Ursulețul Martin este îngrijorat și își tot întreabă mama dacă îl va mai iubi atunci când trec prin diferite momente. Mama îi răspunde calm și blând și cu răbdare de fiecare dată că …. Da, îl va iubi întotdeauna.

La final ursulețul Martin află adevărul. Dragostea mamei este atât de puternică încât nimic nu o poate schimba.

Cartea ”Mami, mă vei mai iubi dacă … ?” este foarte bine structurată și completată cu imagini foarte plăcute. Textul este rapid de citit iar asta face cartea potrivită și pentru copiii mici care nu au multă răbdare să asculte poveștile lungi.

Dacă veți citit cartea unui copil care nu a avut contact cu termenul de ”moarte” este posibil să fie nevoie să completați cu informații.  „Mă vei mai iubi și dacă mori?”, întreabă Martin. Noi nu ocolim subiectul, știți asta, pentru că nu ne-a ocolit nici el. Eu am fost întrebată asta de David și l-am asigurat că îl voi iubi și atunci, că voi trăi pentru totdeauna în sufletul lui, așa cum și el va rămâne în al meu chiar și după moarte.

Poate fi de ajutor și pentru părinții care urmează să aducă în familie un frățior/surioară. Mama urs avea o burtă mare de tot Copiii vor primi prin poveste mesajul că dragostea părinților pentru el va rămâne neschimbată.

Este o carte plină de emoții pe care o ador! Și o carte care ne-a ajutat să ne conectăm după perioade mai lungi pe care le-am petrecut unul departe de celălalt.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul ”Mami, mă vei mai iubi dacă …?” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

„Pișpirel mergea la școală, dar nu prea strălucea la matematică. În schimb, era FOARTE bun la înot.”

Ce să vă spun? Este descris un întreg concurs. Cu trasee, hărți și un final super simpatic.

Nu vreau să vă spun toată povestea, să vă stric farmecul, dar pe cuvânt vă va distra și în același timp va crea spațiul necesar să puteți să discutați cu copilul vostru despre cum începe viața.

Eu știu că la noi discuția despre ”educație sexuală” încă mărește ochii mai ceva decât picăturile de dioptrii. Și voi știți deja că eu nu mă feresc de ea. Cu atât mai mult cu cât lucrez într-un ONG și aud mai des decât aș vrea despre copii care poartă copii în ei încă de la 16-17 ani.

Știți bancul cu:

– Fiule, trebuie să vorbim despre sex.

– Da, tată. Ce vrei să știi?

Poate nu îl mai facem și noi realitate. Este important să le oferim copiilor noștri libertatea de a afla despre lume. Și mai ales să îi protejăm de mesajele false sau periculoase pe care le primesc și le văd acum peste tot. Și putem să îi protejăm atunci când le oferim chiar noi răspunsurile la întrebări. Cartea ”Unde a dispărut Pișpirel?” vă poate ajuta să porniți de undeva.

Recomandări de cărți și materiale pentru copii găsiți în categoria numită fix așa ”Cărți și materiale pentru copii” .

Articolul ”Unde a dispărut Pișpirel?” – Cărți pentru copii apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

” am realizat că am mulți cititori cu copii pe undeva pe lângă David . Asta judecând după mesajele nerăbdătoare să apară următoarea categorie, copilul intre 3-6 ani. 

Dezvoltare fizică:

În perioada de vârstă preșcolară, creşterea este mai lentă, dar cu detalii semnificative. În lungime crește cu aproximativ 6-8 cm pe an, iar în greutate cu aproximativ 2 kg pe an. Ca repere, la 6 ani copilul are în jur de 116-120 cm înălţime şi aproximativ 22-23 kg.

Ce am observat și iar este cât se poate de normal, se modifică configuraţia corpului. Știți burtica aceea în față și fundul înapoi la copii mici, de îți vine să îi muști de ambele părți? Dispar. Se schimbă și structura musculară, descreşte ponderea ţesutului adipos și destul de mulți copii par lungani și slăbănogi. Și structura feței se modifică. Pe la 6 ani copilul arată ca un adult în miniatură, relativ proporţionat.

Copilul merge fără probleme, urcă şi coboară scările, manevrează cu relativă abilitate obiectele. Mulți copii devin titirezi sau iezi pe adrenalină, cum îi spun eu mândrului. Depinde foarte mult și de temperamentul fiecărui copil. Grădinița îi ajută să mai controleze din nevoia permanentă de mișcare, dar ea tot există.

Abilitățile motrice sunt sigure și precise undeva după vârsta de 4 ani. Învață să mănânce singuri. Să se dezbrace și să se îmbrace singuri. Se spelă pe mâini când intră în casă și înainte de masă. Merg singuri la toaletă și altele. Devin din ce în ce mai independeți, își dezvoltă autonomia și capătă acuratețe în deprinderile formate.

Dezvoltare cognitivă:

Au un limbaj activ, tot mai îmbogățit de la an la an. Comunică cu cei din jur prin propoziţii şi îşi exprimă dorinţele. Nu vă așteptați totuși ca la 3 ani să vorbească în propoziții complicate. Spre 6 ani învaţă să pronunțe corect fonetic şi gramatical. Și turuie cu întrebări în toată această perioadă, de la ”De ce?” la ”Ce înseamnă asta?”. Eu sunt la a doua parte Nici nu știam că există!

Sunt foarte receptivi la a învăța cuvinte noi pe care le repetă pentru că se mândresc. Învață ușor și cuvinte urâte . Înțeleg și înmagazinează sensul propriu al cuvintelor, dar nu înțeleg sensurile figurate. De exemplu ”Ți-a mâncat pisica limba?”, când a fost întrebat asta de o vânzătoare ”drăguță”, David s-a uitat speriat la mine ”Pisicile mănâncă limbi de oameni?”.

Limbajul este puternic influenţat de mediul în care trăiesc. Veți observa cum folosesc clişeele verbale ale adulţilor. Sunt super amuzanți. Devin varianta noastră în miniatură. Asta îmi amintește de David la magazin, unde a văzut cipsuri, eu am apucat să îi spun doar că sunt nesănătoase și el a răspuns ”Adică, în niciun caz nu îmi iei, asta ai vrut să zici?”. Exact asta voiam să zic.

Imaginația lor explodează. Este perioada de vârstă în care se adaptează la jocuri complexe și inițiază jocuri complexe, își ”crează” tot felul de personaje și povești. De multe ori prin jocuri își expun și procesează durerile. Este un bun echilibru psihologic. Cooperează mult mai bine cu alţi copii, își fac prieteni, acceptă să împartă jucăriile, învaţă să-şi aştepte rândul la un joc.

Încă persistă egocentrismul în gândire. Veți vedea că încă raportează totul la propria persoană și cred că tot ce îi înconjoară este pentru ei sau are legătură cu ei.

Dezvoltare comportamentală:

Spre 4 ani veți observa o schimbare în comportamentul copilului. Crizele de furie sunt tot mai rare. Nu dispar pentru totdeauna. Să fim serioși, cunosc și adulți care au crize de furie așa ca David, la aproape 5 ani ai lui. Dar se diminuează considerabil și pot fi mai ușor de gestionat datorită capacității copilului de a exprima ce simte și de a înțelege ce îl frustrează … dacă am lucrat la asta.

În această perioadă are loc conturarea multor componente ale personalităţii care va fi influențată de dezvoltarea conştiinţei de sine şi a identităţii de sine. Vorbim aici de realizarea apartenenței la sex, simțul proprietății asupra obiectelor, apartența la un grup (inițial familia, apoi grădinița), identificarea cu părinții etc.

Jocul rămâne activitatea fundamentală la vârsta preşcolară. Jocul este cel care susţine dezvoltarea psihică a copiilor, prin antrenarea motorie, senzorială, intelectuală şi afectivă. Copii descoperă că pe plan imaginar îşi pot satisface orice dorinţă sau să se transpună în orice situaţie și asta îi poate ajuta foarte mult în gestionarea emoțiilor dureroase.

Dezvoltare emoțională:

În această perioadă, copiii reușesc să perceapă lumea ca pe o realitate din afara lor. De exemplu, părinţii nu mai sunt văzuți doar ca niște persoane care îndeplinesc dorinţele lor, ci au propriile nevoi, cerințe, dureri și plăceri.

Încă manifestă teamă de separare când se despart de persoanele semnificative din viaţa lor, mai ales în situaţii dificile pentru ei (de exemplu când schimbă grădiniţa, sau se schimbă educatoarele, sau când dorm în altă parte decât acasă).

Între 4-5 ani unii copii trec printr-o perioadă de diminuare a poftei de mâncare. Mie mi-a luat ceva până m-am calmat cu asta. Diminuarea are loc fie datorită monotoniaei regimului alimentar sau din cauza unor tensiuni afective. 

Începând cu 3 ani copiii încep să vorbească despre propriile emoţii. Este foarte important și exemplul nostru și suportul pe care îl oferim. Ei pot identifica emoțiile de bază (furie, tristeţe, frică şi bucurie, urmând ruşine, mândrie, vină) analizând expresiile faciale și tonul vocii și le numesc cu ușurință dacă au o dezvoltare emoțională deja în curs de realizare. Cum zice David ”Mami, ai fața aia când vrei să plângi. Ești tristă?”.

După 4-5 ani vor să exploreze și să înțeleagă emoţiilor celorlalţi. Întreabă de ce plânge mama, de ce e furios tatăl, de ce e trist colegul lui etc. De asemenea încep să înțeleagă impactul pozitiv sau negativ al exprimării diverselor emoţii.

O altă achiziţie importantă este dezvoltarea empatiei (abilitarea de a înţelege emoţiile celorlalţi). Își formează simţul moralităţii şi înţeleg regulile societății.

Tot după 4-5 ani apare autoreglarea emoțională.

Caută sprijin în adulții în care au încredere, apropiere (emoțională și fizică) de adulți. Identifică singuri soluții și modalități de calmare și descărcare a furiei. Analizează ce anume a produs o suferință. Îi ajută și faptul că în această perioadă interiorizează regulile sociale și familiale şi se supun cu o mai mare uşurinţă lor.

Da, este într-adevăr încurajator. Devine ceva mai simplu să crești un copil, în toată complexitatea lui. Nu vă amăgiți, nu va fi ca și cum mâncați câtă ciocolată vreți fără să vă îngrășați. Au în continuare mare nevoie de noi. Să se simtă iubiți, acceptați, valorizați, integrați așa cu tot ceea ce sunt ei, și când sunt adorabili și mai ales când ne fac creierul ca popcornul într-o oală.

Acest articol este realizat la invitația Minimarțieni, în cadrul campaniei ”Zi de zi, pas cu pas, până va crește mare” prin care ajută părinții să crească copii sănătoși.

Citește și:
Copilul intre 1-3 ani – repere ale dezvoltarii fizice, cognitive, comportamentale si emotionale

Copilul intre 6-9 ani – repere ale dezvoltarii fizice, cognitive, comportamentale si emotionale

Articolul Copilul intre 3-6 ani – repere ale dezvoltarii fizice, cognitive, comportamentale si emotionale apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.

Ce materiale am folosit:
– Coli de hârtie
– Lipici
– Hârtie creponată
– Creion

Cum am procedat:
Pe o coală albă am trasat forma unei frunze și pe alta coală am pus bucăți tăiate de hârtie creponată. Am ales împreună culorile discutând despre ce am observat când am fost în pădure. A mers ușor comparația, abia ne întorsesem. Singur a pus lipici și apoi a umplut forma frunzei cu culori. La final m-a pus să îi desenez ce se află într-un parc. El a dictat și eu m-am strofocat să fac ceva cât de cât asemănător.

Care sunt oportunitățile de învățare în jocul frunze colorate?
– Fixarea noțiuni de culori
– Dezvoltarea motricității fine
– Dezvoltarea creativității

Mai multe idei de jocuri și activități pe categorii de vârstă și dezvoltare de abilități găsiți aici.

Sursă poza: Jeremy Thomas @ Unsplash

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

Articolul Frunze colorate – un joc simplu apare prima dată în Psiholog Cristina Buja.