Cu copilul la cumparaturi: trucuri pentru a evita crizele de furie

Cu copilul la cumparaturi

Am fost cu copilul la cumparaturi în Jumbo, magazinul acela enorm în care riști și să te pierzi unul de altul. Nu recomand să mergi cu copilul acolo, eram și înainte de părere, si încă sunt, că e un loc în care majoritatea copiilor mici, care încă nu au dezvoltarea cognitivă pentru a înțelege anumite lucruri, devin frustrați de câte văd dar nu pot avea, așa că ajung la crize de furie perfect justificate. Am mai fost o singură dată cu David de când a crescut și știe ce sunt jucăriile și mi-a confirmat că am dreptate când spun că poate fi frustrant pentru ei. Acum na, nici pentru mine nu ar fi ușor să mă duci într-un magazin cu sute de pantofi și să am voie sa aleg maxim o pereche. Și eu sunt adult.

Rezumat al trucurilor, posibile utile și pentru alte locații ”periculoase”, de exemplu supermarketurile:

1. Plecați cu o listă cât mai scurtă de cumpărături. Dacă o să îl tot învârtiți prin magazin după șervețele și papuci, se va plictisi și se va enerva.

2. Spuneți-i din timp unde mergeți și ce are voie să își aleagă. Sigur, asta nu înseamnă că va și asculta, dar aveți șanse să răspundă pozitiv dacă știe și el ce se va petrece. Când ajungem împreună în supermarket, David nu își alege jucării. Bineînțeles că nici nu trecem pe la ele. Dar știe că la casă are voie să se joace cu gumele de mestecat, pe care le aranjam cum erau, înainte de a pleca. 

3. Mergeți la cumpărături în locuri unde știți ce zone să evitați.

4. Puneți-l în coșul de cumpărături și faceți jocuri cu el dacă se plictisește (întrecere, curse, avioane etc). Este mai ușor de controlat situația câtă vreme nu vă aleargă el prin tot magazinul.

5. Respectați-vă promisiunile. Dacă i-ați spus că îi veți lua o jucărie nu încercați să îl păcăliți să renunțe pentru un kilogram de portocale. Este important să primească ce i s-a promis. A încercat tatăl o dată să îl convingă pe David să renunțe la batonul cu cereal pentru o banană. David l-a privit încruntat spunându-i clar ”Nu”, eu am râs bine. Cum să renunțe la ceva ce oricum vede maxim o dată pe lună, pentru ceva ce poate primi zilnic?

6. Lasați-l să vă ajute să puneți cumpărăturile în coș și mulțumiți-i pentru ajutor. David face asta tot timpul, cu ouăle e mai periculos. Jucați-vă, cântați-i, fiți inventivi.

7. Așteptați-vă să nu funcționeze de fiecare dată și tratați copilul cu respect și înțelegere dacă face o criză de furie … Criza și spectatorii din magazine trec, copilul rămâne! Vă spun eu pe probate 🙂 !

 

 

Sursă poza: Jomjakkapat Parrueng @ Unsplash

 

 Vă invit să dați like paginii de Facebook a blog-ului sau să vă abonați la newsletter, prin introducerea adresei de e-mail (dreapta paginii, rubrica “Notificări articole”). 

 

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în evaluarea, consilierea și psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Am experiență de peste 13 ani în lucrul cu adulți și copii, atât în cabinet, cât și în domeniul ONG-urilor și sunt psiholog colaborator al Institutului pentru Studiul și Tratamentul Traumei București (ISTT). Sunt fascinată de psihicului uman și capacitatea lui de a supraviețuit și a se reconstrui indiferent câte furtuni e obligat să ducă. Cred cu tărie că oamenii sunt făcuți să fie buni și să iubească. Unii nu își dau voie. În ei stau bine de pază durerile, fricile, mecanismele de apărare, furia. Toate zidurile pe care și le-au ridicat singuri, pentru că altă dată au trebui să se apere. Altfel nu ar fi putut trăi. Altfel nu știu să trăiască. Dar altfel se poate!
Articole create 543

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole similare

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.