Sari la conținut

Hai să lucrăm împreună
Resurse gratuite
Aparitii Media

buja.cristina@yahoo.com

Psiholog Cristina Buja

Porniți pe drumul către voi!

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

”Uită tot ce știi despre traumă” 📚 De citit 22/07/2026
Când înțelegerea nu e suficientă: despre procesare emoțională și vindecare 22/05/2026
Dezvoltarea emoțională și relațională: etapele prin care trecem de-a lungul vieții 03/05/2026
Tipare familiale toxice: ce am învățat să numim „normal”, dar ne rănește 05/04/2026

Pagină MailPoet

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

Pagină MailPoet

[mailpoet_page]

Cristina

În fiecare dintre noi, există o putere uimitoare care așteaptă să fie găsită. Porniți pe drumul către voi oricât de greu v-ar fi și oricât de prea departe de voi vă simțiți. Meritați!

CRISTINA BUJA – psiholog

Hai să lucrăm împreună!

Psihoterapie individuală și de grup

Consiliere parentală

Educație psihologică perinatală și postnatală

Cursuri pentru părinți și profesioniști

Ateliere Corporate Wellbeing

Cărți terapeutice

Newsletter

Te rog lasă gol acest câmp

Email *

Adresa de email a fost inregistrata. Vei primi notificari prin email de fiecare data cand public un articol.

Cele mai distribuite articole

Psihoterapie vs coaching … și pericolul când le confuzi

Gabor Maté – dezvoltarea sănătoasă a copiilor noștri

Răsfățul nu vine din prea multă iubire, vine din lipsa regulilor, limitelor și a consecvenței

”Se trezește balaurul” – o tehnică de ajutor pentru a nu mai țipa la copil

”Fă-mă mică și pune-mă în inima ta” – o tehnică pentru despărțire

„Ține gândul între degete” – o tehnică bună atunci când te întrerupe copilul

Mamă care ți-ai pierdut copilul, dă-ți timp și loc!

ARHIVA

ARHIVA

psihoterapeut_cristina_buja

🌱 Psychotherapist – Trauma, EMDR & IoPT
🌱 Parental counseling & emotional education
🌱 Courses for parents and professionals
🌱 Book writer

Există multă presiune asupra părinților să se desc

Există multă presiune asupra părinților să se descurce. Să fie răbdători, disponibili, să aibă grijă de toate și, cumva, să mai aibă și resurse la finalul zilei.

Iar când devine prea mult, mulți ajung să creadă că problema este la ei. Că ar trebui să poată mai mult. Să fie mai organizați, mai răbdători, mai rezistenți.

Dar să crești un copil este greu. Uneori foarte greu. Și poate deveni și mai greu atunci când nu ai oameni în jur cu care să împarți responsabilitatea, oboseala și zilele în care pur și simplu nu mai poți.

A cere ajutor nu înseamnă că nu te descurci ca părinte. Și nu trebuie să ajungi la epuizare ca să ai voie să îl ceri.

Uneori ajutorul înseamnă ceva concret: cineva care stă cu copilul, gătește sau preia o parte dintre lucrurile de făcut. Alteori înseamnă doar să existe un om căruia să îi poți spune că îți este greu, fără să simți că trebuie să demonstrezi că le poți duce pe toate.

Și părinții au nevoie să fie susținuți, nu doar copiii.

#parenting #parinti #sprijin #grijadesine #relatieparintecopil

Putem iubi pe cineva foarte mult și, totuși, uneor

Putem iubi pe cineva foarte mult și, totuși, uneori să îl rănim prin felul în care ne purtăm. De aceea, cred că merită să ne întrebăm din când în când nu doar „Cât de mult iubesc?”, ci și „Cum este pentru omul de lângă mine să fie iubit de mine?”.

Pentru că iubirea nu este doar despre ceea ce simțim. Este și despre felul în care ne purtăm cu oamenii pe care îi iubim.

#iubire #relatiisantoase #psihologie #psihoSENS

Când ne gândim la iubire, ne vin ușor în minte luc

Când ne gândim la iubire, ne vin ușor în minte lucrurile mari: declarațiile, aniversările, vacanțele, momentele importante prin care am trecut împreună.

Dar mare parte dintr-o relație se întâmplă în zile absolut obișnuite.

În felul în care ne salutăm. Într-un mesaj trimis în mijlocul zilei. Într-o cafea făcută și pentru celălalt. În faptul că lăsăm telefonul deoparte și ascultăm. Într-un gest de afecțiune fără vreun motiv special. Într-un „mulțumesc” pentru ceva ce celălalt face de ani de zile.

Niciunul dintre aceste lucruri nu pare spectaculoase. Dar, adunate în timp, construiesc sentimentul că suntem văzuți, că suntem importanți și că celuilalt îi pasă.

Și poate tocmai aici este una dintre provocările relațiilor de lungă durată: să nu lăsăm familiaritatea să ne facă să uităm să ne mai arătăm grija.

Relațiile nu au nevoie doar de gesturi mari din când în când. Au nevoie de lucruri mici, suficient de des.

#relatii #cuplu #conectare #iubire #psihologie

Uneori petrecem mult timp încercând să schimbăm un

Uneori petrecem mult timp încercând să schimbăm un om. Explicăm din nou ce ne rănește. Încercăm să găsim cuvintele potrivite. Sperăm că, dacă va înțelege suficient de bine ce simțim, lucrurile se vor schimba.

Și este firesc să încercăm, mai ales atunci când relația este importantă pentru noi.

Putem spune ce avem nevoie. Putem vorbi despre ce ne doare. Putem cere schimbări și putem încerca să construim împreună ceva diferit.

Dar există o limită importantă: nu putem face partea celuilalt.

Dacă un comportament continuă, în ciuda tuturor discuțiilor, poate că întrebarea nu mai este doar „Cum îl fac să înțeleagă?”, ci și „Ce fac eu cu ceea ce văd acum?”

Uneori răspunsul înseamnă o limită. Alteori mai multă distanță. Uneori înseamnă să nu mai participăm la aceeași dinamică. Iar alteori poate însemna să ne întrebăm dacă mai vrem să rămânem în relația respectivă.

Nu avem control asupra alegerilor celuilalt. Dar avem un cuvânt de spus în privința felului în care alegem noi să rămânem în relație cu el.

#relatii #limite #relatiisanatoase #autocunoastere #psihologie

„Ce mai faci?” este probabil una dintre întrebăril

„Ce mai faci?” este probabil una dintre întrebările la care răspundem cel mai des fără să ne gândim prea mult: „Bine.”

Uneori chiar suntem bine. Alteori, răspunsul vine din obișnuință sau pentru că nu simțim că există suficient spațiu pentru adevărul nostru.

Nu putem și nici nu avem nevoie să fim vulnerabili cu toată lumea. Dar avem nevoie de câțiva oameni lângă care să putem spune și „Îmi este greu”, „Nu știu ce să fac” sau „Am nevoie de tine”, fără să simțim că trebuie să ne grăbim să fim altfel.

Relațiile importante nu sunt doar cele în care râdem, ne simțim bine și împărțim lucrurile frumoase. Sunt și cele care pot face loc oboselii, fricii, tristeții sau nesiguranței noastre.

Avem nevoie de oameni lângă care nu trebuie să fim bine ca să fim bineveniți.

#relatii #conectare #vulnerabilitate #sprijin #sigurantaemotionala

Copiii testează limitele. Negociază, insistă, prot

Copiii testează limitele. Negociază, insistă, protestează, se supără atunci când răspunsul nostru nu este cel pe care și-l doresc. Iar pentru noi, ca părinți, reacțiile lor pot fi greu de dus.

Uneori, când copilul se înfurie sau este dezamăgit, apare îndoiala: „Poate sunt prea dur.” „Poate cer prea mult.” „Poate ar trebui să cedez.”

Dar faptul că unui copil nu îi place o limită nu înseamnă că limita este greșită.

Rolul nostru nu este să evităm orice nemulțumire a copilului. Putem să îi înțelegem furia, frustrarea sau dezamăgirea fără să schimbăm o limită despre care știm că este necesară.

„Știu că îți doreai foarte mult asta.” „Înțeleg că ești supărat.” Și, în același timp: „Răspunsul meu rămâne nu.”

Asta mi se pare una dintre provocările importante ale parentingului: să putem rămâne alături de copil chiar și atunci când este nemulțumit de noi, fără să simțim că trebuie să îi înlăturăm imediat disconfortul.

Copiii au nevoie și de empatia noastră, și de limitele noastre. Cele două pot exista în aceeași relație.

#parenting #limite #parinti #relatieparintecopil #atasament

Uneori, intensitatea unei reacții nu este doar des

Uneori, intensitatea unei reacții nu este doar despre ceea ce se întâmplă în prezent.

Ceva dintr-o situație actuală poate atinge o experiență mai veche, iar reacția noastră să fie mai puternică decât ne-am fi așteptat.

În loc să ne judecăm pentru ceea ce simțim, putem încerca să înțelegem ce anume s-a activat în noi și ce aparține prezentului și ce vine din trecut.

#trigger #reactie #autocunoaștere #psihologie #psihoSENS

Uneori avem impresia că vom putea fi liniștiți abi

Uneori avem impresia că vom putea fi liniștiți abia când se vor așeza lucrurile. Când se va rezolva problema care ne preocupă, când vom avea mai puține griji, când perioada grea va trece.

Doar că viața rareori ajunge într-un punct în care totul este în ordine în același timp. Aproape întotdeauna există ceva de rezolvat, o incertitudine, o grijă sau un lucru care nu depinde de noi.

Liniștea nu înseamnă absența lucrurilor dificile. Și nici să ne prefacem că ele nu ne afectează. Înseamnă să putem face loc și pentru altceva în timp ce ele există.

Putem avea o problemă nerezolvată și totuși să ne bucurăm de o seară cu cineva drag. Putem trece printr-o perioadă grea și să avem momente în care râdem. Putem fi îngrijorați și, din când în când, să ne oprim și să respirăm.

Nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Dar putem învăța să nu amânăm tot ceea ce ne face bine până în ziua în care, poate, nu va mai exista nimic greu.

Viața nu trebuie să fie fără probleme pentru ca noi să putem trăi și ceea ce este bun în ea.

#psihologie #emotii #grijadesine #echilibru #stres

Petrecem mult timp construind o viață bună. Muncim

Petrecem mult timp construind o viață bună. Muncim, facem planuri, ne dorim siguranță, o casă, experiențe, lucruri care să ne ofere confort. Și toate acestea sunt importante.

Dar o parte esențială din felul în care ne trăim viața vine din relațiile noastre.

Din oamenii pe care îi putem suna când ne este greu. Din cei cu care putem împărți o bucurie. Din relațiile în care putem fi noi, fără să simțim că trebuie să demonstrăm ceva sau să fim altfel pentru a fi iubiți.

Relațiile bune nu ne protejează de pierderi, de probleme sau de perioade dificile. Dar ne pot ajuta să le ducem altfel. Avem nevoie să iubim și să fim iubiți, să fim văzuți, ascultați și să simțim că prezența noastră contează pentru cineva.

Uneori suntem atât de ocupați să construim viața pe care ne-o dorim, încât riscăm să fim mai puțin prezenți tocmai în relațiile care îi dau sens.

Pentru că, până la urmă, o viață bună nu este doar despre ceea ce am construit, ci și despre oamenii cu care am împărțit-o.

#relatii #iubire #conectare #psihologie #psihoterapie

Uneori, când copilul plânge, se înfurie sau este c

Uneori, când copilul plânge, se înfurie sau este copleșit, primul nostru impuls este să facem ceva ca emoția să treacă. Să îl liniștim, să îi explicăm, să îl distragem sau să îi spunem că nu are de ce să fie atât de supărat.

Dar copiii nu învață să își gestioneze emoțiile făcându-le să dispară. Învață, treptat, prin experiența de a trece prin ele alături de un adult care poate rămâne prezent.

Asta este coreglarea. Înainte ca un copil să poată să se liniștească singur, are nevoie, de multe ori, de calmul, siguranța și prezența noastră.

Și aici apare uneori partea dificilă pentru noi, părinții. Este greu să stăm lângă emoțiile copilului pe care noi înșine am învățat să le evităm. Plânsul lui ne poate neliniști. Furia lui ne poate activa. Tristețea lui ne poate face să vrem să reparăm repede situația.

Nu avem nevoie să fim perfect calmi de fiecare dată. Putem și noi să ne pierdem răbdarea, să ne activăm și apoi să revenim. Important este ca, în timp, copilul să aibă suficiente experiențe în care să simtă: „Pot să trec prin ceea ce simt și nu sunt singur când îmi este greu.”

Așa se construiește, treptat, capacitatea de autoreglare.

#parenting #coreglare #autoreglare #emotii #atasament

Uneori ne este greu să dăm drumul tocmai lucrurilo

Uneori ne este greu să dăm drumul tocmai lucrurilor care au fost importante pentru noi. Relații în care am investit mult, situații în care am rămas cu speranța că se vor schimba, locuri sau alegeri de care ne-am legat o parte din viață.

Și este greu să pleci atunci când ai investit timp, energie, speranță sau iubire. Uneori continuăm pentru că ne gândim la tot ce am pus deja acolo. Alteori pentru că familiarul, chiar și atunci când nu ne mai face bine, poate fi mai puțin înfricoșător decât ceea ce nu cunoaștem.

Dar putem recunoaște că ceva a fost important pentru noi fără să fim obligați să îl păstrăm pentru totdeauna.

A da drumul nu înseamnă să negăm ceea ce a fost, să spunem că nu a contat sau să nu ne mai pese. Putem păstra ce a fost bun, ce am învățat și ce a însemnat pentru noi și, în același timp, să alegem să nu mai continuăm într-un mod care ne rănește.

Uneori, a avea grijă de tine înseamnă și să îți dai voie să pleci.

#psihologie #psihoterapie #relatii #limite #grijadesine

Uneori ne este atât de greu să îi dezamăgim pe cei

Uneori ne este atât de greu să îi dezamăgim pe ceilalți, încât ajungem să ne ignorăm propriile nevoi doar pentru a păstra relația.

Dar faptul că cineva este dezamăgit de o alegere pe care o faci nu înseamnă automat că ai greșit.

Poți să spui „nu”, să pui limite sau să alegi ceea ce este potrivit pentru tine, chiar dacă celuilalt nu îi place întotdeauna.

#psihologie #psihoterapie #limite #relatii #psihoSENS

În cabinet, mulți părinți îmi pun întrebarea: „Cum

În cabinet, mulți părinți îmi pun întrebarea: „Cum îl învăț pe copilul meu să fie încrezător, empatic sau să își gestioneze emoțiile?”

Este o întrebare importantă. Dar există una la fel de valoroasă: „Ce vede copilul meu că fac eu?”

Copiii învață în fiecare zi din felul în care ne raportăm la noi înșine și la ceilalți. Observă cum vorbim despre noi, cum gestionăm conflictele, dacă ne cerem scuze, dacă cerem ajutor, dacă ne respectăm limitele și dacă avem grijă de noi.

Nu pentru că le ținem lecții, ci pentru că suntem modelul lor. Asta nu înseamnă că trebuie să fim perfecți. Din contră. Un copil are nevoie să vadă că un adult poate greși, poate repara și poate continua să crească.

Poate că aceasta este una dintre cele mai importante lecții pe care le putem transmite.

#parenting #atasament #relatieparintecopil #educatieemotionala #psihologie

Uneori avem impresia că a merge mai departe înseam

Uneori avem impresia că a merge mai departe înseamnă să nu ne mai doară. Să nu ne mai gândim atât de mult la ceea ce s-a întâmplat, să nu mai plângem, să lăsăm în urmă și să continuăm.

Dar vindecarea nu ne cere să uităm și nici să ne prefacem că ceva nu ne-a rănit.

Putem face loc durerii fără să o lăsăm să devină întreaga noastră existență. Putem avea zile în care ne este dor și zile în care râdem. Putem simți tristețe și, în același timp, să construim lucruri noi.

Uneori, una dintre cele mai dificile părți ale vindecării este tocmai să putem ține împreună aceste realități: durerea pentru ceea ce am pierdut și viața care este încă aici.

Nu trebuie să negăm ce ne-a durut pentru a merge mai departe. Și nici nu trădăm ceea ce am pierdut atunci când începem, din nou, să trăim.

#vindecare #doliu #pierdere #emotii #psihologie

Unele dureri devin puțin mai ușor de purtat atunci

Unele dureri devin puțin mai ușor de purtat atunci când ai pe cineva cu care să le duci.

Când pierdem pe cineva pe care îl iubim, durerea este firească. Nu cred că putem iubi profund și apoi, când pierdem, să nu doară. Până la urmă, durerea spune ceva și despre legătura care a existat, despre cât de important a fost acel om pentru noi.

Cred că durerea se duce altfel atunci când poate fi trăită și în prezența cuiva care nu se teme de ea. Iar suferința poate deveni și mai grea atunci când rămânem singuri cu ea. Când oamenii din jur se grăbesc să ne spună să mergem mai departe, să fim puternici, să ne gândim la ce mai avem. Când trece timpul și cei din jur își amintesc tot mai rar, în timp ce tu continui să porți cu tine zilele importante, amintirile și dorul. Când ajungi, poate, singura care își mai amintește că astăzi ar fi fost ziua ei.

Uneori, ceea ce avem nevoie nu este ca cineva să ne scoată din durere. Nu pentru că nu ne-am dori asta, ci pentru că nu este cu adevărat posibil. Avem însă nevoie de cineva care să poată rămâne lângă noi în ea. Să asculte povestea chiar dacă a mai auzit-o. Să nu schimbe subiectul și să nu se sperie de lacrimile noastre. Uneori doar să poată spune: „Îmi pare rău.”

Durerea nu dispare pentru că a fost văzută sau împărtășită. Și nici nu cred că acesta este scopul. Dar, cumva, se diluează și se transformă. Are în continuare valurile ei. Din când în când te mai cuprinde, apoi se retrage și îți lasă mai mult loc să respiri. Și, în timp, poate deveni mai puțin zgomotoasă, mai puțin prezentă în fiecare colț al vieții, mai ușor de purtat.

Astăzi ar fi fost ziua ei. O port mereu în suflet și în inelul de pe deget, deși tare dor îmi este să o mai pot purta în brațe.

#durere #doliu #sprijin #iubire #psihoterapie

Unele perioade din viață sunt pur și simplu grele.

Unele perioade din viață sunt pur și simplu grele.

Și nu întotdeauna avem nevoie de cineva care să ne spună ce să facem, să ne ofere soluții sau să încerce să ne convingă că lucrurile nu sunt chiar atât de rele. Uneori avem nevoie doar de oameni care pot rămâne aproape. Oameni lângă care putem spune că nu suntem bine, fără să simțim că trebuie să ne grăbim să fim altfel. Care pot asculta fără să minimalizeze și fără să se sperie de ceea ce simțim.

Uneori acești oameni ne fac să râdem într-o zi în care credeam că nu mai putem. Alteori nu fac nimic spectaculos, sunt pur și simplu acolo.

Relațiile bune nu fac să dispară lucrurile grele prin care trecem. Dar ne pot ajuta să nu le ducem singuri. Și uneori asta schimbă foarte mult felul în care putem trece printr-o perioadă dificilă.

Păstrează aproape oamenii lângă care poți fi și bine, și deloc bine.

#relatii #conectare #sprijin #emotii #psihologie

Uneori ne descurajăm tocmai pentru că ne așteptăm

Uneori ne descurajăm tocmai pentru că ne așteptăm ca schimbarea să fie ușor de observat. Să existe un moment clar în care să putem spune: „Gata, de aici sunt diferit.”

Dar de multe ori nu se întâmplă așa.

În psihoterapie, progresul poate însemna și lucruri mici: să observi mai repede ce se întâmplă cu tine, să te judeci mai puțin, să spui ceva ce înainte nu puteai spune sau să faci o alegere puțin diferită.

Lucruri care, luate separat, poate nu par spectaculoase. Dar care, în timp, pot schimba foarte mult felul în care trăiești.

#psihoterapie #psihologie #schimbare #psihoSENS

De multe ori ne uităm în urmă cu critică. Ne repro

De multe ori ne uităm în urmă cu critică. Ne reproșăm deciziile pe care le-am luat. Momentele în care ne-a fost frică. Alegerile pe care astăzi le-am face diferit.

Dar rareori ne oprim să privim cu blândețe omul care eram atunci. Omul acela a făcut alegeri cu resursele pe care le avea, cu ceea ce știa despre el și despre viață în acel moment, cu experiențele prin care trecuse și cu durerea pe care o purta.

Poate că nu a făcut totul perfect. Dar cine face? A continuat. Și, datorită lui, ești aici astăzi. Poate că, înainte să îl judeci, merită să îi mulțumești.

Și poate că meriți și tu să privești cu mai multă blândețe omul care ai fost.

#autocompasiune #vindecare #sanatatementala #relatiecutine #psihoSENS

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că oamenii pu

Mulți dintre noi am crescut cu ideea că oamenii puternici se descurcă. Nu plâng prea mult, nu se lasă copleșiți, nu cer ajutor și merg mai departe indiferent cât de greu le este.

Așa că învățăm să spunem „Sunt bine” chiar și atunci când nu suntem. Ne ștergem lacrimile repede, ne adunăm și continuăm.

Dar puterea nu înseamnă absența durerii și nici capacitatea de a ascunde ceea ce simțim.

Uneori este nevoie de mult mai mult curaj să recunoști că îți este greu. Să ceri ajutor. Să accepți că astăzi ai mai puține resurse. Să plângi fără să te judeci și fără să simți că trebuie să te „repari” imediat.

Puterea și vulnerabilitatea nu se exclud.

Poți fi un om puternic și să ai zile în care nu ești bine. Poți duce multe și, totuși, să ai nevoie ca uneori cineva să te ajute să le duci.

#emotii #vulnerabilitate #grijadesine #psihologie #psihoterapie

Uneori avem impresia că nu am făcut suficient. Poa

Uneori avem impresia că nu am făcut suficient. Poate pentru că ne uităm doar la schimbările mari, cele care se văd și din exterior.

Dar în psihoterapie observ adesea altceva. O persoană care își pune pentru prima dată o limită. Cineva care nu se mai învinovățește pentru orice. Un om care cere ajutor după ani întregi în care a încercat să le ducă pe toate singur. Cineva care reușește să stea cu emoțiile lui fără să fugă de ele.

Poate că nimeni din jur nu observă aceste lucruri. Dar ele sunt, de multe ori, cele mai importante schimbări.

Vindecarea nu înseamnă doar transformările spectaculoase. De cele mai multe ori, începe cu pași mici, aproape invizibili, care, puțin câte puțin, schimbă felul în care trăim.

Nu uita să îi vezi și să îi recunoști!

#vindecare #rezilienta #sanatatementala #psihoterapie

Follow on Instagram

Articole similare

Programul Tinere Talente

Campanii, ONG-ist in Romania10/10/201729/08/2020

Programul Tinere Talente

Joc ”X și O” din piese Lego

3 - 5 ani, 6 - 8 ani, Joc si joaca12/05/202012/02/2021

Joc ”X și O” din piese Lego

Situații ”obișnuite” care pot produce traume copiilor

Dezvoltare emotionala, Educatie parentala, Psihologia adultului, Psihologia copilului24/09/202102/06/2022

Situații ”obișnuite” care pot produce traume copiilor

Purtarea bebelusilor in sisteme ergonomice

Dezvoltare emotionala, Psihologia copilului06/07/201513/02/2021

Purtarea bebelusilor in sisteme ergonomice

DESPRE MINE

Sunt psiholog și psihoterapeut specializat în terapia traumei și în psihoterapia copilului, cuplului și familiei. Ofer sprijin adulților prin psihoterapie individuală, de grup și consiliere parentală. Prin proiectul „Rădăcini Sănătoase” susțin viitorii părinți și specialiștii să construiască relații sigure și sănătoase încă de la începutul vieții.

SUSTIN

URMAREȘTE-MĂ PE FACEBOOK

© 2014-2026 - Cristina Buja - Toate drepturile rezervate.

Home
Despre mine
Hai să lucrăm împreună
Psihologia copilului
Psihologia adultului
Campanii
Contact

Caută după:

Începe să tastezi termenul de căutare mai sus și apasă Enter pentru a căuta. Apasă ESC pentru a anula.

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități.

PROTECTIA DATELOR DE ACORD