Comentarii la: Joc pentru dezvoltare emoțională – ”Cine sunt eu?”

De: Cristina Buja

Cristina Buja — Tue, 13 Aug 2019 14:23:58 +0000

Ca răspuns la Alina. Cu mare drag!

De: Alina

Alina — Tue, 13 Aug 2019 14:20:39 +0000

Multumesc Cristina ca ti ai luat din timp ca sa mi raspunzi. Voi incerca sa o ajut mai bine sa inteleaga ce simte si de ce.

De: Cristina Buja

Cristina Buja — Tue, 13 Aug 2019 14:01:49 +0000

Ca răspuns la Alina.

Buna,

Poti sa incerci sa vorbesti cu ea, sa iti spuna ea ce simte de fapt, poate ca ii este frica, sau poate ca nu, copiii sunt ceva mai curati decat noi, au mai putine experiente asa ca poate nu se simte respinsa sau poate ca nu ii este frica Nu zic ca nu simte toate acestea, zic doar ca noi avem tendinta sa trecem prin filtrul nostru si din propriile noastre experiente sa presupunem ca un copil se simte intr-un mod anume. Poti discuta cu ea deschis despre prietenie, despre cum oamenii au preferinte diferite, despre cum se formeaza grupuri diferite, sa ii povestesti de situatiile asemanatoare prin care poate ai trecut si tu, cum te-ai simtit si ce ai facut. Poti sa incerci sa ii oferi ocazia sa isi faca alte prietenii, fara a o scoate fortat din acest mediu doar fiindca iti este teama sa nu sufere (cu toate ca te inteleg perfect daca ai vrea sa faci asta :)). Important este sa discuti cu ea despre ce simte si sa gasiti impreuna modalitati prin care sa gestioneze ce simte. Nu putem sa ne ferim copiii de emotiile dureroase … si zic asta si pentru mine 🙂 Mult succes iti doresc :*

De: Alina

Alina — Tue, 13 Aug 2019 13:08:46 +0000

Buna Cristina, legat de tema constientizarii emotiilor si verbalizarii lor, am o nelamurire legata de atitudinea fetitei mele, daca m ai putea ajuta. Are 3 ani jumate, in urma cu un an am plecat intr o vacanta de 2 luni. Pana atunci mergeam regulat la parc, ea interactionand cu 2 fetite de varsta ei. La varsta de 2 ani si un pic nu socializau prea tare, mai mult joc individual una pe langa cealalta. Ne am intors din vacanta la parc, moment in care ea isi dorea sa socializeze cu fetitele, insa ele creasera un cerc inchis de prietenie si nu lasau pe altcineva sa intre. Depunea eforturi pt a fi acceptata de fetite, facand ca faceau si ele, razand cand radeau si ele, etc, insa degeaba, uneori au si lovit o. Erau si alti copii mai mici la parc, insa ea voia sa se joace cu ele, fiind de varsta lor. Lucrul acesta s a intamplat aproape de fiecare data(neacceptarea de grup), eu de cele mai mulye ori incercand sa merg cu ea la alt parc ca sa evit neplacerile ei. Usor s a reimprietenit cu una dintre fetite cu care se joaca f frumos pana vine cealalta. Cand o vede pe cealalta ca vine pune capul in jos si pleaca, se departeaza. Adevarul este ca atunci cand vine a 2 fetita, prima fetita lasa jocuk cu fetita mea si incepe sa se joace cucealalta, moment in care fetita mea se departeaza. Ii vad in ochi dorinta de a se juca cu ele, pt ca ne cunoadtem de mici, insa ceva o retine, se departeaza singura.Mereu ii spun ca sa se joace impreuna toate 3, ca nu trebuie sa plece, insa ea are o teama, nu stiu de ce natura. Am stat acasa cu ea 3 ani pana am inceput munca, afectiune a primit din toate punctele de vedere. Probabil se simte respinsa de fetita aceea sau isi mai aduce aminte cand a lovit o si ii e frica( nu a lovit o tare, dar numai ideea de a ridica mana la ea ma gandesc), nu stiu ce e in mintea ei. Nu stiu cum s o ajut ca sa poata trece peste acel moment, sa aibe incredere in ea, sa nu mai plece cand o vede pe cealalta fetita, daca ai cateva idei vate m ar ajuta sa o i teleg mai bine si sa o ajut sa depaseasca acel moment. Va incepe gradinita in toamna si probabil ba fi in clasa cu acele fetite. Multumesc!