabil, care se simte iubit, cu stimă de sine bună. Iar scopul părinților sănătoși emoțional este de a dezvolta în copiii lor abilitățile de autodisciplină.

Rămâne fidel propriilor valori și lui înșăși.

Într-o lume agitată, tentantă, rapidă, un părinte sănătos emoțional își rămâne fidel lui și valorilor pe care și le-a creat în jurul lui. Nu este preocupat de cum arată în lume și pe rețelele de socializare și în cărți. Este preocupat de relația pe care o are cu el însuși, cu copilul lui și cu oamenii pe care îi iubește. Și caută să creeze relații autentice și deschise.

Sursă poza: Jon Flobrant @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Cum este un părinte sănătos emoțional în relație cu copilul lui apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

– Autoexplorarea cu scopul autocunoașterii și modelării psiho-comportamentale;

– Focalizarea atenției asupra propriilor sentimente și percepții interioare;

– Exersarea capacității de exprimare a unor percepții personale.

 Vârstă recomandată: 7-14 ani

 Tehnica utilizată: matafora

 Materiale: bilețele cu calități, o cutie colorată, coli de hârtie, pixuri, creioane colorate

Descrierea exercițiului:

Pe o măsuță sunt înșirate bilețele cu calități (scrise de către formator; pot fi implicață și participanții). Copiii au posibilitatea de a lua orice calitate pe care și-o doresc și de care cred că au nevoie. Ulterior, este adusă cutia magică, care poate să primească trăsături pe care copiii consideră că le au și de care vor să scape. Bilețele cu trăsături sunt scrise fie de copii, fie de formator dacă sunt mai mici și nu știu încă să scrie. Tot formatorul îi poate ghida și pe cei care nu pot identifica trăsături și calități.

În final, fiecare participant spune ce simte și cum gândește o persoană care a primit tot ceea ce și-a dorit și a aruncat tot ceea ce era rău sau de prisos. După caz, se poate apela la externalizare – reprezentarea trăsăturilor prin intermediul desenului și eliminarea lor.

Acest joc pentru dezvoltare emoțională – “Cutia magică” poate fi folosit și în lucrul cu adulții.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru dezvoltare emoțională – “Cutia magică” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Vârstă recomandată: 10-14 ani

Tehnica utilizată: jocul

Materiale: –

Descrierea exercițiului: Copiii sunt asezați în cerc. Fiecare participant își lasă câte un pantof în centrul cercului, formând o grămadă. Apoi, fiecare alege un pantof la întâmplare (îndemnați să nu își ia propriul pantof). Ulterior, participanții formează un lanț, ținându-se de mâini. Pantofii încep să fie transmiși în cerc, pentru a ajuge la proprietarii lor. Atenție să nu se arunce cu pantofii, să nu se acccidenteze Când fiecare își capătă pantoful jocul ia sfârșit.

La final, participanții rămân în cerc, dar se așează confortabili și sunt încurajați să reflecte asupra expresiei “a fi în pantofii celuilalt”, stimulând astfel empatia. De asemenea, se vor purta discuții facilitate de lucrătorul educațional despre trăirile experimentate prin joc.

Acest joc pentru dezvoltare emoțională – ”Pantofii călători” poate fi folosit și în lucrul cu adulții atât în grupuri de dezvoltare personală cât și ca joc de dezvoltare a coeziunii de grup în cazul livrării unor cursuri.

* Articolul conține informații din ”Metodologia de lucru pentru dezvoltarea competențelelor sociale și emoționale ale copiilor de vârstă școlară mică” elaborată de psiholog Cristina Buja și psiholog Oana Alexandra Budiș.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru dezvoltare emoțională – ”Pantofii călători” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Vârstă recomandată: 7-14 ani

Tehnica utilizată: Jocul

Materiale: o eșarfă

Descrierea exercițiului:
Membrii grupului formează un cerc (în picioare sau pe jos, să zicem în poziția turcească, după cum simțiți mai potrivit). Toți sunt rugați să nu vorbească pe parcursul jocului. Este important să se păstreze tăcerea.

Unul dintre participanți se așează în mijlocul cercului și este legat la ochi cu o eșarfă. Colegii se apropie de el și își manifestă iubirea/afecțiunea (sentimente pozitive) într-o formă nonverbală, timp de 1-2 minute. Pentru copiii mici este posibil să fie nevoie să le oferim indicații, iar în cazul adolescenților este posibil să discutăm în prelabil despre gesturile care nu se pot face (de exemplu să nu se atingă anumite zone). Pe rând, fiecare membru al grupului intră în centrul cercului pentru a primi iubire, ghidat de formator.

Observații:

În funcție de dinamica grupului și nivelul lor de cunoaștere și încredere puteți realiza ulterior discuții despre modul în care s-au simțit și despre situații în care le este greu să își exprime sentimentele.

Acest joc pentru dezvoltare emoțională – “Iubire fără cuvinte” poate fi folosit și în lucrul cu adulții atât în grupuri de dezvoltare personală cât și ca joc de dezvoltare a coeziunii de grup în cazul livrării unor cursuri.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru dezvoltare emoțională – ”Iubire fără cuvinte” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Vârstă recomandată: minim 9 ani

Tehnica utilizată: Jocul

Materiale:

– ochelari (tipuri diferite, de preferat fără  sticlă, doar rama, îi puteți confecționa și din carton)

– masă

Descrierea exercițiului:

Pe o masă/birou sunt puși ochelarii, fiecare având o etichetă cu o emoție (fericire, iubire, încântare, recunoaștere, durere, frică, neîncredere, dezgust etc). Sunt necesari un număr de ochelari egal cu numărul de emoții pe care doriți să le scoateți spre lucru.

Formatorul explică ”Aceștia sunt ochelarii fricii. Când porți acești ochelari simți frică. Povestește-ne ce te sperie”.

Se creează o bună ocazie pentru discuții deschise, ghidate de formator, pentru a găsi soluții.

Observații:

Recomand să folosiți doar emoții negative/dureroase dacă s-a dezvoltat coeziunea de grup și încrederea în grup, pentru a identifica ”durerile” fiecăruia și a lucra pentru vindecarea lor.

Acest joc pentru dezvoltare emoțională – “Ochelarii emoțiilor” poate fi folosit și în lucrul cu adulții atât în grupuri de dezvoltare personală cât și ca joc de dezvoltare a coeziunii de grup în cazul livrării unor cursuri.

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Joc pentru dezvoltare emoțională – ”Ochelarii emoțiilor” apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.